Protestantii sau ''pocaitii''

[Rodica50]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este foarte adevărat că există multă ură din partea neoprotestanţilor faţă de ortodocşi (ca să nu mai spun de catolici): m-am convins de asta vizitând cam toate siturile neoprotestante pe care Goooooogle la afişează pe primele 20 de pagini. Pe de altă parte, nu cumva acest sentiment este bilateral ? Nu cumva şi ortodocşii au ură şi dispreţ faţă de fraţii lor care au ales aceste căi diferite ? Ca să ne referim doar la ce întâlnim pe acest forum: de câte ori replici gen "băi ereticule" sunt folosite pe post de argumentaţie ? Acuma, din punct de vedere formal, desigur că protestanţii sunt eretici, numai că repetarea ad nauseam a acestui lucru nu prea sugerează iubire creştină, nu credeţi ?

La fel se poate spune de sentimentele de superioritate. Fără discuţie, neoprotestanţii se cred superiori ortodocşilor, până acolo încât unii nici nu-i consideră pe ortodocşi ca fiind creştini şi nici măcar monoteişti. Dar invers ? Însăşi ideea aceasta cu "2000 de ani de ortodoxie" spune multe. Dar evreii din Israel, dar hinduiştii din India, ce să spună ? Ei de câţi ani sunt evrei sau brahmanişti ?

Aşadar, sentimentul de ură este reciproc. Ca şi cel de superioritate. Cum se poate ieşi din chestia asta ? Sincer, nu ştiu.

Cum? Vazandu-ne fiecare de treaba.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Rodica50

Cum? Vazandu-ne fiecare de treaba.

Asta e ca şi când aţi spune "soluţia este divorţul". Eu cred că trebuie să ne obişnuim să trăim într-o lume plurală. Cu protestanţii ne întâlnim şi ne vom întâlni tot mai mult, ca şi cu musulmanii ori cu ateiştii. La serviciu, la şcoală. La cumpărături. În concediu. Chiar la nunţi şi botezuri. A sta mereu cu spatele unii la alţii e mai bine decât a ne înjura mereu. Problema e că nu ştiu dacă mai este fezabil.

[Rodica50]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Asta e ca şi când aţi spune "soluţia este divorţul". Eu cred că trebuie să ne obişnuim să trăim într-o lume plurală. Cu protestanţii ne întâlnim şi ne vom întâlni tot mai mult, ca şi cu musulmanii ori cu ateiştii. La serviciu, la şcoală. La cumpărături. În concediu. Chiar la nunţi şi botezuri. A sta mereu cu spatele unii la alţii e mai bine decât a ne înjura mereu. Problema e că nu ştiu dacă mai este fezabil.

A ne vedea de treaba nu inseamna sa ne intoarcem spatele, ci sa ne respectam. Va imaginati un medic, un invatator, un profesor... sa aiba atitudine extremista fata de un om de alta religie? Am avut ocazia sa lucrez cu persoane de religie diferita si asta nu mi-a afectat in niciun fel obligatia profesionala.Primeaza omul. Deci, e nevoie sa dam dovada de omenie.

[Seraphim7]

Ura nu rezolva nimic,confesiunea fiecaruia este nula daca trairea lipseste,ce folos ca il marturisesti pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu daca tu nu poti sa-l suferi pe fratele tau ortodocs,pe verisorul tau catolic ,pe ruda ta mai indepartata protestanta si pe vecinii,colegii si oamenii de langa tine evrei,islamici budisti,hindusi.Dar si amicul tau ateul este tot de un Tata cu tine ,chiar daca nu vrea sa-si mai aduca aminte de EL.Deci daca vrem ceva sa se schimbe in bine iubeste sau vorba parintelui Steinhard,,macar sa fim politicosi''.

Ma bucur ca ai reusit sa deschizi topicul pe care ai dorit sa-l deschizi.Nu stiu daca am reusit sa te ajut asa cum m-ai intrebat dar ma bucur ca ai reusit sa postezi ceea ce ti-ai dorit.

Un protestant