Intrebari pentru adventisti, baptisti si penticostali

[dobrin7m]

Sfantul Teofan zavoratul

Iata tot ce ne propune crestinismul, in privinta caii mantuirii:

Sa cunoastem si sa respectam invatatura crestina, prin care aflam principii sanatoase despre tot ce exista si prin care ni se arata, in porunci, calea spre imparatie.
Sa ne aflam sub lucrarea Sfintelor Taine ale Bisericii, prin care primim putere de viata si de traire evlavioasa
Sa participam la toate sfintele slujbe, molitve si ritualuri ale Bisericii, dupa randuiala, pentru ca astfel sa incalzim in noi scanteia harului divin si sa respingem ademenirile lumii
Sa ne incredintam conducerii pastorilor legitimi si a parintilor duhovnicesti si sa le ascultam cu supunere indrumarile.
Asadar, aflati si pastrati in inima tot ce ne invata Sfanta Biserica si, primind puterile harului prin Sfintele Taine si incalzindu-le prin toate celelalte sfinte ierugii, mergeti neabatuti pe cale poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos, mergeti sub calauzirea pastorilor duhovnicesti si veti ajunge, cu siguranta, in imparatia cereasca si va veti mantui. Amin

[dobrin7m]

Sfantul Teofan Zavoratul

In discutia precedenta am ajuns la urmatoarea concluzie: afla si pastreaza in inima tot ce ne invata Sfanta Biserica si, primind puteri de la Dumnezeu prin Sfintele Taine si incalzindu-le prin toate celelalte ierugii si rugaciuni ale Bisericii, mergi neclintit pe calea poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos, sub conducerea pastorilor legitimi, si negresit vei ajunge in imparatia cereasca si te vei mantui. Acesta este raspunsul, raspunsul direct si singurul raspuns pentru toti cei ce intreaba: Ce sa facem ca sa mostenim viata vesnica ? Toti cei ce s-au mantuit, asa s-au mantuit si nu pe alta cale, si toti cei ce astazi se mantuiesc, asa se mantuiesc, iar nu altminteri.

Nici nu are rost sa mai vorbim despre aceasta. Insa ma tem de nu exista printre voi cineva care sa judece stramb aceste lucruri ? Nu gandeste oare careva ca nu toate cele aratate sunt la fel de trebuitoare, sau nu sunt toate trebuitoare tutoror, ca s-ar putea lipsi de unele, fara aa-si pune in pericol mantuirea, sau ca unele ar putea fi lasate deoparte, nefiind obligatorii pentru toti ? De aceea ma simt obligat sa va lamuresc ca toate cele aratate de noi, adica dreapta invatatura a credintei - respectarea poruncilor, primirea Sfintelor Taine, participarea la toate rugaciunile Bisericii si ascultarea de pastorii legitimi - toate acestea sunt esentiale in lucrarea mantuirii, caci numai acolo se infaptuieste mantuirea, unde toate acestea conlucreaza; unde lipseste ceva, acolo lucrarea mantuirii este pusa in pare pericol si este compromisa. Caci ce fel de mantuirea poate astepta cineva care nu pastreaza invatatura adevarata a credintei si a Bisericii si gandeste gresit sau despre Dumnezeu, lume si om, sau despre actuala stare decazuta a noastra, sau despre mijlocul restaurarii fiintei noastre, care este unul singur, sau despre moarte si viata noastra viitoare, sau despre oricare dintre dogme, cand Insusi Domnul ne spune ca, de se va lepada cineva de cuvintele Lui "in neamul acesta desfranat si pacatos" , de acela se va lepada si El in fata Tatalui Sau, care este in ceruri (Marc, 8,38) ? Iar cel ce va fi lepadat de Domnul, unde isi va gasi locul ? Desigur ca nu in imparatia cerurilor. Dar iata ca exista oameni care spun: "crede cum vrei, este suficient sa traiesti corecti si nu te teme de nimic", ca si cum poti sa traiesti corect fara sa ai principii sanatoase despre lucrurile care ne invata adevarata credinta! Nu va amagiti, fratilor ! In alcatuirea vietii adevarate nu intra numai comportamentul, ci si modul sanatos de judecata, asa ca despre cel caruia ii lipseste aceasta, nu putem spune ca viata lui este buna si dreapta.
Pe de alta parte, a trai corect inseamna a trai intr-un mod bineplacut lui Dumnezeu; o viata bineplacuta Domnului este traita in intregime dupa voia lui Dumnezeu, iar una dintre primele definitii ale voii lui Dumnezeu fata de noi este sa credem in Cel pe care L-a trimis, adica in Domnul Iisus Hristos si in dumnezeiasca Sa invatatura. Asadar, cel ce spune "crede cum vrei, numai traieste corect", in timp ce avem porunca sa tinem adevarata credinta, se aseamana cu acela care isi distruge singu fundatia pe care vrea sa-si ridice casa, sau cu cel care vrea sa traverseze un rau cu o barca, al carui fund il gaureste chiar el.

