mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

În prealabil postat de vsovivi

[...]Păi nu a trimis din Cer, suit fiind în Cer, din trupul Lui, Templul Tatălui și Duhului, nu a trimis peste apostoli puterea Duhului Sfânt după 10 zile de la Înălțare? Deci cum se sfințesc toate prin binecuvântarea Sa? Uite așa! Căci sfinții păstrează Duhul și Duh la Duh trage și ei sunt acoperiți în nori și nimeni nu le știe Harul căci ei sunt nevăzuți de trufașii lăudăroși iubitori ai slavei deșarte...


[...]
Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”

Am să-ţi fac pe plac, dacă vrei cu orice preţ iubire de la necunoscute şi ecuaţiile lor.

Una este pogorârea Duhului Sfânt, cea care a întemeiat Biserica cea văzută, şi alta este "pogorârea lui Hristos cu duhul Lui", cea pe care pucioşii pretind că o chivernisesc la Pucioasa prin chivernisirea "Cuvântului Lui", şi care a întemeiat Biserica Secretă a "Noului Ierusalim" de la Pucioasa. Pucioşii pretind că Hristos, despărţit de trupul Lui, (deci mort !!!!) le face lor de vreo 55 de ani încoace vizite nocturne ca să le descopere "America Ortodoxiei" (descoperirea continuă şi astăzi, e un proces de durată). Pentru că n-are trup, "Hristosul Pucios" a apelat mai întâi la trupurile "proorociţei" Verginica (între 1955-1980) şi "proorociţei" lelica Maria (între 1982-1994) în care se încuiba, după ce le aducea în stare de catalepsie, apoi le vorbea adepţilor pucioşi pe limba lor (a "proorociţelor") . Văzând "care e schema" (dar totodată fiindu-i dezagreabilă metoda căderii în nesimţire a "proorociţelor", care vorbeau prin somn, însă nu ştiau ce vorbeau), Mihaela a început şi ea să "proorocească" din anul 1990, la mare concurenţă cu lelica Maria, dar fără a mai cădea în transă, ci stând în capul oaselor. Mihaela ştia întotdeauna "ce-i vorbea ei Domnul", ba chiar Îl mai şi corecta uneori, la recitirile ulterioare ale textelor; alteori ea ştia dinainte şi ce-o să-i vorbească "Domnul" la proximele "coborâri" care urmau să vină. Având ceva şicoală (11-12 clase) şi o minte mai dezgheţată, Mihaela a strivit-o şi a umilit-o cu ascuţimea "proorociilor" ei pe lelica Maria şi a forţat-o să se retragă pe furiş de la "proorocie" (în 1994). Totuşi, între 1990 şi 1994 "Dumnezeul" Pucioasei se împărţea darnic cu scamatoria şi "proorocea" atât prin lelica Maria ( adormită - iar "proorociile" ei erau dezlânate, ca de la un şcolar de clasa a patra, că atâta şcoală avea lelica Maria) cât şi prin Mihaela (trează chiar şi noaptea, că nu prea avea somn când nu lua somnifere - iar proorociile ei erau tăioase ca briciul, după cum îi era şi firea, şi instruirea). Mihaela a continuat să "proorocească" singură, până în ziua de astăzi, nestingherită de nimeni, pretinzând că aude în cap "vocea Domnului" şuierând ca o suflare de vânt rece de iarnă. Punea mâna pe pix şi pe caiet şi aşternea tot ce-i trecea prin cap... de la Domnul ei, bineînţeles. "Operaţia" se petrecea mai ales noaptea, şi mai spre îngânatul zorilor, când încă mai dorm cocoşii.

De atunci, din 1990, duhul lui Antihrist vine şi iar vine, cu venirea Lui care anunţă mereu şi mereu cea de-a treia (sau a patra, depinde cum numeri) venire, "în trup", care va fi să fie.

Iar dacă va veni iarăşi în trup, aşa cum speră pucioşii, va trebui să vină într-un trup de slavă de data aceasta, căci experienţele Lui anterioare au eşuat: ulcioarele Verginicăi şi al lelicăi Maria s-au dovedit a fi prea şubrede şi n-au mers de prea multe ori la apă.

[vsovivi]

mariamargareta

Am să-ţi fac pe plac, dacă vrei cu orice preţ iubire de la necunoscute şi ecuaţiile lor.

Păi tot n-ai înțeles care-i faza? Eu nu pe mine voiam să mă iubești... ci pe Românica noastră...

Una este pogorârea Duhului Sfânt, cea care a întemeiat Biserica cea văzută, şi alta este "pogorârea lui Hristos cu duhul Lui", cea pe care pucioşii pretind că o chivernisesc la Pucioasa prin chivernisirea "Cuvântului Lui", şi care a întemeiat Biserica Secretă a "Noului Ierusalim" de la Pucioasa.

