Despre desfranarea intre sot si sotie

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Eliana

Nu ajuta cu nimic la mantuire sa ne facem judecatori sau acuzatori ai aproapelui nostru.

Daca nu ajuta cu nimic la mintuire judecarea aproapelui pt. ticalosiile care le face atunci ca probabil ar ajuta la mintuirea noastra sa facem si noi ca ei ! deoarece daca nu judecam si nu comparam faptele lor cu scrierile canoanelor , cale prin care ne dam seama daca o fapta este buna sau contra mintuirii, inseamna ca putem garantat sa luam de buna orice fapta si a oricui !

Vorba aceea : noi nu judecam ci facem intocmai ! Ne ferim de pacatul judecarii ca sa cadem in altele mai grele !

Va recomand (doar daca voiti , nu este nimic obligatoriu !) sa cititi si sa va insusiti ,,poruncile bisericesti" pe care le gasiti in orice indreptar de spovedanie , si acolo o sa va lamuriti ce se face cu aproapele care face pacate.

[camy_d]

Desfrâul în căsnicie înseamnă concret împreunarea în zilele de post, de sărbătoare sau în timpul sarcinii, în rest nu le este interzis.

Dacă eşti aşa un bun creştin de ce scrii numele lui Dumnezeu şi al sfinţilor cu litere mici???

[heaven]

În prealabil postat de camy_d

Desfrâul în căsnicie înseamnă concret împreunarea în zilele de post, de sărbătoare sau în timpul sarcinii, în rest nu le este interzis.

Dacă eşti aşa un bun creştin de ce scrii numele lui Dumnezeu şi al sfinţilor cu litere mici???

Sa spunem ca asta ar fi o chestiune de ortografie,insa eu l-as intreba cum de se considera un bun crestin,in schimb isi judeca aproapele in acest mod?Oare asta nu este falsa smerenie,de genul "uite cine mi's eu crestinul comparativ cu pacatosii din jur"?
Una este sa dezaprobi fapta si alta sa judeci omul...
Iar pacat in casnicie,ca si in viata nu cred ca poate fi mai mare decat lipsa iubirii.La ce iti ajuta ca respecti canoane, tii posturi,bati matanii si dai cu capul de icoane,daca in inima esti sterp si gol?

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de heaven

Sa spunem ca asta ar fi o chestiune de ortografie,insa eu l-as intreba cum de se considera un bun crestin,in schimb isi judeca aproapele in acest mod?Oare asta nu este falsa smerenie,de genul "uite cine mi's eu crestinul comparativ cu pacatosii din jur"?
Una este sa dezaprobi fapta si alta sa judeci omul...
Iar pacat in casnicie,ca si in viata nu cred ca poate fi mai mare decat lipsa iubirii.La ce iti ajuta ca respecti canoane, tii posturi,bati matanii si dai cu capul de icoane,daca in inima esti sterp si gol?

Heaven, excelenta postare. ai dreptate. toti judecam, toti ne credem buni, dar nu e asa. exista atatia sfinti care au pacatuit, numai Iisus e pur. sa ne rugam sa ne miluiasca si pe noi si semenii nostrii. eu personal sunt in fruntea pacatosilor, ma astept la orice de la mine, mai ales in momente de deznadejde, incurajate si de diavol. Doamne ajuta.

[carmen trandafir]

A fi un bun crstin, inseamna sa-ti tii credinta ta in inima si cugetul.Fii tu insuti un exemplu ptr altii fara ai judeca.Oare nu stii ca doar Dumnezeu e cel ce va judeca lumea?
Nu te fatarnici , fa bine pe cit poti , roagate neincetat ptr tine si ptr altii si sa-ti iubesti pe aproapele tau ca pe tine insusi.

