Incursiune in eu, tu, noi, fiecare

[MariS_]

În prealabil postat de danyel

Privind la tumultul vietii la agitatia nesfarsita, la goana dupa nimic si la alergarea spre nicaieri, ma cuprinde un sentiment de neimplinire de gol de lipsa, de nevoie de ceva..
Zilnic sunt martorul unei furtuni sociale, unei lupte fara sfarsit , o batalie care a inceput nicicand si care pare ca se va termina niciodata.
...................
...................
Am o carte neagra acasa , de la bunica..ea citea mereu din ea…ma intreb, de ce sa citesti mereu din aceeasi carte? E mult mai interesant si constructiv sa citesti diferite carti.o iau, e groasa, uzata..o rasfoiesc..are un scris marunt ..ma opresc la o anumita pagina..imi arunc ochii fugitiv peste scris dar nu captez decat cuvinte raslete fara a lega vre-o propozitie..ma opresc la ultimul verset de pe acea pagina ..scrie “Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin! (Romani 11:36)

Cine este acest “El”? acest “El” ne-a trimis pe noi aici? Acest “El” ne-a harazit nonsensul pe care-l traim?..rasfoiesc fara regularitate Cartea…ma opresc din nou la o pagina… imi arunc ochii …citesc “Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. . În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. . Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. . Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, (Ioan 1:9-12)

Cuvantul? cine este acest Cuvant? Aha..deci El este responsabil pentru ca noi suntem azi aici… ne cere sa-l primim? Sa credem in El , sa devenim copiii ai Lui…sunt nedumerit, ..rasfoiesc in continuare..ma opresc..citesc “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3:16)

A iubit lumea? Cine poate iubi o lume fara sens ..fara reguli..fara tinta..haotica, salbatica..
Rasfoiesc...dau la ultima pagina , citesc “Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate! . Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna! “(Apoc.22:14-15)

Acest individ pare diferit , pare a avea un plan, un loc, pare a fi contra valului, pare ca-l intereseaza sensul, randuiala, linistea, bucuria…peste ce Carte am dat…mai citesc un verset si gata….ma opresc din rasfoit ..imi tintesc ochii pe un verset la intamplare.. si citesc “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. . Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. “Matei 11:28-29)

Acest personaj devine din ce in ce mai interesant si mai atractiv..ma duc sa-L caut sa vedem ce are de spus, sa-I vad solutiile, sa vedem ce raspunsuri imi poate da…ma opresc din scris, trebuie neaparat sa ma intalnesc cu aceasta Persoana… , aceasta Persoana are planuri mari din cate se vede..adevarata poveste continua de acum acasa la acest Om…

Bine spus ca traim impinsi intr-o lume nebuna, o lume instinctuala, bezmetica,
ce alearga impinsa de verbul "a avea", in loc sa fie ghidata de verbul "a fi".
Dar si ca simtim in noi o sete de sens, de lumina, de iubire, de inaltare. De unde
aceasta sete in om? Si cine sau ce o poate implini? Cartea aceea cu coperti negre
contine intr-adevar un Sens, dar exista si o Persoana care intruchipeaza acel Sens,
acea Lumina, acea Iubire si acea Inaltare spre care aspira sufletul omului. Cine
este acea Persoana? Asta abia urmeaza sa cautam si, mai ales, sa gasim. Dar care
o fi sensul, care lumina, care iubirea si ce inaltare doreste sufletul nostru?
Sensul: "Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1:9-12);
Lumina: "Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume." (Ioan 1:9-12);
Iubirea: "Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." (Ioan 3:16);
Inaltarea: “Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate!“(Apoc.22:14-15).
Har, smerenie si jertfa de sine.

[adrian010155]

Doamne, ce frumos scrieti !

[dobrin7m]

Mai multe incursiuni in eu, noi, fiecare ar fi de folos la toata lumea. Haideti sa invatam din incursiunile in eu, noi, fiecare.

[danyel]

Veniti...