A fost secretă doar cât era căpcăunul comunist și scorpiile lui gata de a prăda și voia a distruge pe oricine avea pe Dumnezeu...

Diferența nu există decât că e vorba despre altă Lucrare, prima era de Mărturisire a Învierii, au primit puterea de a mărturisii, iar aceasta este de Așteptare întru Domnul și de pregătire spre a Întâmpina pe Domnul Care v-a venii spre judecată... venirea Domnului în trup. Iar această venire tainică de acum este reașezarea lui Israel cel din Români, cel din vechime din fiii lui Avraam, în veșnicie... așa cum a fost și cum este scris... că Domnul e cu noi până la sfârșitul timpului și vine odată cu norii.

Pucioşii pretind că Hristos, despărţit de trupul Lui, (deci mort !!!!) le face lor de vreo 55 de ani încoace vizite nocturne ca să le descopere "America Ortodoxiei" (descoperirea continuă şi astăzi, e un proces de durată).

Tu pretinzi că e un mort. Dar acum vine cu trupul nevăzut căci e ascuns în nor, și norul merge înaintea lui Israel cel din Români, și Domnul umblă prin tabără... Și se arată doar celor ce văd cu Duhul... cui vrea El, și nu omului trufaș al slavei deșarte, căci cine vede pe Domnul nu poate ca să nu piară și apoi nu mai crede și nu mai caută pe Domnul și nu mai plinește dreptatea Lui...

Pentru că n-are trup, "Hristosul Pucios" a apelat mai întâi la trupurile "proorociţei" Verginica (între 1955-1980) şi "proorociţei" lelica Maria (între 1982-1994) în care se încuiba, după ce le aducea în stare de catalepsie, apoi le vorbea adepţilor pucioşi pe limba lor (a "proorociţelor") .

Ba are trup cum n-o să aibă, dar Dumnezeu e Duh și trupul Său e un fel de Templu Sfânt... și tot El este și cel ce pătrundea sfinții și proorocii ca Duh, până în măduva oaselor... Așa se încuiba...

Văzând "care e schema" (dar totodată fiindu-i dezagreabilă metoda căderii în nesimţire a "proorociţelor", care vorbeau prin somn, însă nu ştiau ce vorbeau), Mihaela a început şi ea să "proorocească" din anul 1990, la mare concurenţă cu lelica Maria, dar fără a mai cădea în transă, ci stând în capul oaselor.

Așa îți explici tu motivațiile care stau la baza lucrărilor Domnului? Că ei i-a grăit direct și nu în somn căci Mihaela era scârbită de Verginica? Interesant mod de a defăima pe cel mai fidel ucenic. Mă mir cum ști tu atât de bine motivațiile și adevărurile pismei și ale pătimășiei răutății. Nu poate fi altfel, nu-i așa? Toți e necurați și e răi cum îi crezi dumneata... dar Domnul oare nu lucrează și El în ei? Să fie oare chiar mort de-a binelea? Păi atunci cine grăiește dacă e mort? Te pomenești că Mihaela i-a grăit Verginicăi... încă de când nu era pe gLume... că altfel cum ar fi putut fi doar omul cel care grăiește acolo, și încă din dreptul Lui Dumnezeu?

Mihaela ştia întotdeauna "ce-i vorbea ei Domnul", ba chiar Îl mai şi corecta uneori, la recitirile ulterioare ale textelor; alteori ea ştia dinainte şi ce-o să-i vorbească "Domnul" la proximele "coborâri" care urmau să vină.

Cu ironia nu afirmi decât prostia și că ești complet absurdă, că iată că ce ziceam mai sus dumneata susți, că cică nu e Domnul ci e Mihaela care știe mai bine ca Domnul ce va zice Domnul... dar eu mă întreb de unde ști dumneata atât de bine ce știa Mihaela... și când anume? Și ți-am mai zis că nu e vorba de corecții ci de a+o=taină, dar n-are sens să intrăm la ceartă, ce-artâ? artâ marțială și joială, căci mi-e frică să nu te înving... și atunci v-a fi foarte trist, pentru amîndoi... că o să ajungem strigoi, ca ceata lui pișigoi, dai într-una țipă doi, și apoi două sute, și apoi două mii... doi... adică sau... ori.

Având ceva şicoală (11-12 clase) şi o minte mai dezgheţată, Mihaela a strivit-o şi a umilit-o cu ascuţimea "proorociilor" ei pe lelica Maria şi a forţat-o să se retragă pe furiş de la "proorocie" (în 1994).

Nici vorbă, ci Domnul o alesese de multă vreme pe ea ca urmașa Verginicăi, doar că restul gLumii nu credea. Iar Maria era doar o punte de trecere peste ape. De umilit nu s-au rușinat și se vor mai rușina decât cei ce nu au crezut.