[timeea89]

În prealabil postat de heaven

Sa spunem ca asta ar fi o chestiune de ortografie,insa eu l-as intreba cum de se considera un bun crestin,in schimb isi judeca aproapele in acest mod?Oare asta nu este falsa smerenie,de genul "uite cine mi's eu crestinul comparativ cu pacatosii din jur"?
Una este sa dezaprobi fapta si alta sa judeci omul...
Iar pacat in casnicie,ca si in viata nu cred ca poate fi mai mare decat lipsa iubirii.La ce iti ajuta ca respecti canoane, tii posturi,bati matanii si dai cu capul de icoane,daca in inima esti sterp si gol?

Si eu sunt de acord cu heaven! Si pana la urma nu vad scopul postarii! Nu ne ceri o parere, nu stim daca esti casatorit, stim doar ca tu esti un "bun crestin", ca altii sunt foarte pacatosi, toti la gramada si in aceeasi oala, si probabil ca vrei ca si noi sa ne facem pacate si sa ne alaturam la miscarea "ce rai sunt altii".

[glykys]

Nici eu nu sunt casatorita, dar mi se pare ca Ionut trage un semnal de alarma potrivit. Adica daca lucrurile sunt negre, nu trebuie sa ne facem ca sunt albe. Si nu vorbeste doar despre "desfranarea in casatorie", ci si despre relatiile sexuale dinainte de casatorie, devenite normalitate, despre lipsa de repere crestine si de orice fel, pe scurt despre faptul de a nu avea "niciun Dumnezeu".

Nu trebuie sa se simta nimeni jignit sau atins, daca nu este cazul, dar daca este cazul, sa ia seama si sa invete si pe altul! Ne-am obisnuit sa bagam capul in nisip si sa nu atragem atentia aproapelui nostru daca greseste, ci sa il lasam in prostia sau pacatul lui, socotind astfel ca ii facem un bine, nejudecandu-l!

[codana]

În prealabil postat de glykys

Nici eu nu sunt casatorita, dar mi se pare ca Ionut trage un semnal de alarma potrivit. Adica daca lucrurile sunt negre, nu trebuie sa ne facem ca sunt albe. Si nu vorbeste doar despre "desfranarea in casatorie", ci si despre relatiile sexuale dinainte de casatorie, devenite normalitate, despre lipsa de repere crestine si de orice fel, pe scurt despre faptul de a nu avea "niciun Dumnezeu".

Nu trebuie sa se simta nimeni jignit sau atins, daca nu este cazul, dar daca este cazul, sa ia seama si sa invete si pe altul! Ne-am obisnuit sa bagam capul in nisip si sa nu atragem atentia aproapelui nostru daca greseste, ci sa il lasam in prostia sau pacatul lui, socotind astfel ca ii facem un bine, nejudecandu-l!

sa atragem atentia este normal,dar sa judeci...,io nu fac acest lucru

[konijiro]

sa atragem atentia este normal,dar sa judeci...,io nu fac acest lucru

Evident ca o faci (cu toate ca nu o admiti), este anormal sa nu judeci.

Sa inteleg ca nu judeci un hot/violator/pedofil? Si de ce ar fi rau sa o faci?

[ciresica]

Intr-adevar, acum traim niste zile in care se face reclama prin toate revistele la tot felul de perversiuni, si nu e de mirare ca si cei casatoriti le mai aplica.

Dar una din marile probleme ale zilelor noastre (de crestini) este dragostea in casnicie.

Din pacate, de-a lungul timpului, au fost diverse mentalitati legate de alegerea partenerului. Intr-un timp, de asta se ocupau parintii. Aceasta pratica a avut si avantaje (ascultarea, prin care se face - mai mult la calugari, e adevarat - voia lui Dumnezeu), dar si dezavantaje (lipsa iubirii dintre cei doi si suferinta derivata din aceasta).
In timpurile noastre exista insa alta mentalitate, si aceea gresita (eu nu uit ca Iisus Hristos a venit sa lupte si cu mentalitatile), deci reiau si spun: in ziua de azi, cei care urmeaza sa se casatoreasca trebuie sa fie ca doi boi care trag la jug: cum ar fi adica, sa fie "de aceeasi varsta, marime si culoare".... Deci multe cupluri , alegandu-se, se pregatesc mai degraba pentru a trage la jug o viata intreaga decat pentru a se iubi si a da nastere unui om nou, format prin unirea lor intr-un singur trup.

