un sectant care se rusineaza in fata preotul in legatura cu Taina Botezului

Stimate domn, eu nu am ridiculizat pe nimeni ... Mi-am impartasit pur si simplu trairea pe care o am. Si cred cu tarie ca smerenia inseamna dependenta si ascultarea totala de Dumnezeu ...

Iar modelul meu in viata, singurul meu model, este Isus Cristos. Nu vreun om obisnuit sau vreun calugar, sau preot, sau pastor - indiferent de cat de sfanta este viata sa. Si modelul pe care Il urmez si pe care Il ascult a avut mereu privirea tintita in sus ... catre Tatal Sau ceresc.

Faptul ca stiu cine sunt si cui apartin nu este un act de mandrie. Pur si simplu traiesc adevarul despre care Domnul Isus a promis ca imi va aduce libertatea. Iar oamenii liberi ... umbla intodeauna cu fruntea ridicata, constienti de valoarea si de libertatea lor. O constienta pe care am obtinut-o intr-un singur fel: printr-o relatie exclusiva si directa cu Dumnezeu.

Si, imi pare rau ca va simtiti atacat de mine in ceea ce spun. Eu nu va cunosc si nu am nimic perosnal cu dumneavoastra. Sunt doar pe un subiect deschis in sectiunea secte si culte si nu pe un subiect ce priveste ortodoxia. Daca simtiti nevoia sa aparati niste lucruri pe care eu nu le-am pomenit ... inseamna ca am atins vreo coarda sensibila.

[Seraphim7]

Am retinut un aspect esential pe care dvs l-ati mentionat,,relatie directa si exclusiva cu Dumnezeu'' .As vrea sa detaliati putin acest aspect,ce intelegi prin acest concept,relatie directa si exclusiva cu Dumnezeu.

Pentru mine nu este un concept, ci un mod de viata. Isus este tovarasul meu de drum in fiecare clipa. Este prietenul meu, fratele meu, Mantuitorul meu, Domnul meu si modelul meu de viata. Tatal meu, Creatorul meu este in ceruri. In rugaciune, Ii vorbesc si Il ascult. Este pentru mine Autoritatea suprema in viata mea si sensul vietii mele: traiesc pentru ca sa fac voia Lui si toata viata mea incerc sa o traiesc in asa fel incat, prin tot ceea ce fac, sa-I pot aduce Lui Slava. Iar Duhul Sfant este Calauza, Mangaierea, Puterea si Intelepciunea mea. Este cel care imi reveleaza si imi arata si ma ajuta sa inteleg mai mult cine este Domnul meu.

Imi traiesc fiecare zi in asa fel incat Domnul Dumnezeul meu sa fie pe primul loc, in toate. Nu iau decizii fara a-I cere calauzirea. Cand mi se intampla o bucurie, Lui Ii multumesc in primul rand. Cand imi este greu, Lui ii multumesc si Lui ii cer rabdarea si puterea. Orice lucru pe care il fac, il fac ca pentru Domnul, incercand sa dau tot ce pot mai bun din mine. Este etalonul meu si singurul punct de echilibru.

Am inteles ca nimic din ce este al meu nu imi apartine, ci totul, fiecare zi si fiecare respiratie, fiecare bataie a inimii mele, este un dar al Sau pentru mine.

El este bucuria si pacea din inima mea.

Desigur, nu reusesc sa fac lucrurile bine de fiecare data. Gresesc, pacatuiesc ... nu sunt asa cum ar trebui sa fiu, dar nu mai sunt nici asa cum am fost. Schimbarea mea este un proces care nu se va termina niciodata. Si nu ma schimb eu, ci Domnul meu lucreaza in mine si ma modeleaza dupa voia Sa.

Domnul meu este tot ce am nevoie. Il am pe El, si asta inseamna ca am viata. Restul ... sunt doar detalii ...

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

Stimate domn, eu nu am ridiculizat pe nimeni ... Mi-am impartasit pur si simplu trairea pe care o am. Si cred cu tarie ca smerenia inseamna dependenta si ascultarea totala de Dumnezeu ...

Iar modelul meu in viata, singurul meu model, este Isus Cristos. Nu vreun om obisnuit sau vreun calugar, sau preot, sau pastor - indiferent de cat de sfanta este viata sa. Si modelul pe care Il urmez si pe care Il ascult a avut mereu privirea tintita in sus ... catre Tatal Sau ceresc.