Totuşi, între 1990 şi 1994 "Dumnezeul" Pucioasei se împărţea darnic cu scamatoria şi "proorocea" atât prin lelica Maria ( adormită - iar "proorociile" ei erau dezlânate, ca de la un şcolar de clasa a patra, că atâta şcoală avea lelica Maria) cât şi prin Mihaela (trează chiar şi noaptea, că nu prea avea somn când nu lua somnifere - iar proorociile ei erau tăioase ca briciul, după cum îi era şi firea, şi instruirea).

Nici vorbă, proorociile nu sunt funcții de nivelul de școlarizare, căci nu contează școlile omului înaintea Domnului, ci parcă văd că erau de așa natură ca să nu rănească nici pe unii și nici pe alții dar să-i aducă la Adevărul că Mihaela era cea aleasă... un fel de Elisei.

Mihaela a continuat să "proorocească" singură, până în ziua de astăzi, nestingherită de nimeni, pretinzând că aude în cap "vocea Domnului" şuierând ca o suflare de vânt rece de iarnă. Punea mâna pe pix şi pe caiet şi aşternea tot ce-i trecea prin cap... de la Domnul ei, bineînţeles. "Operaţia" se petrecea mai ales noaptea, şi mai spre îngânatul zorilor, când încă mai dorm cocoşii.

Corect, dimineața deoarece cocoșii i-au amintit ucenicului Petru devenit sfânt apoi, că ce grăiește Domnul este chiar Adevărul care se va întâmpla cu tine dacă nu cumva te pocăiești mai înainte ca să te îndrepți pe Calea cea bună.

De atunci, din 1990, duhul lui Antihrist vine şi iar vine, cu venirea Lui care anunţă mereu şi mereu cea de-a treia (sau a patra, depinde cum numeri) venire, "în trup", care va fi să fie.

Tu zici că e duhul rău, eu că e Duhul Bun; tu zici că își bate joc dracool de noi și de ei și că nu mai vine nimeni ci ăla care o să vie o să fie demonul închipuirii lui Iisus, iar eu zic să vezi dumneata ce păcăleală o să vă luați voi de la voi înșivă și cum o să mai miorlăiți apoi exact ca puii de pisică aruncați de cineva prin scai... când o să pricepeți că Acela a fost și este chiar Adevărul... de care v-ați rușinat... lăudându-vă că cică voi știți.

Iar dacă va veni iarăşi în trup, aşa cum speră pucioşii, va trebui să vină într-un trup de slavă de data aceasta, căci experienţele Lui anterioare au eşuat: ulcioarele Verginicăi şi al lelicăi Maria s-au dovedit a fi prea şubrede şi n-au mers de prea multe ori la apă.

Păi ulcioarele lor s-au dus în mormânt, căci au fost vase de pământ, dar Duhul lor smerit și foarte sființit s-a ridicat la Cer, și ele sunt vii și cu Domnul, pe când vasele de marmură, alea pe care le râvniți voi și le adulați, s-or face pietre de moară legate de gâtul unora... ăia unii, care se știu ei, de v-au învățat s-o țineți morțiș pe a lor de parcă ați ține-o pe a voastră. Iar slava Domnul este ceva ce nu ajunge la mintea omului, căci omul e trufaș și iubitor de slavă deșartă. E ceva de nedescris, de frumos și bun iar înțelegerea din ea nici că se poate pricepe de cineva.

[mariamargareta]

În prealabil postat de vsovivi

Tu zici că e duhul rău, eu că e Duhul Bun; tu zici că își bate joc dracool de noi și de ei și că nu mai vine nimeni ci ăla care o să vie o să fie demonul închipuirii lui Iisus, iar eu zic să vezi dumneata ce păcăleală o să vă luați voi de la voi înșivă și cum o să mai miorlăiți apoi exact ca puii de pisică aruncați de cineva prin scai... când o să pricepeți că Acela a fost și este chiar Adevărul... de care v-ați rușinat... lăudându-vă că cică voi știți.

Dacă „Duhul” Pucios este Adevărul, aşa cum susţii dumneata sus şi tare, atunci poate ne esplici şi nouă cum de îi învaţă acest Adevăr pe pucioşi să minţească? Pentru că iată ce-i învăţa Duhul prin „proorociţele” Lui pe pucioşi”:

“Biruiţi lumea, chiar de va trebui să minţiţi pentru Dumnezeu şi pentru calea Lui cea dreaptă şi cea adevărată. [...]
Nicuşor Zidaru, [...] De ar fi să minţi pentru Dumnezeu, minte, mămică, şi fă voia Lui, de acum, şi învaţă ce este taină acoperită.” (Citat după Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 2 iunie 1991)


Iar pucioşii păstrează şi astăzi acest îndemn cu sfinţenie, iar când cred ei că este necesar ca să-I dea o mână de ajutor Domnului lor, mint cu satisfacţie, de îngheaţă apele (după principiul sănătos: „Unde-i ordin, cu plăcere!”). Căci minciuna la pucioşi este "taină acoperită".