Ce fel de matuire poate astepta acela care incalca anumite porunci dumnezeiesti, ca de pilda porunca dreptatii sau a milosteniei, a infranarii sau a harniciei, a curateniei sau a neagonisirii, a fidelitatii conjugale sau oricare alta, micsorandu-si greutatea pacatelor cu unele interpretari deformate , ca de exemplu, "firea indeamna, inima cere", sau incercand sa le ascunda chipul had de constiinta prin unele fapte de evlavie vizibile si usor de indeplinit, ca umblatul pe la biserici, impodobirea icoanelor pretioase sau aprinderea candelelor ? Ce fel de mantuire, repet, pot astepta aceastia, cand este spus clar ca "de vrei sa intrai in viata, pazeste poruncile" (I In. 3;23; Mt.19, 17) si ca nedreptii, de orice fel ar fi, nu pot mosteni imparatia lui Dumnezeu (I Cor. 6,9) ? Desigur ca este nevoie, este intr-adevar nevoie pentru mantuire si de fapte vizibile de evlavie, dar nu numai de acestea: este obligatorie si implinirea tuturor celorlalte porunci ale lui Dumnezeu. "Pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati" , spune Domnul (Mt. 23,23). Nu poti merge fara picioare si nu poti zbura fara aripi; la fel, nu poti ajunge la imparatia cereasca fara implinirea poruncilor.

Mai exista unii care cred ca-si pot chivernisi singuri mantuirea, prin ei insisi, fara sa primeasca putere de la Dumnezeu prin Sfintele Taine, intru viata si curata evlavie, si fara sa le incalzeasca prin sfintele slujbe si rugaciuni ale Bisericii. Am explicat deja ca noi, cazuti fiind, suntem neputinciosi si nu putem face un pas pe calea cea buna fara ajutorul deosebit al harului; ca acest har se primeste in Sfintele Taine si ca, odata primit, la inceput este asemenea unei mici scantei, care apoi se incinge, devenind flacara, prin participarea activa la randuielile sfintei si dumnezeiestii Biserici. Toate acestea sunt de la sine intelese, sunt constientizate prin experienta personala si sunt marturisite de toata lumea. Dar iata ca exista persoane care spun: tot acest spirit eclezial este necesar celor simpli, iar celor ce inteleg esenta lucrurilor le este suficienta numai slujirea mentala, spirituala sau sufleteasca lui Dumnezeu. Fericiti sunteti voi, suflete simple, care primiti totul fara impotrivire si care va supuneti cu bucurie fiecarei chemari a Bisericii! Sunteti asemenea copacilor saditi langa ape izvoratoare, care-si dau roadele la buna vreme. Iar cei ce inteleg lucrurile in felul lor sunt, din punct de vedere duhovnicesc, asemanator unor firave fire de iarba crescute pe pamant uscat, pietros sau nisipos si care abia dai semne de viata; sau, mai rau: sunt asemenea semintelor ingropate inca in maruntaiele pamantului, care au incoltit inainte de vreme sau prea tarziu. Inchipuiti-va ca afara ploua, ninge, viscoleste si scoateti afara pe o asemenea vreme un om neimbracat cum se cuvine: cat credeti ca va rezista ? Exact in aceasta situatie se afla cel ce se instraineaza de Sfintele Taine si de toata Biserica noastra de viata datatoare. Sunt jalnici acesti oameni! Egoismul si slava desarta le mananca oasele.

