un sectant care se rusineaza in fata preotul in legatura cu Taina Botezului

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

Eu ma uit in sus nu din mandrie ... ci privesc catre cer pentru ca stiu ca acolo este Cel care conteaza cel mai mult pentru mine ... pentru ca stiu ca de acolo imi vine ajutorul, scaparea, binecuvantarea, libertatea ... pentru ca stiu cui apartin, iar Tatal meu ceresc este in ceruri ...

Copilul cand este mic are mereu privirea atintita in sus, catre parintii lui, asteptand de la ei protectia, iubirea, hrana ... la fel si eu, privesc in sus, catre Cel care ma protejeaza, ma iubeste si ma hraneste ... Daca a privi catre Domnul meu inseamna pentru dumneavoastra mandrie, atunci fie ... Pentru mine insa inseamna nevoia si bucuria de a nu uita al cui copil sunt.

Eu inteleg prin smerenie, in afara de cele pe care le-ati definit, si mai presus de cele pe care le-ati spus, faptul ca recunosc ca depind total de Dumnezeu. Recunosc ca am nevoie de El in toate lucrurile ... Recunosc ca Domnul Dumnezeu este bucuria mea si odihna mea ... Eu nu reusesc sa fac nimic, dar Domnul meu resuste sa faca totul in mine ...

Sunt un om smerit daca admit ca "pot totul in Hristos care ma intareste". Nu prin puterile mele ci prin puterea Sa pot strabate fiecare zi ... Indraznesc totul, pentru ca Isus a biruit lumea ...

Eu Il cunosc pe Domnul meu ... Si cu un astfel de Domn, nu pot merge cu ochii in pamant ... Dumnezeul meu este cel mai mare dumnezeu ... Si de la El invat ce anume inseamna smerenia... Cat a umblat pe pamant a avut ochii tintiti catre Tatal Sau. Nu a facut decat ceea ce I-a cerut Tatal sa faca ... De aceea este exemplul meu de smerenie.

Iar cand spuneam de suflete distruse spuneam despre ceea ce vad in jurul meu. Si sunt oameni atat de raniti si de haituiti incat nu mai cred - daca au crezut vreodata - ca Dumnezeu le poate reda speranta ... Iar cand ajung aici, unii dintre ei isi pun capat zilelor ... Cum putem spune atunci ca diavolul nu poate ucide un suflet??

Diavolul ucide sufletul slab. acela care nu e intarit prin rugaciune si smerenie.
Omul orb unde crezi ca priveste ? spre cer, in jos sau niciunde? atunci cand il cauta pe Dumnezeu.
Ridiculizai pe calugarii nostri ortodocsi cand spuneai ca merg cu capul plecat si ochii in tarana si rau ai facut.
Sa nu crezi ca daca mergi mandru cu ochii in sus spre cer, de parca exact in vazduh, la propriu, este Dumnezeu, esti smerit si mai credincios decat altii.
Pe Dumnezeu il vezi cu ochii mintii, aceia pe care si orbul ii are, si il simti cu sufletul. Crezi ca ortodoxul nu recunoaste dependenta de Dumnezeu? Nu mai concluziona lucruri pe care nu le stii.
Eu zic sa mergi si sa traiesti o saptamana intr-una din manastirile ortodoxe, si cu siguranta ai sa intelegi ca atitudinea umila, plecata si blanda a omului cu adevarat credincios nu este altceva decat smerenie si iubire. Atunci poti sa simti diferenta dintre atitudinea plina de trufie, (uite eu ce credincios sunt , merg cu ochii atintiti in sus, sunt curat la patru ace, frumos si destept) pe care o afisai intr-un post mai sus si atitudinea plina de smerenie pe care o reclamai tot intr-un post mai sus.

Stimate domn, eu nu am ridiculizat pe nimeni ... Mi-am impartasit pur si simplu trairea pe care o am. Si cred cu tarie ca smerenia inseamna dependenta si ascultarea totala de Dumnezeu ...

Iar modelul meu in viata, singurul meu model, este Isus Cristos. Nu vreun om obisnuit sau vreun calugar, sau preot, sau pastor - indiferent de cat de sfanta este viata sa. Si modelul pe care Il urmez si pe care Il ascult a avut mereu privirea tintita in sus ... catre Tatal Sau ceresc.