Deci: Cine îşi bate joc, şi de cine? Dracul de ei, sau ei de dracul?
Cine păcăleşte, şi pe cine? Duhul rău sau Duhul Bun?

[mariamargareta]

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLIV)


Duhul Pucios îi judecă aspru pe cei care nu-L văd venind cuvânt pe pământ, ca şi când cuvântul poate fi şi văzut, nu numai auzit. Or, la Pucioasa nici măcar nu este auzit “Cuvântul”, decât cel mult de către liderii pucioşi care pretind că-L aud şi-L scriu pe caiete aşa cum Îl aud sau li se pare că Îl aud. Cei care nu cred ceea ce nu văd vor fi pedepsiţi cu foc pentru că n-au crezut în ceea ce n-au văzut:

“Şi tot aşa lucrez şi azi, şi tot aşa vin şi azi la cei ce văd, ca să-i fac de ruşine pe cei ce nu văd, dar se fălesc că văd. Dar cel ce vede, Mă vede şi pe Mine, şi vede şi venirea Mea, căci la acela Eu vin şi îmi fac casă la el şi cinez cu el şi Mă arăt lui, după cum Eu am făgăduit prin Scripturile Mele cele de acum două mii de ani. Şi iată, vin cu cuvântul şi cu focul, ca să curăţesc cu ele, iar tu, omule, vei alege. Eu voiesc să-ţi fac bine cu cuvântul prin credinţa ta în venirea Mea cuvânt pe pământ, pentru pregătirea ta cea pentru venirea Mea, pentru hăinuţa ta cea de la Mine, omule, iar dacă tu voieşti să nu-ţi fac Eu bine cu cuvântul Meu care vine spre tine din Mine, atunci tu vei iubi focul în care stai, şi el se va aprinde peste tine şi te va zdrobi, că e vremea judecăţii făpturii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)

De fapt omul este singurul vinovat că nu vede “Cuvântul” de la Pucioasa şi nici nu-L aude, pentru că are solzi pe ochi şi pe urechi pe care nu şi-i înlătură ca să vadă şi să audă ceea ce trâmbiţează fiii “Dumnezeului” Pucios (liderii pucioşi) a fi “Cuvântul lui Dumnezeu”. De la liderii pucioşi trebuie să ia omul “Cuvântul”, căci ei sunt purtătorii de cuvânt ai “Dumnezeului” Pucios. Venirea “Dumnezeului” Pucios nu mai este o aşteptare şi o speranţă de viitor ca până acum, ci este o împlinire care ţine de trecut, căci El a şi venit, şi a aşezat legea raiului pe pământ cu liderii pucioşi, fiii “Dumnezeului” lor:

“O, omule, ia-ţi solzii de pe ochi şi vezi venirea Mea, şi ia-ţi solzii de pe urechi şi auzi strigarea Mea cu care ies înaintea ta cu fiii Tatălui Meu, cu fiii cuvântului Meu, cu fiii lui Dumnezeu, omule pribeag. Mă port după tine cu ei, ca să Mă iei de la ei, că Eu Mă dau lor pentru tine, iar tu să Mă iei de la ei, că Eu vin cu cuvântul şi cu focul, şi tu vei alege ce vei lua. Ia cuvântul, şi te găteşte prin învăţătura cuvântului Meu. Nu lua focul, căci focul va fi pentru toţi cei păcătoşi care nu vor lăsa păcatul cel sortit pentru foc. Ia, omule, din cer, că vin cu raiul pe pământ, şi am şi venit, şi am şi aşezat pe pământ legea raiului cu fiii lui Dumnezeu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)

România este ţară aleasă, România este binecuvântată a fi El Ombelico del Mondo, iar Duhul Pucios (care o doreşte a Lui şi aşa o revendică) pretinde că o are promisă de la Tatăl Lui şi că are în ea fii pe liderii pucioşi, capete de pod pe care îi numeşte cu nume de “fii ai lui Dumnezeu”, fii ai venirii Lui, “ fiii cei mici aşteptaţi de toată făptura”:

“Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, şi sunt întru venirea Mea pe pământ, şi vin de la Tatăl. Amin. Şi am pe România de la Tatăl, ţară a venirii Mele, şi am luat din ea fii, şi îi numesc fiii lui Dumnezeu cei aşteptaţi de toată făptura, şi sfinţii şi îngerii zic: „Vino, Doamne!”, căci Duhul zice: „Vino!”, iar mireasa zice ca duhul sfinţilor şi al îngerilor: „Vino, Doamne!” .” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)