[dobrin7m]

Si pentru ca exista un topic , despre preotie, si pentru ca sunt unii care spun ca preotii ortodocsi sunt inutili, si pentru ca sunt unii care spun ca ce preot, ca nu, ca scriptura, ca nu, ca EU, ca.........

Sfantul Teofan Zavoratul

In sfarsit, Domnul i-a ales pe apostoli, acestia si-au predat misiunea episcopilor, care si-au stabilit impreuna-lucratori pe presbiteri. Toti acestia, laolalta, alcatuiesc pastorirea cea randuita de Dumnezeu in Biserica, a carei sarcine este sa-i ridice pe toti la starea barbatului desavarsit, " la masura varstei deplinatatii lui Hristos" (Ef. 4,13) , sfintindu-i cu Tainele, incalzindu-i cu sfintele ierugii si indrumandu-i cu sfaturi pe drumul cu multe fagasuri spre desavarsirea duhovniceasca. Sa-I multumim Domnului ca este asa ! Noi suntem orbi; dupa cum orbul are nevoie de un ghid, la fel, si noi avem nevoie de o calauza care sa ne arate calea spre Imparatia lui Dumnezeu; in foarte multe situatii avem nevoie de o presoana care sa ne ia de maini si sa ne scoata din valmasagul de ganduri si sentimente in care ne arunca uneori vrajmasul si propria noastra neintelegere. Sa nu spuneti ca indrumatorul tuturor este cuvatul lui Dumnezeu, ca vom citi si vom vedea singuri de ce anume avem nevoie. Cuvantul lui Dumnezeu contine indicatii generale pentru toti, dar ce anume am eu nevoie, in situatia mea concreta, acestea trebuie sa mi le explice altul, o voce vie, iscusita. De n-ar fi asa, as fi nevoit sa cutreier pe carari intortocheate si sa ma aflu in permanenta primejdie. Iata de ce avem atata nevoie de sfatul intelept al preotului. Cum de li se pare unora, si poate ca multora, ca singurele relatii ale lor firesti cu preotul apar odata cu necesitatea savarsirii unei Sfinte Taine sau a altei slujiri bisericesti ? Unii ca acestia uita ca "unde lipseste carmuirea , lumea cade ca frunzele; izbavirea sta in prisosul sfatului" (Pilde 11,14) .


Din toate cele spuse, reiese din nou aceeasi conlcuzie, expusa mai inainte: daca vrei sa te mantuiesti, cunoaste si pastreaza in inima tot ce te invata Sfanta Biserica si, primind dumnezeiestile puteri prin Sfintele Taine si incalzindu-le prin toatele sfintele ierugii si rugaciuni ale Bisericii, mergi neclintit pe calea poruncilor pe care le-am primit de la Domnul Iisus Hristos, sub calauzirea pastorilor legiuiti, si negresit vei ajunge la Imparatia lui Dumnezeu si te vei mantui. Toate acestea sunt cu totul esentiale in lucrarea mantuirii, sunt necesare toate, impreuna, si pentru toti. Cel care nu primeste sau nu accepta ceva din acestea, pentru acela nu este mantuire, acela nu-si va lecui neputintele si nu va evita suferinta. Biserica lui Dumnezeu este tamaduitoarea care contine in alcatuirea ei leacul care vindeca orice boala a duhului nostru. Partile componente ale leacului sunt acestea: invatatura ortodoxa, trairea potrivit poruncilor, Sfintele Taine cu slujbele bisericesti, si carmuirea pastorilor. Dupa cum in bolile trupesti leacul este vindecator numai atunci cand este compus din toate substantele prescrise in reteta, la fel, in boala duhului nostru, vindecarea poate avea loc numai cand primim toate stihiile care intra in componenta singurului nostru leac spiritual: crestinismul sau Biserica. Scoateti afara din componenta leacului trupesc oricare dintre aceste puteri, si acesta isi va pierde eficacitatea. Respingeti ceva dintre cele ce intra in mod necesar in componenta Crestinismului sau a Bisericii, si va veti lipsi singuri de leacul care va este atat de trebuincios si veti ramane, asadar, in aceeasi stare de nevindecare si de cadere, deci nu va veti mantui si nu veti vedea imparatia cereasca. Amin.