Faptul ca stiu cine sunt si cui apartin nu este un act de mandrie. Pur si simplu traiesc adevarul despre care Domnul Isus a promis ca imi va aduce libertatea. Iar oamenii liberi ... umbla intodeauna cu fruntea ridicata, constienti de valoarea si de libertatea lor. O constienta pe care am obtinut-o intr-un singur fel: printr-o relatie exclusiva si directa cu Dumnezeu.

Si, imi pare rau ca va simtiti atacat de mine in ceea ce spun. Eu nu va cunosc si nu am nimic perosnal cu dumneavoastra. Sunt doar pe un subiect deschis in sectiunea secte si culte si nu pe un subiect ce priveste ortodoxia. Daca simtiti nevoia sa aparati niste lucruri pe care eu nu le-am pomenit ... inseamna ca am atins vreo coarda sensibila.

[Seraphim7]

Am retinut un aspect esential pe care dvs l-ati mentionat,,relatie directa si exclusiva cu Dumnezeu'' .As vrea sa detaliati putin acest aspect,ce intelegi prin acest concept,relatie directa si exclusiva cu Dumnezeu.

Pentru mine nu este un concept, ci un mod de viata. Isus este tovarasul meu de drum in fiecare clipa. Este prietenul meu, fratele meu, Mantuitorul meu, Domnul meu si modelul meu de viata. Tatal meu, Creatorul meu este in ceruri. In rugaciune, Ii vorbesc si Il ascult. Este pentru mine Autoritatea suprema in viata mea si sensul vietii mele: traiesc pentru ca sa fac voia Lui si toata viata mea incerc sa o traiesc in asa fel incat, prin tot ceea ce fac, sa-I pot aduce Lui Slava. Iar Duhul Sfant este Calauza, Mangaierea, Puterea si Intelepciunea mea. Este cel care imi reveleaza si imi arata si ma ajuta sa inteleg mai mult cine este Domnul meu.

Imi traiesc fiecare zi in asa fel incat Domnul Dumnezeul meu sa fie pe primul loc, in toate. Nu iau decizii fara a-I cere calauzirea. Cand mi se intampla o bucurie, Lui Ii multumesc in primul rand. Cand imi este greu, Lui ii multumesc si Lui ii cer rabdarea si puterea. Orice lucru pe care il fac, il fac ca pentru Domnul, incercand sa dau tot ce pot mai bun din mine. Este etalonul meu si singurul punct de echilibru.

Am inteles ca nimic din ce este al meu nu imi apartine, ci totul, fiecare zi si fiecare respiratie, fiecare bataie a inimii mele, este un dar al Sau pentru mine.

El este bucuria si pacea din inima mea.

Desigur, nu reusesc sa fac lucrurile bine de fiecare data. Gresesc, pacatuiesc ... nu sunt asa cum ar trebui sa fiu, dar nu mai sunt nici asa cum am fost. Schimbarea mea este un proces care nu se va termina niciodata. Si nu ma schimb eu, ci Domnul meu lucreaza in mine si ma modeleaza dupa voia Sa.

Domnul meu este tot ce am nevoie. Il am pe El, si asta inseamna ca am viata. Restul ... sunt doar detalii ...

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

Stimate domn, eu nu am ridiculizat pe nimeni ... Mi-am impartasit pur si simplu trairea pe care o am. Si cred cu tarie ca smerenia inseamna dependenta si ascultarea totala de Dumnezeu ...

Iar modelul meu in viata, singurul meu model, este Isus Cristos. Nu vreun om obisnuit sau vreun calugar, sau preot, sau pastor - indiferent de cat de sfanta este viata sa. Si modelul pe care Il urmez si pe care Il ascult a avut mereu privirea tintita in sus ... catre Tatal Sau ceresc.

Faptul ca stiu cine sunt si cui apartin nu este un act de mandrie. Pur si simplu traiesc adevarul despre care Domnul Isus a promis ca imi va aduce libertatea. Iar oamenii liberi ... umbla intodeauna cu fruntea ridicata, constienti de valoarea si de libertatea lor. O constienta pe care am obtinut-o intr-un singur fel: printr-o relatie exclusiva si directa cu Dumnezeu.

Si, imi pare rau ca va simtiti atacat de mine in ceea ce spun. Eu nu va cunosc si nu am nimic perosnal cu dumneavoastra. Sunt doar pe un subiect deschis in sectiunea secte si culte si nu pe un subiect ce priveste ortodoxia. Daca simtiti nevoia sa aparati niste lucruri pe care eu nu le-am pomenit ... inseamna ca am atins vreo coarda sensibila.

