Incursiune in eu, tu, noi, fiecare

[windorin]

În prealabil postat de danyel

Privind la tumultul vietii la agitatia nesfarsita, la goana dupa nimic si la alergarea spre nicaieri, ma cuprinde un sentiment de neimplinire de gol de lipsa, de nevoie de ceva.
.
Zilnic sunt martorul unei furtuni sociale, unei lupte fara sfarsit, o batalie care a inceput nicicand si care pare ca se va termina niciodata. Dimineti trase la indigo,zile fara motiv, seri monotone, superficialitate, lipsa de vointa lipsa de sens, acelasi scenariu scris de nimeni in care joc fara sa fi vrut vreodata un rol pe care nu l-am dorit dar nimeni nu se ofera sa facem schimb de planuri.
.
In acest rol ma zbat, plictisit fiind de aceleasi replica despre griji, bani, dragoste, tradare, fum, depresie, clipe de fericire , jefuite insa rapid de timpuri gri , ceata, deziluzie, neincredere , tristete, durere. Caut scop, caut sens..ce este scopul? ..glumesti, scop in jungla? scop intr-un univers haotic? sens in non-sens? randuiala in neoranduiala?..ce nebunie, ar trebui sa revi la realitate, ai devenit paranoic..totusi, sa fim o specie bolnava de paranoia sa fim o specie de schizofrenici ..sau ceva din interiorul nostru ne cheama la sens , ne cheama sa realitate dat fiind faptul ca traim in iluzie, ne-a fost dat sa traim intr-un spatiu ciudat care ne creeaza probleme psihice? Cine ne-a pus pe noi in acest spatiu?

Cat de folositoare poate fi aceasta "neliniste buna", dupa cum o numeste Parintele Paisie Aghioritul.
O clipa numai pe zi de s'ar opri omul din goana lui nebuna spre nicaieri, intreaga lui viata s'ar schimba complet.

Drama lumii contemporane este ca se increde in forte supranaturale impersonale.
Pana ce nu va crede omul intr-un Dumnezeu Personal si Proniator (Purtator de grija), viata intreaga ii va fi un chin.
Vai celui pe care moartea il va prinde "slujind" unuia dintre "dumnezeii impersonali" ai lumii, lucrari viclene ale celui rau.

"Ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde?
Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?" (Matei 16, 26)

[Doriana]

Toate aceste framantari au rostul lor. Ele sunt menite sa ne faca sa realizam inutilitatea acestei lumi si efemeritatea ei. Sa vedem ca lucrurile pe care am fost invatati sa ne sprijinim sunt doar abur si vor trece; ca nu ne pot da fericirea si implihnirea dupa care tanjim.
Dincolo de ofertele amagitoare ale acestei lumi, neschimbat si vesnic, sta Dumnezeu. Cu o rabdare cum numai un Tata o poate avea, el ne invata si ne asteapta. Asteapta sa crestem, sa ne saturam de alergatul printre iluzii si sa ne ridicam, in sfarsit, ochii catre El si sa-L strigam pe nume: "Tata!" Si aceasta este marea Lui bucurie: ca dupa tot chinul si suferinta indurate atunci cand oamenii Il batjocoresc, desi a murit pentru ei, dupa tot timpul investit in formarea si calauzirea omului, omul sa se intoarca spre EL si sa spuna: "Tata, sunt atat de fericit ca Te-am gasit!...Esti tot ce mi-am dorit vreodata si nimic altceva nu mai imi doresc.. Tu esti viata din belsug pe care o cautam. De acum nu voi mai pleca de langa tine."

In clipe ca acestea Dumnezeu este fericit; e fericit pentru ca cea mai minunata creatie a Lui, omul, in care si pentru care a investit totul, se intoarce Acasa. Fiul risipitor isi vine in simtiri si se intoarce la Tatal sau.

"17. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
20. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
21. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
22. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
23. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
24. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească." [Luca 15]

[Danut7]

În prealabil postat de windorin

Cat de folositoare poate fi aceasta "neliniste buna", dupa cum o numeste Parintele Paisie Aghioritul.
O clipa numai pe zi de s'ar opri omul din goana lui nebuna spre nicaieri, intreaga lui viata s'ar schimba complet.

Drama lumii contemporane este ca se increde in forte supranaturale impersonale.
Pana ce nu va crede omul intr-un Dumnezeu Personal si Proniator (Purtator de grija), viata intreaga ii va fi un chin.
Vai celui pe care moartea il va prinde "slujind" unuia dintre "dumnezeii impersonali" ai lumii, lucrari viclene ale celui rau.

"Ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde?
Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?" (Matei 16, 26)

dada ... dar Dumnezeu iti da nu iti baga si in traista..

[calator prin ploaie]

Ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde?
Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?" (Matei 16, 26)

Ce poate da pt sufletul sau cand desaga i-a fost goala o viata?...Cand a conjugat prea mult pe EU si aproape deloc pe TU/VOI?....Insa, in marinimia Sa, Dumnezeu atat scotoceste prin ungherele fiecaruia din noi , pana tot descopera cate ceva ...Iar daca nu....cine stie.....