Liderii pucioşi sunt reconfirmaţi ca “străjeri ai venirii Domnului Pucios” care se îngrijesc de cartea “Cuvântului” Lui şi sunt porţile prin care se vesteşte şi intră “Cuvântul” din cer pe pământ:

“Voi, străjeri ai venirii Mele, deschideţi cuvântului Meu ca să intre în cartea sa. Sunt Fiul Tatălui Savaot, şi Mă vestesc la porţi, căci sunt Cuvântul Care Se mărturiseşte pe Sine, fiindcă prin El toate s-au făcut şi se fac, şi toate sunt prin El, toate câte sunt.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)

Liderii pucioşi pretind că timpul în care Maica Domnului se ruga pentru omenire şi pentru miluirea ei s-a încheiat. Acum se roagă numai pentru venirea “Domnului Pucios” pe pământ, căci este vremea ca să vină venirea Lui , dar omul nu vine spre venirea Lui şi de aceea “Maica” se roagă acum doar pentru venirea Lui şi nu pentru omul care stă împotriva venirii Lui:

“Glasul Măicuţei Mele pentru miluirea omului depărtat de Mine nu mai cere la Mine pentru om, şi cere pentru venirea Mea, că e vremea să vin să-Mi împlinesc venirea, şi omul nu vine spre venirea Mea şi nu pot să-l fac să vină, şi stă omul împotriva împlinirii cuvântului Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)

Duhurile “cele din cer” sunt fericite că Domnul Pucios îi are fii pe pământ pe liderii pucioşi, în timp ce omul îşi vede de grijile sale şi nu vrea să audă glasurile care vin din cer din dreptul lui Dumnezeu:

“O, cât de fericiţi sunt cei din cer că vă am pe voi pentru venirea Mea! O, cât de mult au aşteptat cei din cer vremea voastră şi credinţa voastră în venirea Mea! Lucrează omul din zori şi până-n zori pentru cele ce pier şi nu dă să audă şoapta venirii Mele după două mii de ani. Nu vrea să audă omul de Mine şi de venirea Mea cu judecata.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)

Liderii pucioşi sunt numiţi “copiii venirii Domnului lor” şi în această calitate ei trebuie să se înfrumuseţeze în fiecare zi şi să se machieze şi să se parfumeze şi să se deghizeze ca să fie credibili în faţa oamenilor de pe pământ:

“Voi, copii ai venirii Mele, staţi frumoşi înaintea Mea, că iată, Eu mereu, mereu vă înmiresmez cu cele din cer, ca să stau cu voi peste pământ pentru împlinirea venirii Mele. Rostesc mereu la voi facerea cerului nou şi a pământului nou. Cuvintez peste voi mereu cuvântul facerii din nou a lumii, şi nimic nu lucrez cu voi decât cele ce sunt vestite prin Scripturi pentru vremea aceasta. Dau mereu să vă înfrumuseţez pentru cei din cer şi pentru cei de pe pământ care vin spre venirea Mea la voi, şi vine clipa să vă pun să rostiţi după Mine şi să se împlinească în cer şi pe pământ cuvântul cel nou grăit pentru cele ce vor fi pentru împărăţia cerurilor pe pământ cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)

Pe pământ este iadul stăpân (exceptând tărâmul celălalt, al Pucioasei, unde este “raiul Pucios” stăpân). “Domnul” Pucioasei ar veni, dar n-are unde, nu mai are unde călca pe pământ cu piciorul venirii Lui, căci tot pământul a fost spurcat de om, fiindcă omul nu ştie să aştepte şi să preţuiască venirea “Domnului” Pucioasei pe pământ:

“Nu mai am nădejde în nimeni pe pământ, că e iadul stăpân peste tot cu omul, şi Eu nu am unde să calc cu piciorul venirii Mele, nu am loc curat unde să-Mi las trupul purtat pe pământ. Eu vin cu trupul văzut curând, curând, şi trebuie să calc pe pământ curat, dar omul nu face curat pe pământ pentru ca Eu să vin. [...] De ce nu ştii, omule, să preţuieşti venirea Mea pentru viaţa ta? ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)

[mariamargareta]

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLV)

În anul 2000 pucioşii primeau asigurare fermă de la “Domnul” lor că va veni şi cu trupul la ei, curând, curând, îndată ce aşternutul picioarelor Lui va fi gata. La rândul lor, copiii venirii Lui (liderii pucioşi) primeau mereu peste ei rostirea facerii cerului cel nou şi a pământului cel nou (rostire mincinoasă, deoarece cerul şi pământul au rămas neschimbate, deşi au mai trecut 10 ani de atunci):