[dobrin7m]

Sfantul Teofan Zavoratul

Mantuirea ne este atat de aproape, incat mai ca putem s-o pipaim. Cat de amarnic o sa plangem, cand in ceasul in care se va hotara vrednicia fiecaruia dintre noi ne vom afla nelucratori ai propriei noastre mantuiri ! Cugetand la acestea, nu te poti abtine a intreba din nou: ce avem de facut ? Ce sa facem cu aceste dumnezeiesti puteri, ca sa ne mantuim ?

Iata ce sa facem:

1) Sa-I multumim Domnului, care astfel a binevoit intru noi, sa-I multumim pentru ca, imediat dupa ce ne nastem, intram intr-un climat mantuitor si aflam gata pregatite toate cele trebuincioase mantuirii si, inca inainte de a deveni constienti, suntem porniti pe calea mantuirii, intrand in fluxul comun al celor ce se mantuiesc. Dupa cum, in natura vazuta, cea mai mica insecta, imediat dupa nastere, gaseste in jurul ei totul pregatit pentru viata, la fel si noi, imediat ce am aparut pe lume, Dumnezeu ne invaluie cu calda Sa grija, care se continua apoi pana la sfarsitul zilelor noastre. Inca din leagan ne cuprinde in imbratiserile ei maica noastra, Biserica: ne ajuta sa renastem spre o viata noua, ne hraneste si ne ocroteste pe toate drumurile vietii si nu ne paraseste pana nu ne lasa la groapa, insotindu-ne cu rugaciunea - aducatoare de impacare pentru cei ramasi, plina de putere pentru cei repausati: in fericita adormire daruieste, Doamne, vesnica odihna adormitului robului Tau ( sau adormitei roabei Tale). Prin ce ne-am invrednicit de acestea ? Prin nimic. Exista multe popoare care nu cunosc calea cea adevarata. Cei care se nasc printre ei trebuie sa caute calea cu multa stradanie, si inca nu se stie daca o vor gasi. Iar noi pasim pe ea fara nici un fel de osteneala din partea noastra, o gasim fara sa o cautam. De ce este asa ? Numai Dumnezeu stie. Dar nu se poate sa nu vedem, in aceasta lucrare a Proniei dumnezeiesti, sub toate aspectele deosebita bunavoire a lui Dumnezeu fata de noi.

Pentru toate acestea, sa-I multumim asadar, Domnului, care asa a binevoit intru noi ! Sa-I multumim, totodata, pentru insasi convingerea noastra ca suntem in posesia mijloacelor cu adevarat mantuitoare, caci, legata de aceasta convingere, sta alta convingere, aceea ca Dumnezeu ne este cu deosebire apropiat, ca singurul Dumnezeu adevarat este Dumnezeul nostru si noi suntem poprul Sau. Iar mai mult decat aceasta binefacere nici nu poate fi pe pamant.

2) Auzind acestea, poate ca multi dintre noi vor fi gata sa exclame, ca si cum ar fi pipait deja mantuirea: Domnul meu si Dumnezeul meu ! Dar nu uitati, fratilor, cuvantul Domnului: "Nu oricine ... zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia" lui Dumnezeu (Matei, 7,21). Iata o intrebare: Ce altceva mai avem de facut ? Iata ce mai avem de facu. Sa ne predam cu toate gandurile, cu toata inima si cu toata puterea noastra in seama acestei randuiri dumnezeiesti a mantuirii noastre, si anume:

a) Sa ne pastram convingerea neclintita in adevarul acestei iconomii a mantuirii si in necesitatea ei imperioasa pentru toate lumea, in general. Vai, fratilor ! Biruiti-va ispita mintii si cugetarile desarte pe care le auziti de la altii. Nu va lasati prada indoielilor si nu ingaduiti ca indrazneata si orgolioasa intrebare: "De ce ?" si "Pentru ce ?" sa va zdruncine echilibrul credintei. Mai bine acceptati ca este asa. Respingeti aceste amagiri. Nu suntem noi primii. Cati s-au mantuit pe aceasta cale ?! Cand suntem bolnavi vine doctorul sa ne vindece. Ii explica, oare, doctorul, de ce ii administreaza bolnavului un anumit tratament si nu altul ? Sa ne punem, asadar, paza buzelor si sa ne supunem, smeriti fata de toate, ca fata de randuiala lui Dumnezeu.