Iubirea Lui Dumnezeu fata de creatia Sa neascultatoare a fost atat de mare incat era cu neputinta ca El sa o lase prada pierzarii si mortii

In nemarginita-I dragoste, Tatal Ceresc a trimis la vremea horatata de pronia Sa divina, pe Fiul Sau Unul Nascut pentru a reface o legatura rupta prin neascultarea primilor oameni

Mantuitorul s-a facut pe Sine Miel de jertfa pentru ispasirea pacatelor intregului neam omenesc si in acelasi timp Usa si Cale spre unirea si refacerea in om a chipului celui dintai dat lui de Creator
A luat asupra Lui intreaga vina a omenirii, intregul pacat si si-a asumat plata pentru acestea
Iubirea Lui jertfelnica ne-a redat posibilitatea intalnirii cu Tatal Ceresc si adevaratul sens al vietii

Unsul Lui Dumnezeu ne-a deschis usa spre odihna si plata cuvenita umblarii noastre in credinta, Chemarea Lui atat de duioasa rasuna si azi “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.”(Matei 11:28)
Intradevar Hristos ne cheama la odihna Lui , turma Lui trebuie sa se intregeasca cu fiecare dintre noi, El, Pastorul Cel Bun dupa cum spune, are multe oi pierdute pe care in mare-ai iubire vrea sa le aduca sub obladuirea divina spre pasunea vietii vesnice
Veniti asadar in turma Lui pentru a va gasi odihna sufletelor voastre

Mergeti..

Intaia oara Mantuitorul ne spune “veniti” apoi odata veniti ne spune, “mergeti” pare un paradox dar nu este, odata primita binecuvantarea, harul si darul Duhului Sfant fiecare din noi trebuie sa ne facem mesageri ai Lui , sa-L marturisim fara rusine ca sa fim gasiti ne-rusinati in fata Tronului in ziua cea neinserata a vesnicei domnii a lui Hristos
Pentru ce dupa cum El insusi ne spune “Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când v-a veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.(Luca 9:26)

Asadar faceti-va marturisitori a lui Hristos, mergeti si spuneti tuturor cat bine va facut voua Dumnezeu, povestiti despre mangaierea adusa prin credinta, despre statornicia data de increderea in Fiul lui Dumnezeu, vestiti tuturor , Indemnul la propovaduire vine foarte clar din gura Mantuitorului “Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case.(Matei 10:27)

Nu este usor, El nu ne trimite la usor ci la greu, dar dupa cum insusi ne spune, intelepciunea si blandetea ne vor fi de folos, iar Duhul Sfant va grai in ziua aceea pentru noi
Fratilor dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel, noaptea este pe sfarsite nu intarziati sa vorbiti despre Domnul, nu va rusinati de El ca sa nu fiti gasiti in ziua aratarii Sale ca niste slugi netrebnice care v-ati lasat biruiti de puterea celui rau,
Secerisul este mult, seceratorii sunt putini , asadar puneti mana pe seceri si secerati sufletele din ogorul pacatelor aducandu-le in hambarul duhovnicesc unde se vor putea hrani inadins cu Hristos

[calator prin ploaie]

Directia drumului dinspre/inspre tu, eu, noi , fiecare , suflete insetate dumnezeirii, dorind sa guste cerul, deschis prin jertfa crucii , noua tuturor.... invita calatoriei launtrice , apasat calcai separandu-l pe eu sunt de teluricul eu vreau .Si daca m-as putea descoperi flacarii , ingropand cenusii vesnica-mi cadere, prelingerile fierbintilor lacrimi oglinzii, ar sopti ca o fac si pentru EL si pentru tine, in mine...eu, profan lut insufletindu-mi firea care ma trimite ades in colturile odaii de jos...Si totusi, daca retina mintii vrea sa puncteze unde sfarsesc eu si unde-mi incepe cerul, ridic pleoapa sufletului rostind "eu nu pot deveni altceva decat sunt prin conturul daruit de Dumnezeu tzaranei", si plec pacatului judecatii de tine/ei...ceilalti..voi...Cand voi fi putand suporta sa-mi rastignesc definitiv ego-ul, iubindu-l pe celalalt mai mult decat orice din mine, profund, pana la EL, atunci stiu sigur, imi voi putea scoate cui cu cui, pacatul incrustat odinioara semintei ratacita si-n gradina mea, si voi auzi "vocea", zicand ca "de azi mantuirea-i si a mea".....prin tine, ei, noi , in EL adevarat , chip credintei mele.....