Faptul ca stiu cine sunt si cui apartin nu este un act de mandrie. Pur si simplu traiesc adevarul despre care Domnul Isus a promis ca imi va aduce libertatea. Iar oamenii liberi ... umbla intodeauna cu fruntea ridicata, constienti de valoarea si de libertatea lor. O constienta pe care am obtinut-o intr-un singur fel: printr-o relatie exclusiva si directa cu Dumnezeu.

Si, imi pare rau ca va simtiti atacat de mine in ceea ce spun. Eu nu va cunosc si nu am nimic perosnal cu dumneavoastra. Sunt doar pe un subiect deschis in sectiunea secte si culte si nu pe un subiect ce priveste ortodoxia. Daca simtiti nevoia sa aparati niste lucruri pe care eu nu le-am pomenit ... inseamna ca am atins vreo coarda sensibila.

Macsim
In primul rand, sunt doamna nu domn, stiu ca ID-ul deruteaza.
Acum, in mod direct, va rog sa imi spuneti exact la cine faceati referire in citatul dvs. pe care il redau mai jos:

``A fi smerit nu inseamna a te anula ca om, a te considera nedemn de a umbla in doua picioare, a te respinge, a nu te accepta ... Isus nu a murit pentru ca noi sa ne taram de colo-colo si sa consideram ca nu avem nici o valoare. El a murit pentru ca slava Tatalui sa fie aratata si pentru ca noi, fiecare dintre noi, suntem pretiosi pentru El. De aceea ne vrea acolo, langa El.
A fi smerit inseamna a sti exact cine esti in Hristos si a-ti recunoaste dependenta de El. Nu inseamna a umbla cu fruntea plecata si ochii in tarana, asa cum ne explica diavolul adesea, ci a umbla cu fruntea ridicata si cu ochii atintiti catre Domnul, constienti fiind de iubirea Lui pentru noi si recunoscatori pentru jertfa facuta.``

Va rog sa imi spuneti exact, cine se anuleaza ca om, cine se considera nedemn de a umbla in doua picioare, cine se respinge, cine nu se accepta, cine se tareste de colo-colo, cine crede ca nu are valoare, cine umbla cu fruntea plecata si ochii in tarana, cine? in numele smereniei.
Poate eu am inteles gresit si atunci va rog sa ma lamuriti.

Eu nu ma simt atacata, ci doar asa am inteles din cuvintele dvs. si am simtit nevoia sa restabilesc adevarul.
Sunt convinsa ca toti crestinii ortodocsi il au ca model pe Mantuitor.
dar vedeti dumneavoastra ca fiecare transpune prin faptele sale propriul sau mod de intelegere. Ce e mai grav este ca de multe ori, unii dintre noi, nu ne dam seama ca intelegem gresit.

Nu m-am referit la nimeni, in mod special. Atunci cand am inceput sa scriu postarea mi-au revenit in minte diferite fragmente din discutiile de aici, de pe forum. Stiu ca atunci cand le-am citit m-au miscat si nu le-am inteles. Si nu le inteleg nici acum.

Si este bine de cel care Il are ca model pe Isus. Pentru ca el priveste, la fel ca Modelul sau, in sus ... catre Tatal ceresc ...

[Seraphim7]

Da ,v-ati expus destul de interesant,chiar profund relatia,repectiv trairile dvs pe care le aveti cu Iisus Hristos.Dar imi permit sa sa nuantez un aspect ,zic eu esential,in relatia dvs cu Dumnezeu ati uitat sa enumerati doua aspecte fundamentale :APROAPELE si BISERICA,fara de care relatia oricarui crestin cu Iisus Hristos este una incompleta,nu zic ca ca nu este o legatura intre Dumnezeu si om fara de acestea doua ,dar Bisrica intemeiata de Iisus Hristos este numita mireasa lui Hristos,deci eu cred ca ar trebuie sa va aplecati si asupra acestor aspecte astfel veti avea o relatie egoista cu Dumnezeu.