b) Si nu este numai aceasta. Sa alungam partasia, asentimentul fata de toata aceasta randuiala, adica sa ne potrivim in asa fel starea launtrica, incat inima noastra sa afla bucurie atat in primirea cu vrednicie a Sfintelor Taine, cat si in orice slujba dumnezeiasca si in orice ierugie, in ascultarea propovaduirii adevarurilor dumnezeiesti, in supunerea atenta fata de calauzirea si sfaturile pastorilor, si, in general, in orice lucrare prescrisa de legea lui Dumnezeu. Fiecare este atras inspre lucrurile cu care se afla in asentiment, fata de care se simte partas. Cine se simte partas cu cele ale mantuirii, catre acestea se indreapta. Cine se simte partas cu altceva, catre aceea alearga. Iata de ce, in timp ce unii se grabesc spre biserica, altii merg la teatru, la bal sau la petrecere... Dar stiti bine ce avem de asteptat de la acestea din urma... Nutati-va inima de la aceste locuri desarte in veselitorul lacas dumnezeiesc si aflati acolo indulcirea si toate plinatatea bucuriei inimii. Unde este comoara - spune Domnul - acolo se afla si inima. Deci, unde este inima, acolo se afla si comara. Ce fel de comori propune lumea ? Merita oare sa ne murdarim inima cu ele, inima care a fost menita dintru inceput a fi lacasul lui Dumnezeu ?! Sa nu creada cineva ca le putem impaca pe amandoua! Nu se poate. Inima noastra este una si este simpla, asa incat, acolo unde se afla ea, acolo se afla totul si nu o vom mai gasi - caci nu se mai poate afla - in nici o alta parte. De aceea, cel ce este in lume cu inima, acela se afla in Biserica fara inima. Si invers, cel ce se afla cu inima in Biserica, acela este in luma fara inima. Dar, fara inima, nu este viata. Este bine sa fii in lume fara inima, dara sa fii fara inima in Biserica lui Dumnezeu inseamna sa fii fatarnic in ochii lui Dumnezeu, in fata atoatevazatorului Dumnezeu.

Iata de ce, fata de toate cele scrise mai sus, trebuie sa adaugam:

c) Implinirea plina de ravna, neabatuta si fara preget, a tot ce se cere pentru mantuire. Caci, e una si buna: daca vrei sa te mantuiest, tinte-te de lucruri mantuitoare; iar daca nu, treaba ta, numai sa stii ca nu poti lucra si lui Dumnezeu, si lui mamona. Sa ne hotaram, asadar, fratilor, sa mergem hotarati pe calea mantuirii, fara sa ne inclinam nici la stanga, nici la dreapta. Sa respingem impartirea sufleteasca si sa ne indreptam picioarele schiopatatoare! Ce veti spune despre un bolnav care zace intr-un spital bun, este supravegheat de un medic bun, primeste medicamente potrivite exact pentru boala lui, dar le dispretuieste pe toate: nu-l asculta pe medic si nu ia medicamentele ? Ce veti spune, de asemeni, depsre cel ce sta in fata unui izvor curat, simte setea si are posibilitate, chiar are nevoia sa-si potoleasca setea tocmai de la acel izvor, dar, in loc de aceasta, lasa izvorul si fuge la raul cel plin de tina, de taratoare si de murdarie si de acolo bea apa, care nu-i astampara setea ? Desigur ca nu veti fii de acord nici cu unul , nici cu celalalt. Dar oare nu asupra noastra insine vom proclama aceasta condamnare daca, avand la dispozitie toate mijloacele mantuitoare, nu ne vom folosi de ele cum se cuvine ? Si nu noua ni se va adresa, oare, mustrarea lui Dumnezeu: "Pe mine, izvorul apei celei vii, M-au parasit, si si-au sapat fantani sparte, care nu pot tine apa" (Ier. 2,13). Asadar, fratilor, sa-I multumim Domnului, ca, in marea Sa milostivire, Si-a apropiat de noi atat de mult mantuirea Sa. Dar sa punem si noi umarul! Calea mantuirii ne-a fost aratata si lamurita. Ea se afla in fata noastra. Dar, cu toate acestea, nu ne vom mantui, daca nu o vom parcurge ! Am spus: afla si pastreaza invatatura credintei si, primind putere de la Sfintele Taine, mergi pe calea poruncilor, sub calauzirea pastorilor. Cunoasterea credintei si a poruncilor, Sfintele Taine cu toate ierugiile si cu indurmarea preotilor alcatuiesc impreuna calea mantuitoare, care se afla in fata noastra. In ce se afla intreaga lucrare a mantuirii ? In urma acestei cai. Haideti deci s-o urmam! "Iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii" (II Cor. 6,2). Amin.