“Curând, curând vin cu trupul pe pământ. Îmi pregătesc aşternutul picioarelor Mele, şi apoi vin. Curând, curând vin. Amin. Iar voi, copii ai venirii Mele, staţi frumoşi înaintea Mea, că rostesc mereu peste voi facerea cerului cel nou şi a pământului cel nou, după cum scrie în Scriptura înnoirii lumii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)

Venirea de la Pucioasa este tainică şi nimeni nu o vede pe ea, cu excepţia duhului care ia numele Maicii Domnului. Acesta vine din cer cu învăţătură pentru veghe şi curăţire pentru calea piciorului venirii “Domnului” Pucios şi e singurul duh care vede venind venirea Lui la liderii pucioşi:

“Mama Mea Fecioara mângâie […] că mare este taina vieţii care se varsă din Mine peste voi pentru veşnicia voastră, copii ai venirii Mele. Mama Mea […] vede venirea Mea venind la voi, şi Mă vede venind şi aşezând peste pământ curăţirea, ca să pot călca cu piciorul venirii Mele. Omul nu face curat pe pământ pentru venirea Mea. […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)

Plâns şi jale este în ceruri că nimeni nu vrea să meargă pe calea cea strâmtă a pucioşismului. Duhurile care îşi iau numele “Hristos” şi “Maica Domnului” se mângâie unul pe altul în neputinţa lor de a-i amăgi pe oameni să sunt venite de la Dumnezeu. Singurii care iubesc aceste duhuri şi învăţătura lor sunt simpatizanţii şi adepţii pucioşi, la care au venit duhurile şi au cinat cu ei şi au găzduit la ei şi s-au dat lor cu învăţătura cea nouă de “Nou Ierusalim”:

“– Eu, mamă, n-am cu cine să Mă mângâi pe pământ, că pământul are numai păcat pe el. Mă mângâi cu ei, şi le dau putere să Mă iubească şi le torn din Mine ca să fie ca Mine, că Eu n-am cui să dau averea Mea, că nimeni nu Mă vrea, mamă. Dar tu nu plânge de jalea Mea. Iată-i pe cei ce Mă iubesc. Eu la aceştia am venit şi Mi-am aşezat cina şi Mi-am făcut casă la ei şi M-am dat lor şi M-am arătat lor pentru ei şi pentru mulţi care Mă iau de la ei spre viaţă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)

Venirea “Domnului” Pucios se anunţă tot mai grea şi mai tristă şi mai anevoioasă şi ea cere tot mai mult ajutor de la pucioşii cei pravoslavnici. Dar El vine până va termina de venit, căci adepţii pucioşi se dovedesc nu îndeajuns de deştepţi ca să înţeleagă necesitatea slujirii “fiilor de la iesle” adică a liderilor lor, care vin la supuşii lor cu această venire:

“Iată hrană pentru suflet, fiilor de la iesle. Caut mereu să vă dau hrană, ca să se cunoască la voi că aveţi hrană din cer. Caut mereu să-i dau gust bun, ca s-o mâncaţi cu poftă şi cu dor şi cu folos şi cu mulţumire. Caut şi iar caut să am şi Eu mulţumire pentru truda Mea dintre cer şi pământ. Umblu după voi şi pentru voi mereu, ca pasărea care-şi adună pentru pui hrană. Vin mereu, că Eu nu trebuie să stau fără lucru. Vin până voi termina de venit, şi apoi nu mai vin, şi rămân pe veci cu cei care-Mi ajută acum venirea. Amin. Venirea Mea Mi-e tot mai grea, Mi-e tot mai dureroasă, Mi-e tot mai tristă, Mi-e tot mai anevoioasă. Voi trebuie să fiţi deştepţi şi să înţelegeţi ce voiesc să spun, căci cu durere adâncă spun.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)

“Domnul” Pucios este adânc demoralizat şi sleit de puteri, îndurerat şi bolnav de inimă rea, şi de aceea venirea Lui la Pucioasa se face tot mai problematică, tot mai grea, tot mai incertă, tot mai stinsă:

“Iată, venirea Mea Mi-e tot mai grea, tot mai dureroasă, tot mai tristă, tot mai anevoioasă. Bucuria Mea Mi-e tot mai stinsă, şi durerea Mă prinde de peste tot.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)