Va spun despre un lucru in care eu cred cu desavarsire: nu pot avea o relatie cu aproapele meu, o relatie buna si sanatoasa decat daca relatia mea cu Dumnezeu este buna si sanatoasa. Oricat de mult ne-am stradui, noi oamenii nu reusim sa facem anumite lucruri esentiale. De exemplu, sa iubim si sa iertam. Daca Domnul nu imi pune in inima iubirea pentru semenul meu, eu nu pot iubi. Asta stiu de pe propria mea piele si din cele vazute in jurul meu. Daca Domnul nu-mi da puterea de a ierta si nu-mi vindeca ranile sufletului, nu pot ierta decat din varful buzelor ... Eu ii iubesc pe oameni, dar nimeni, nici macar cei care inseamna familia mea, nici parintii mei, nu sunt inaintea lui Dumnezeu in viata mea. Pentru ca El este cel care imi da iubirea, iertarea, intelepciunea de care am nevoie pentru a avea o familie armonioasa si o relatie buna cu semenii mei.

Si desigur, biserica este si ea importanta, dar nu mai importanta decat Cel care a intemeiat-o. Parerea mea este ca Domnul a pus temeliile bisericii pentru ca cei care cred in El sa aiba posibilitatea comuniunii si a slujirii. Ca cei care Il iubesc pe El sa se poate strange laolalta si sa-L laude, sa i se inchine, sa-L descopere si sa se slujeasca unii pe altii. Pentru a da posibilitatea crestinului sa simta apartenenta de o comunitate care impartaseste aceleasi valori ca si el. Dar, nimic din toate acestea nu are valoare decat daca Cel care a creat biserica este in mijlocul ei.

Ce anume vreau sa spun este urmatorul lucru: o relatie corecta cu Dumnezeu, in care El ocupa locul care i se cuvine, va pune ordine in toate celalalte lucruri. De aceea am spus ca restul sunt detalii. Lucrurile decurg de la sine, dupa voia lui Dumnezeu, atunci cand relatia cu El este asa cum El o cere de la noi.

[Seraphim7]

Aveti o abordare interesanta ,a legaturii Dumnezeu-om,nu as putea spune ca este una gresita dar totusi cred ca asteptati prea mult de la Dumnezeu,trebuie sa ne zbatem si noi,nu este corect sa-L ,,deranjam ''pe Dumnezeu pentru toate nimicurile noastre,trebuie sa-L avem in noi dar nimeni sa nu stie,trebuie sa-*L laudam dar cu buze mute,trebuie sa-L slavim dar cu cantare ingereasca,si bineinteles aici sunt total de acord cu dvs,Dumnezeu ,Logosul,Creatorul,Absolutul Numai EL sa ocupe primul loc in viata noastra,insa pacat ca nu putem sa mentinem acest aspect in echilibru.

Eu astept totul de la Dumnezeu. El este nadejdea si speranta mea. Am de la El asteptari pe masura puterii si marimii Sale. Dumnezeul caruia ma inchin este Cel mai mare Dumnezeu. De cate ori inchid ochii si-mi deschid inima in incercarea mea de a-L cuprinde, inteleg ca maretia Sa este de necuprins. Este Dumnezeul care a creat un univers intreg doar din cuvinte. El poate totul ... si fireste, am de la El asteptari foarte mari.

Stiu despre Domnul meu ca isi respecta intodeauna promisiunile, nu pentru ca eu merit acest lucru, ci din pricina Numelui Sau. De aceea cred in El. Mi-am predat viata in mainile Sale si ma astept sa-mi poarte de grija, pentru ca asa a promis El. A spus ca a venit pe pamant pentru ca oile Sale sa aiba viata, si viata din belsug ... si am aceasta asteptare de la El. Si nu ma refer aici la bogatii materiale, desi am multime de binecuvantari si sub acest aspect, dar mai mult la bogatii sufletesti si spirituale.

Sunt adesea atat de uimita de frumusetea si iubirea Lui, de felul neasteptat in care lucreaza in viata mea, incat mi-e sufletul plin de o bucurie uriasa. Imi vine atunci sa-i cant cu toata gura si cu toata fiinta mea ... Imi amintesc de bucuria cu care a dansat David cand a insotit chivotul Domnului in cetate ... asa as vrea sa-mi traiesc viata, pentru ca doar gandul la maretia Domnului meu ma umple de putere si de bucurie.