[Doriana]

Dobrin, as fi preferat o discutie, nu niste copy-paste-uri. Chiar daca Sf Teofan e o autoritate incontestabila si se exprima foarte frumos, sunt sigura ca puteai rezuma in cateva fraze ideile sale despre mantuire.
Acum, daca tot te-ai straduit atat si ai scris, eu am citit. Inteleg ca pentru a ne mantui trebuie sa:

În prealabil postat de dobrin7m

credeti in tot ce ne porunceste Sfanta Biserica si, primind puterile harului prin Sfintele Taine si incalzindu-le in voi prin toate celelalte ierugii, rugaciuni si randuieli ale Sfintei Biserici, mergeti neabatuti pe calea poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos, calauziti de pastorii sfintiti si va veti mantui..

Nu gasesc insa raspunsul la intrebarea mea: ce este mantuirea? Ce cauta de fapt crestinul cautand mantuirea?
Incerc sa discutam ceva concret si pe inteles. Poezia si frumusetea scrierii isi au rostul lor, dar pentru un crestin este cel mai important sa se mantuiasca si trebuie sa stie exact ceea ce face si cum face.

[florin1966]

În prealabil postat de Doriana

dar pentru un crestin este cel mai important sa se mantuiasca si trebuie sa stie exact ceea ce face si cum face.

nelinistit este duhul meu in mine pana se va odihni intru TINE DOAMNE!.este mai aproape decit crezi si mai departe decit cauti

[dobrin7m]

În prealabil postat de Doriana

Dobrin, as fi preferat o discutie, nu niste copy-paste-uri. Chiar daca Sf Teofan e o autoritate incontestabila si se exprima foarte frumos, sunt sigura ca puteai rezuma in cateva fraze ideile sale despre mantuire.
Acum, daca tot te-ai straduit atat si ai scris, eu am citit. Inteleg ca pentru a ne mantui trebuie sa:


Nu gasesc insa raspunsul la intrebarea mea: ce este mantuirea? Ce cauta de fapt crestinul cautand mantuirea?
Incerc sa discutam ceva concret si pe inteles. Poezia si frumusetea scrierii isi au rostul lor, dar pentru un crestin este cel mai important sa se mantuiasca si trebuie sa stie exact ceea ce face si cum face.

Parerea mea despre ce este mantuirea si cum ajungem sa ne mantuim, este exact, fara nici o diferenta, cea pe care a zugravit-o atat de bine Sfantul Teofan Zavoratul. Cuvintele mele sunt prea seci si slabe in fata celor pe care acest Sfant le-a folosit. Cititi cu incredere cele spuse de Sfant ca va asigur ca este si parerea mea.

Dvs ati spus asa. Citez:
``Ok. Aveti, va rog, bunavointa sa-mi expuneti si mie invatatuta BO despre mantuire. Asta in eventualitatea in care o cunoasteti.
Ma gandesc ca ar fi binevenit sa adaugam si substanta acestor dueluri verbale inutile intinse pe ultimele pagini.``

Ati vrut sa stiti invatatura BO despre mantuire si ati vrut substanta. Si ati mai vrut sa stiti daca eu o cunosc.

daca in tot ce am postat nu ati retinut ce e mantuirea si cum sa o obtinem atunci inseamna ca ori nu ati citit cu atentie ori nu ati citit tot ori nu vreti sa recunoasteti ca aceasta este calea spre mantuire cea expusa atat de frumos si clar de Sfantul Teofan Zavoratul.

[Grabriella]

În prealabil postat de dobrin7m

Parerea mea despre ce este mantuirea si cum ajungem sa ne mantuim, este exact, fara nici o diferenta, cea pe care a zugravit-o atat de bine Sfantul Teofan Zavoratul. Cuvintele mele sunt prea seci si slabe in fata celor pe care acest Sfant le-a folosit. Cititi cu incredere cele spuse de Sfant ca va asigur ca este si parerea mea.