Soluţia redresării? Ea se află tot la Pucioasa, iar speranţa în ajutorul salvator este numai în liderii pucioşi. “Domnul Pucios” îi strigă pe ei cu disperare şi le cere să-I dea ei puteri ca să mai poată veni, căci fără ei El nu mai poate veni, într-atât de sleit de puteri este. Are “Domnul” Pucios nevoie de ei “cum are omul nevoie de casă şi de masă şi de haină şi de apă şi de hrană şi de mâini şi de picioare şi de ochi şi de urechi şi de tot trupul şi sufletul şi duhul lui”. Şi dacă va găsi ajutor potrivit de la ei, va pune masă de nuntă şi se va încinge şi-i va sluji El pe ei. (deocamdată încă nu s-a ajuns aici, la masa de nuntă, semn că liderii pucioşi n-au prea fost la înălţime cu ajutorul şi cu puterile care li s-au cerut, deşi venirea “Domnului” lor era aproape, era chiar la uşă):

“Daţi-Mi putere să vin, că e vremea să vin, şi nu pot fără voi să-Mi fac venirea. Am nevoie de voi cum are omul nevoie de casă şi de masă şi de haină şi de apă şi de hrană şi de mâini şi de picioare şi de ochi şi de urechi şi de tot trupul şi sufletul şi duhul lui. Iată, venirea Mea Mi-e tot mai grea, Mi-e tot mai dureroasă, Mi-e tot mai tristă, Mi-e tot mai anevoioasă. Daţi-Mi voi putere să vin, că e la uşă venirea Mea, nu e departe. Voi numai să-Mi deschideţi, voi numai să Mă primiţi, că Eu pun masă de bucurie cu sfinţii la voi. Voi numai să voiţi aceasta, căci Eu sunt Cel ce slujesc.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)

Noua Biserică de la Pucioasa, cu numele “Noul Ierusalim”, mai are multe de pus la punct şi de îndreptat în viaţa sa bisericească. Speranţa redresării lucrurilor este tot la liderii pucioşi care, ajutaţi din cer şi ghidându-se după Scripturi, urmează să împodobească Biserica în straie de mireasă:

“O, fiilor, atâtea sunt de făcut pentru viaţa bisericii! Eu din cer, şi voi de pe pământ, şi hai să lucrăm după cum cere vremea, măi fiilor scumpi. Uitaţi-vă în Scripturile venirii Mele şi vedeţi cum cere vremea aceasta. Mireasa are nevoie de găteală de mireasă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)

Ghinionul liderilor pucioşi este că ei s-au lepădat de bogăţiile pământeşti ca baba Dochia de cojoace, din mândria de a se descurca singuri, fără ajutor de la “lume”, şi iată că acum au ajuns să aibă nevoie de ele. Bogăţiile pământului sunt acum în mâinile oamenilor din “lume”, iar oamenii nu se grăbesc să le sară în ajutor, pentru că ei ştiu că pe pucioşi îi ajută cerul şi îi ajută direct “Domnul” lor, ca să iasă ei din orice încurcătură şi nevoie. Dar acum a ajuns la greu şi “Domnul” Pucioasei, căci criza economică s-a întins de pe pământ la cer, iar liderii pucioşi or fi ei “copii lucrători”, dar sunt mici şi plăpânzi, trudiţi şi obosiţi, neajutoraţi şi neputincioşi, şi toate li se trag de la munca grea de conducere (căci ei lucrează mai ales cu capul, atunci când nu dau din mâini şi din picioare ca să traseze sarcini altora) pe care o lucrează ei zi şi noapte peste supuşii lor care lucrează mai ales cu mâinile:

“Voi, copii lucrători, luaţi-o pe cărarea cărţii Mele spre toate cuvintele Mele cu voi şi daţi-le bine împlinire peste voi şi peste biserică. Lucraţi aşa cum Eu vă povăţuiesc, ca să vină spre voi tot ajutorul cel din cer şi cel de pe pământ, că lucrarea Mea cu voi are nevoie de mare ajutor, fiindcă ea e mare, şi atât de mare că n-o poate cuprinde pământul, fiilor. Bogăţiile pământului sunt în mâinile oamenilor, şi Eu trag din greu pentru venirea Mea spre oameni, iar voi sunteţi mici, şi sunteţi trudiţi şi obosiţi şi neputincioşi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Dacă „Duhul” Pucios este Adevărul, aşa cum susţii dumneata sus şi tare, atunci poate ne esplici şi nouă cum de îi învaţă acest Adevăr pe pucioşi să minţească? Pentru că iată ce-i învăţa Duhul prin „proorociţele” Lui pe pucioşi”:

“Biruiţi lumea, chiar de va trebui să minţiţi pentru Dumnezeu şi pentru calea Lui cea dreaptă şi cea adevărată. [...]
Nicuşor Zidaru, [...] De ar fi să minţi pentru Dumnezeu, minte, mămică, şi fă voia Lui, de acum, şi învaţă ce este taină acoperită.” (Citat după Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 2 iunie 1991)


Iar pucioşii păstrează şi astăzi acest îndemn cu sfinţenie, iar când cred ei că este necesar ca să-I dea o mână de ajutor Domnului lor, mint cu satisfacţie, de îngheaţă apele (după principiul sănătos: „Unde-i ordin, cu plăcere!”). Căci minciuna la pucioşi este "taină acoperită".

