|
|
|
|
|
|
|
#1
11.11.2010, 13:43:46
|
||||
|
||||
Parintele Staniloae in Ascetica si mistica, pentru capitolul intai legat de asceza-despatimire- aminteste de anumite etape, iar prima este credinta. Nu cred ca putem incepe drumul despatimirii fara credinta in Dumnezeu- ca relatie si incredere persoanla in puterea Lui nu ca o forma teoretica de acceptare a unor principii sau concepte.
|
|
#2
11.11.2010, 13:55:22
|
|||
|
|||
|
Ceva minteresant despre lăm-Pașu' inteliagent... prins la lucru.
Adică el, unii, nu dăm nume, are mereu satisfacția că a ieșit o sulimenizare a unei înțețelepciuni, în sensul că va putea asculta... nu el că el nu poate sărăcuțucuțul idolatru, ci cineva, nu se știe... dar va putea asculta, acela... se va asculta... e bine deci că se va putea asculta... n-are importanță cine... defapt nimeni și de nimeni căci tipul ăla ascultător nu e el ci va fi altcineva... bine că va fi... și dacă va fi, atunci el cu siguranță se va putea lăuda ca fiind el însuși, dacă prin absurd apare totuși din vris și v-a și asculta acela de ceea ce cu viclenia a sulimenizat el, cu atâta pătimășie spre ascultare... firește... și iată de ce e el atât de fericit... că cică a aprins un BeC... dar care nu era din ăla cu filament incandescent ci din ăsta, tot mai modern și mai străin, străin de Dumnezeu, un bec cu gaze rare, din alea exclusiviste și snoabe, și care nu au nici urmă de căldură... radiind o lumină rece din care a dispărut ceva... nu se știe ce anume of of o fi dispărut...
„O, dacă ai fi rece sau fierbinte, dar pentru că nu ești nici rece și nici fierbinte ci căldicel te voi scuipa afară din gura Mea” ...și asta se referă pare-mi-se, bag samă, am impresia... la: incandescența Credinței Sfiinte... și ce se află între zăpadă și fierbere? Păi o zamă chioară, o bere clocită... cu pretenția că e gLumă cinstită. Last edited by vsovivi; 11.11.2010 at 14:20:55.
|
|
#3
11.11.2010, 14:21:11
|
||||
|
||||
|
Stâlcirea limbii materne, încâlcirea cuvintelor , ascund gândul pătimaș, ascund trufia , mândria , însăși nebunia minții robite din pruncie ! Despătimirea e cu mult mai grea și anevoioasă odată cu trecerea timpului , e precum cancerul în stadiu avansat !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann)
|
|
#4
11.11.2010, 15:15:50
|
|||
|
|||
|
Citat:
...ce spui dumneata vine de la beție și ăla e rodul beției, a tuturor celor ce s-au înhitat cu năravurile străinilor... a tuturor celor străini de Dumnezeu. Last edited by vsovivi; 11.11.2010 at 15:18:31.
|
|
#5
11.11.2010, 16:11:51
|
|||
|
|||
|
Adică e vorba de beția înălțimii... patimășia cea mai semeață și exclusivistă a răutății, smerita necugetare sau trufașa „smerenie” neputincioasă... adică distracțiuniunea cea veche... întru talentul disprețului și al silitniciei și al scârbeibeibei... de parcă ai avea păr în gură... păr de câine... lătrând cu tupeu excat ca orice idolatru nerușinat... nerușinat de tupeist... în drumul lui... spre casă, locul ăla frumos unde m-am căpătuit.
Last edited by vsovivi; 11.11.2010 at 16:51:24.
|
|
#6
11.11.2010, 16:22:07
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann)
|
|
#7
11.11.2010, 16:30:33
|
||||
|
||||
|
Beiuș , Beiuș, greu la urcuș . . . !
Patima, patimilor este patima beției, căci cuvântul, gândul, vorba și fapta , capătă sensuri ridicole de neânțeles ! Așa-i cu limba și vorba stâlcită de care aminteam ceva mai sus ! Îmi pare rău Ovidiu (din Beiuș-Cluj ) că te-ai simțit vizat , deci există încă șanse mari de VINDECARE. Îți recomand Acatistul Maicii Domnului "Potirul nesecat", dar și multă voință din partea dumitale, Vasile O. dragă ! ! !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann)
|
|
#8
16.11.2010, 14:05:35
|
|||
|
|||
|
Citat:
Încurcătura limbilor a venit de la Dumnezeu pentru cei ce în nebunia poftei lor au purces la unirea întru zidirea din cărămizi lipite cu zmoală a turnului până la Cer... turnul Babilonului... ca să se urce ei și să și-l înscăuneze pe omul lor în Cer... Deci muscoiul era pe căciula altora, eu am sărit doar în apărarea neamurilor nevinovate cum era sărmanul și dreptul Eber sau Ever care nu s-a prins cu ei în hororă. Deci patima cea mare este un fel de curiozitate a răului... să vezi cum e de sus ca să te închipui a fi rău, ca exemplu, până acolo în a și fii... a fi rău apoi că cică e cool... și atunci ajungi și tu exact ca dracool. Nu la tine mă refer ci la mine însumi, firește... e curiozitatea de a mă mândri cu lăcomia faptelor rele idolești pătimașe... lepădarea de ascultarea Domnului pentru ambiția întietăților în mânie și răzbunbunare... pe cei neputincioși și nevinovați și drepți și săraci... că de ce sunt ei săraci... și atunci mă uit urât la ei, și frumos la gLume... deși gLumea fură, gLumia ia de la ei iar... deci vezi de aici pornește, nu mă uit urât niciodată la cine trebuie... fiindcă-s mofuros necăjit și speriat de bombe-oane... dulci și tăvălite prin zahăr pudră... de la pudori și urdori, firește. Last edited by vsovivi; 16.11.2010 at 14:13:12.
|
|
|
Mod hibrid