Macsim
In primul rand, sunt doamna nu domn, stiu ca ID-ul deruteaza.
Acum, in mod direct, va rog sa imi spuneti exact la cine faceati referire in citatul dvs. pe care il redau mai jos:

``A fi smerit nu inseamna a te anula ca om, a te considera nedemn de a umbla in doua picioare, a te respinge, a nu te accepta ... Isus nu a murit pentru ca noi sa ne taram de colo-colo si sa consideram ca nu avem nici o valoare. El a murit pentru ca slava Tatalui sa fie aratata si pentru ca noi, fiecare dintre noi, suntem pretiosi pentru El. De aceea ne vrea acolo, langa El.
A fi smerit inseamna a sti exact cine esti in Hristos si a-ti recunoaste dependenta de El. Nu inseamna a umbla cu fruntea plecata si ochii in tarana, asa cum ne explica diavolul adesea, ci a umbla cu fruntea ridicata si cu ochii atintiti catre Domnul, constienti fiind de iubirea Lui pentru noi si recunoscatori pentru jertfa facuta.``

Va rog sa imi spuneti exact, cine se anuleaza ca om, cine se considera nedemn de a umbla in doua picioare, cine se respinge, cine nu se accepta, cine se tareste de colo-colo, cine crede ca nu are valoare, cine umbla cu fruntea plecata si ochii in tarana, cine? in numele smereniei.
Poate eu am inteles gresit si atunci va rog sa ma lamuriti.

Eu nu ma simt atacata, ci doar asa am inteles din cuvintele dvs. si am simtit nevoia sa restabilesc adevarul.
Sunt convinsa ca toti crestinii ortodocsi il au ca model pe Mantuitor.
dar vedeti dumneavoastra ca fiecare transpune prin faptele sale propriul sau mod de intelegere. Ce e mai grav este ca de multe ori, unii dintre noi, nu ne dam seama ca intelegem gresit.

Nu m-am referit la nimeni, in mod special. Atunci cand am inceput sa scriu postarea mi-au revenit in minte diferite fragmente din discutiile de aici, de pe forum. Stiu ca atunci cand le-am citit m-au miscat si nu le-am inteles. Si nu le inteleg nici acum.

Si este bine de cel care Il are ca model pe Isus. Pentru ca el priveste, la fel ca Modelul sau, in sus ... catre Tatal ceresc ...

[Seraphim7]

Da ,v-ati expus destul de interesant,chiar profund relatia,repectiv trairile dvs pe care le aveti cu Iisus Hristos.Dar imi permit sa sa nuantez un aspect ,zic eu esential,in relatia dvs cu Dumnezeu ati uitat sa enumerati doua aspecte fundamentale :APROAPELE si BISERICA,fara de care relatia oricarui crestin cu Iisus Hristos este una incompleta,nu zic ca ca nu este o legatura intre Dumnezeu si om fara de acestea doua ,dar Bisrica intemeiata de Iisus Hristos este numita mireasa lui Hristos,deci eu cred ca ar trebuie sa va aplecati si asupra acestor aspecte astfel veti avea o relatie egoista cu Dumnezeu.

Va spun despre un lucru in care eu cred cu desavarsire: nu pot avea o relatie cu aproapele meu, o relatie buna si sanatoasa decat daca relatia mea cu Dumnezeu este buna si sanatoasa. Oricat de mult ne-am stradui, noi oamenii nu reusim sa facem anumite lucruri esentiale. De exemplu, sa iubim si sa iertam. Daca Domnul nu imi pune in inima iubirea pentru semenul meu, eu nu pot iubi. Asta stiu de pe propria mea piele si din cele vazute in jurul meu. Daca Domnul nu-mi da puterea de a ierta si nu-mi vindeca ranile sufletului, nu pot ierta decat din varful buzelor ... Eu ii iubesc pe oameni, dar nimeni, nici macar cei care inseamna familia mea, nici parintii mei, nu sunt inaintea lui Dumnezeu in viata mea. Pentru ca El este cel care imi da iubirea, iertarea, intelepciunea de care am nevoie pentru a avea o familie armonioasa si o relatie buna cu semenii mei.