Mai cred urmatorul lucru: Dumnezeu si-a dat Fiul jertfa pentru mine. Cand ma gandesc la splendoarea acestui gest ma simt coplesita. Dumnezeu crucificat pentru mine. Pentru ca eu sa am viata. Si aici pe pamant, si in vesnicii ... Eu vreau ca toata lumea sa stie ... Un asemenea gest de iubire trebuie spus, cu voce tare ... Nimeni nu a facut pentru mine ceva asemanator ... nici pe departe. Si acelasi lucru l-a facut pentru fiecare dintre noi. Eu nu stiu sa-l laud cu cantare ingereasca ... pentru ca nu sunt un inger. Dar, imi doresc sa-l laud cu toata fiinta mea, chiar daca temperamenul meu este uneori mai vulcanic ... pentru ca El m-a croit in acest fel. Imi doresc sa nu ramana nici un coltisor din viata mea nesupus Domnului meu.

Si tot din ceea ce traiesc va spun: Il deranjez in toate lucrurile pe Domnul meu. Chiar imi doresc sa o fac mai mult ... Doar daca sunt tot timpul constienta de prezenta Lui voi reusi sa ma abat mai putin de la voia Sa. Am ratacit jumatate din viata fara sa stiu de existenta Lui... Acum nu mai vreau sa-I dau drumul...

Stiu ca nu voi reusi intodeauna, pentru ca sunt om si sunt supus greselii. Dar acest lucru se afla in inima mea ... si Domnul meu stie ...

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

Nu m-am referit la nimeni, in mod special. Atunci cand am inceput sa scriu postarea mi-au revenit in minte diferite fragmente din discutiile de aici, de pe forum. Stiu ca atunci cand le-am citit m-au miscat si nu le-am inteles. Si nu le inteleg nici acum.

Si este bine de cel care Il are ca model pe Isus. Pentru ca el priveste, la fel ca Modelul sau, in sus ... catre Tatal ceresc ...

Ati incercat un raspuns diplomatic.
Doar din fragmentele postate pe acest forum, nu poti trage concluzia ca anume oameni (cei care scriu aici?) ar fi asa cum ai spus: anulati ca oameni, cu ochii in tarana, etc.... Daca te referi la cei care scriu aici pe forum, tragi concluzii pripite, despre oameni pe care nu ii cunosti in fapt. daca nu te referi la cei care au scris pe forum atunci nu puteai face referire la fragmente din discutii de pe acest forum.
Eu cred ca putem trage concluzii despre atitudinea unui om in societate doar cand il vedem in fapt, in fata. Eu vad un om anulat ca om, cu ochii in tarana si capul plecat , si atunci pot spune despre el asta.
Deci, nu la discutiile de pe forum v-ati referit. Si stiti bine si dvs asta.

daca va inchipuiti ca aveti o relatie perfecta cu ``Dumnezeul caruia ma inchin, este cel mai mare Dumnezeu`` cum spuneti intr-o postare, asta nu inseamna ca este Dumnezeu cel Adevarat , doar pentru ca dvs spuneti asta. (sau cine va invata in adunarile voastre).

``Mi-am predat viata in mainile Sale si ma astept sa-mi poarte de grija, pentru ca asa a promis El.`` spuneti.
Deci una din trasatruile fundamentale sectare. Eu, plin de pacate, vin aici, unde gasesc pe ``cel mai mare Dumnezeu`` care imi poarta de grija ca asa a promis. Si gata: am scapat de pacate, sunt mantuita, nu mai trebuie sa fac nimic, sa ma las in grija lui.
Nu trebuie sa ma rog, nu trebuie sa fiu smerit, nu trebuie sa fiu bun, nu trebuie sa fiu milostiv, nu trebuie sa recunosc Sfintii, nu trebuie sa citesc din Sfintii Parinti, nu trebuie sa fac canoane, nu trebuie sa imi fac cruce, nu trebuie sa am icoane, nu trebuie sa merg la moaste, nu trebuie sa tin post, nu trebuie sa tin sarbatorile Sfintilor, doar sa ma las in voia lui (sic!) si gata sunt mantuit.
Cam simplista ideea de mantuire. O idee ce e drept presarata cu multe floricele literare.

Asta vand sectarii: o cale simpla spre o mantuire inchipuita. Dar cand omul se va trezi din inchipuire va fi prea tarziu.