Eu am vazut lucruri care m-au impresionat in mod neplacut, adica doi oameni care se cunosteau si erau parca facuti unul pentru altul (vorbesc de un barbat si de o femeie), credinciosi, doritori sa intemeieze o familie, si care , inainte de a se casatori, au fost despartiti de aparitia unei alte persoane, total nepotrivita cu baiatul respectiv, dar care a reusit sa il "hipnotizeze" si astfel a "pus mana pe el". Am asistat apoi, chiar in biserica, la o scena zguduitoare de plans a celei care a fost parasita, si pe care nici preotul nu reusea sa o consoleze, si nici eu, pe umarul careia a cazut intr-un sfarsit, plangand.

De aceea eu cred ca preotii ar trebui sa tina seama si de astfel de aspecte, si sa stie ce inseamna dragoste adevarata. Aceasta dragoste se bazeaza mai ales pe afinitatea sufleteasca, decat pe atractia trupeasca. De exemplu, femeile se vopsesc in blond,
pentru a-i atrage pe bruneti. In plasa asta au cazut si cad foarte multi barbati.
In ceea ce priveste afinitatea sufleteasca, si aici am observat niste reguli, care se aplica chiar si in cazul simplei prietenii intre doua fete sau doi baieti: si anume, ochii albastri sunt afini cu cei negri, iar ochii caprui sunt afini cu cei verzi. Persoanele cu ochi negri sau albastri sunt persoane pe care le-as numi "active", in timp ce aceia cu ochi caprui sau verzi sunt "contemplative". Dar asta este ca o ultima paranteza.

Eu cred ca trebuie citite niste carti despre dragoste, scrise de mari romancieri, dar si teologi, in care se dau exemple de dragoste adevarata. Eu am vazut pe internet, pe situri ortodoxe destul de serioase, tot felul de sfaturi pentru cei casatoriti: ei bine, este multa vorbaraie, caci daca cei doi nu se potrivesc, tot degeaba, pot ei sa se spovedeasca zilnic si tot nu ajung la nimic. Aici se aplica citatul din Sf. Evanghelie: " nu stiti ca de la inceput au fost facuti barbat si femeie, dar nu tuturor le este dat sa inteleaga asta, ci numai celor ce le este dat" (scuzati-ma, am citat dim memorie si probabil nu este identic cuvant cu cuvant). Ei bine, eu cred ca sunt popoare care pot intelege mai usor aceste cuvinte, pentru ca, d.p.d.v. fizic, sunt "colorati" diferit, la par, la ochi, la piele, si atunci ei pot sa isi gaseasca "complementul". La cei care sunt toti blonzi, sau toti negri, functioneaza alte reguli, in primul rand rugaciunea.

In orice caz, pentru ca cineva sa isi gaseasca perechea, trebuie in primul rand sa isi doreasca acest lucru si sa se roage pentru asta. Aici nu vorbesc despre predestinare, a nu se intelege gresit, ci despre pronia cereasca, care face ca doi oameni sa se intalneasca si sa apara legatura de dragoste intre ei. Acesta legatura de dragoste este simtita ca un fel de cordon ombilical intre cei doi.
Sunt multe feluri de dragoste, aceea cu "fluturi in stomac" este de la cel viclean.
Cei care sunt facuti unul pentru altul se aseamana in ce priveste stilul, preferintele culturale, modul de a se ruga, etc, dar sunt complementari in ce priveste culoarea ochilor.
Am mai observat si alte lucruri, dar acestea nu le spun, pentru ca sunt deja taine. Si asa am spus prea mult.