Si desigur, biserica este si ea importanta, dar nu mai importanta decat Cel care a intemeiat-o. Parerea mea este ca Domnul a pus temeliile bisericii pentru ca cei care cred in El sa aiba posibilitatea comuniunii si a slujirii. Ca cei care Il iubesc pe El sa se poate strange laolalta si sa-L laude, sa i se inchine, sa-L descopere si sa se slujeasca unii pe altii. Pentru a da posibilitatea crestinului sa simta apartenenta de o comunitate care impartaseste aceleasi valori ca si el. Dar, nimic din toate acestea nu are valoare decat daca Cel care a creat biserica este in mijlocul ei.

Ce anume vreau sa spun este urmatorul lucru: o relatie corecta cu Dumnezeu, in care El ocupa locul care i se cuvine, va pune ordine in toate celalalte lucruri. De aceea am spus ca restul sunt detalii. Lucrurile decurg de la sine, dupa voia lui Dumnezeu, atunci cand relatia cu El este asa cum El o cere de la noi.

[Seraphim7]

Aveti o abordare interesanta ,a legaturii Dumnezeu-om,nu as putea spune ca este una gresita dar totusi cred ca asteptati prea mult de la Dumnezeu,trebuie sa ne zbatem si noi,nu este corect sa-L ,,deranjam ''pe Dumnezeu pentru toate nimicurile noastre,trebuie sa-L avem in noi dar nimeni sa nu stie,trebuie sa-*L laudam dar cu buze mute,trebuie sa-L slavim dar cu cantare ingereasca,si bineinteles aici sunt total de acord cu dvs,Dumnezeu ,Logosul,Creatorul,Absolutul Numai EL sa ocupe primul loc in viata noastra,insa pacat ca nu putem sa mentinem acest aspect in echilibru.

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

Nu m-am referit la nimeni, in mod special. Atunci cand am inceput sa scriu postarea mi-au revenit in minte diferite fragmente din discutiile de aici, de pe forum. Stiu ca atunci cand le-am citit m-au miscat si nu le-am inteles. Si nu le inteleg nici acum.

Si este bine de cel care Il are ca model pe Isus. Pentru ca el priveste, la fel ca Modelul sau, in sus ... catre Tatal ceresc ...

Ati incercat un raspuns diplomatic.
Doar din fragmentele postate pe acest forum, nu poti trage concluzia ca anume oameni (cei care scriu aici?) ar fi asa cum ai spus: anulati ca oameni, cu ochii in tarana, etc.... Daca te referi la cei care scriu aici pe forum, tragi concluzii pripite, despre oameni pe care nu ii cunosti in fapt. daca nu te referi la cei care au scris pe forum atunci nu puteai face referire la fragmente din discutii de pe acest forum.
Eu cred ca putem trage concluzii despre atitudinea unui om in societate doar cand il vedem in fapt, in fata. Eu vad un om anulat ca om, cu ochii in tarana si capul plecat , si atunci pot spune despre el asta.
Deci, nu la discutiile de pe forum v-ati referit. Si stiti bine si dvs asta.

daca va inchipuiti ca aveti o relatie perfecta cu ``Dumnezeul caruia ma inchin, este cel mai mare Dumnezeu`` cum spuneti intr-o postare, asta nu inseamna ca este Dumnezeu cel Adevarat , doar pentru ca dvs spuneti asta. (sau cine va invata in adunarile voastre).

``Mi-am predat viata in mainile Sale si ma astept sa-mi poarte de grija, pentru ca asa a promis El.`` spuneti.
Deci una din trasatruile fundamentale sectare. Eu, plin de pacate, vin aici, unde gasesc pe ``cel mai mare Dumnezeu`` care imi poarta de grija ca asa a promis. Si gata: am scapat de pacate, sunt mantuita, nu mai trebuie sa fac nimic, sa ma las in grija lui.
Nu trebuie sa ma rog, nu trebuie sa fiu smerit, nu trebuie sa fiu bun, nu trebuie sa fiu milostiv, nu trebuie sa recunosc Sfintii, nu trebuie sa citesc din Sfintii Parinti, nu trebuie sa fac canoane, nu trebuie sa imi fac cruce, nu trebuie sa am icoane, nu trebuie sa merg la moaste, nu trebuie sa tin post, nu trebuie sa tin sarbatorile Sfintilor, doar sa ma las in voia lui (sic!) si gata sunt mantuit.
Cam simplista ideea de mantuire. O idee ce e drept presarata cu multe floricele literare.

Asta vand sectarii: o cale simpla spre o mantuire inchipuita. Dar cand omul se va trezi din inchipuire va fi prea tarziu.