Dvs ati spus asa. Citez:
``Ok. Aveti, va rog, bunavointa sa-mi expuneti si mie invatatuta BO despre mantuire. Asta in eventualitatea in care o cunoasteti.
Ma gandesc ca ar fi binevenit sa adaugam si substanta acestor dueluri verbale inutile intinse pe ultimele pagini.``

Ati vrut sa stiti invatatura BO despre mantuire si ati vrut substanta. Si ati mai vrut sa stiti daca eu o cunosc.

daca in tot ce am postat nu ati retinut ce e mantuirea si cum sa o obtinem atunci inseamna ca ori nu ati citit cu atentie ori nu ati citit tot ori nu vreti sa recunoasteti ca aceasta este calea spre mantuire cea expusa atat de frumos si clar de Sfantul Teofan Zavoratul.

Dragul meu,
Habar nu ai ce trebuie sa raspunzi la acaesta intrebare( sau ce asteapta sectarii sa raspunzi) daca nu urmezi vreunei secte. Din punctul lor de vedere trebuie sa raspunzi 'ca la catiheza'
Adica:" Cine va crede si se va boteza va fi mantuit cine nu .. va fi osandit" sau " Crede numai..". Deci ..."nu strica orzul pe gaste".

[catalin2]

În prealabil postat de Doriana

Nu gasesc insa raspunsul la intrebarea mea: ce este mantuirea? Ce cauta de fapt crestinul cautand mantuirea?
Incerc sa discutam ceva concret si pe inteles. Poezia si frumusetea scrierii isi au rostul lor, dar pentru un crestin este cel mai important sa se mantuiasca si trebuie sa stie exact ceea ce face si cum face.

Draga Doriana, cred ca prin mantuire inteleg toate cultele ce isi zic crestine acelasi lucru: dobandirea vietii vesnice alaturi de Dumnezeu.
In ortodoxie mantuirea se cucereste prin dobandirea si pastrarea Duhului Sfant, a harului. Citeste tot acest articol, e una din cele mai inalte invataturi, data noua de Sf. Serafim de Sarov: http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
Harul se dobandeste prin faptele crestine: rugaciune, post, milostenie, etc., si din Sfintele Taine ale Bisericii.
Cei din afara ortodoxiei nu au har, iar aceasta se poate observa din inexistenta vreunei dovezi a prezentei harului, adica a minunilor.
Fara har exista doar asociatii lumesti, care dezvolta o filozofie teologica si o morala crestina (un lucru nu tocmai de condamnat).

[Doriana]

În prealabil postat de dobrin7m

daca in tot ce am postat nu ati retinut ce e mantuirea si cum sa o obtinem atunci inseamna ca ori nu ati citit cu atentie ori nu ati citit tot ori nu vreti sa recunoasteti ca aceasta este calea spre mantuire cea expusa atat de frumos si clar de Sfantul Teofan Zavoratul.

Un simplu "nu stiu" ar fi fost suficient. Merci oricum.

În prealabil postat de catalin2

Draga Doriana, cred ca prin mantuire inteleg toate cultele ce isi zic crestine acelasi lucru: dobandirea vietii vesnice alaturi de Dumnezeu. .

Da, Catalin, cam aceasta ar fi definitia; de fapt o parte din ea. In timp ce cautam incoace si incolo parerea BO despre mantuire, cineva mi-a dat un lunk foarte util, unde este explicat in cateva randuri tot ce doream eu sa stiu despre mantuire:
http://www.credo.ro/catehism2.php?q=4
Deci:

" Mantuirea este slobozirea din robia pacatului si a mortii precum si dobandirea vietii celei vesnice, in unire cu Dumnezeu. Mantuirea ne-a fost facuta cu putinta de Dumnezeu prin Intruparea, Jertfa si Invierea Fiulul Sau, Domnul nostru Iisus Hristos, care a venit in lume "pentru noi si pentru a noastra mantuire". Adica, Mantuitorul nostru Iisus Hristos prin lucrarea Sa de mantuire a deschis pentru oameni portile imparatiei cerurilor, care erau incuiate dupa caderea in pacat. El da putinta tuturor care voiesc sa-L urmeze, in Biserica Sa, sa intre in acea Imparatie sau viata vesnica."

Minunata si perfecta definitie!