Deci: Cine îşi bate joc, şi de cine? Dracul de ei, sau ei de dracul?
Cine păcăleşte, şi pe cine? Duhul rău sau Duhul Bun?

Văd că nici somn nu mai ai din pricina râvnei deşarte a defăimării viceversa ca să capăt eu superstiţul negreşelii formaliste vicentoarsa ca să râtă-râdă de noi tot viceglobul papământesc... al celor ce papă lapte şi bere şi apoi ca vulturii dau cu ciocul acolo unde văd stârvul. Şi dacă nu ţi-aş fi spus că nu există nici un glob pământesc, ci glob a fost doar în zilele creaţiei, în prima şi a doua zi, un glob de apă limbede şi cristalină, toată creaţia... văzută apoi când a fost să fie Lumină după porunca Domnului, căci în cele văzute era genunea şi întunericul ce stăpânea căci el era deasupra apelor; deci exista un deasupra sferei de apă, şi toate cele nevăzute erau în cubul ceva mai mare fără a fi tangent la sferă şi care cuprindea el tot globul de apă, cub nevăzut cu ochiul liber dar soarele şi luna create în ziua trei-a sau a patra, nu ştiu, două, se mişcă şi azi tot lovindu-se de laturile lui... deci nu se vede, dar este, şi a fost cuprins în interior şi se numeşte Cer.

Deci a birui gLumea, este o luptă pe care o poţi câştiga doar dacă faci voia Domnului.

Şi te întreb pe tine soare, dragostea murit-a oare? Deci ce crezi dumneata că s-ar fi întâmplat dacă cei trei patru magi de la răsărit nu ar fi păcălit şi minţit pe Irod sau pe Ivan cel groaznic?

Ce s-ar întâmpla cu tine înaintea conştiinţei tale dacă n-ai avea scuza ridicolă că minţi aicea pentru o cauză nobilă?... după dictonul ''scopul scuză mijloacele''.

Deci biruiţi gLumea! cu orice preţ şi cu orice mijloc, deoarece ea nu e nicidecum dreaptă ca să crezi că ai avea parte de un duel. Ci e vrăjeala gLumii... ...dar nu greşiţi! Ci înfricoşaţi-vă de Domnul ca să slujiţi Lui şi să nu păcătuiţi Lui cu niciunchip ci să vă smeriţi cu oricechip Lui... şi nu pentru slava deşartă a gLumii. Adică să nu-ţi creezi o gLume de copil, de pui, de pui de pui... de vipviperă şi de năpârpârcă, fiindcă puii de vipvipere o ucid pe mămica lor iar puii de năpârpârcă îl cam pârăsc pe tăticul lor la miliţie sau mămicii lor sau prin vecini... că cică o făcut pipi în chiulvetă sau ghiulvetă sau ghiveta... nu mai ştiu cum se zice corect, darmite.., darmite cum se scrie.

(Şi apropos, telecomandă e la plural căci singularul este telcomandă!!!)

[mariamargareta]

În prealabil postat de vsovivi

Şi te întreb pe tine soare, dragostea murit-a oare? Deci ce crezi dumneata că s-ar fi întâmplat dacă cei trei patru magi de la răsărit nu ar fi păcălit şi minţit pe Irod sau pe Ivan cel groaznic?

[...]

(Şi apropos, telecomandă e la plural căci singularul este telcomandă!!!)

Cei trei (nu patru) magi de la răsărit nici nu l-au păcălit, nici nu l-au minţit pe Irod. În primul rând ei n-aveau nici o obligaţie faţă de Irod, ei nefiind supuşii lui. În al doilea rând, Scriptura spune că Irod doar i-a cercetat pe magi, ca să afle de la ei ce ştiu, apoi i-a rugat ca la întoarcere să treacă pe la el şi să-l informeze ce au aflat. Magii nu aveau însă nici o obligaţie să-l asculte, şi tocmai de aceea s-au întors pe alt drum fără pic de remuşcare. Irod s-a simţit însă “păcălit” de magi, pe motiv că nu se aştepta să fie desconsiderat, tocmai el, nici măcar de alţii de alt neam; şi asta consemnează şi Scriptura. Dar magii nu l-au păcălit cu nimic pe Irod, şi cu atât mai mult nu l-au minţit.

Dar chiar dacă ar fi făcut-o, gestul lor ar fi fost absolut nerelevant, îndată ce ei nu erau creştini, ci păgâni.

[mariamargareta]

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLVI)


Cuvântul care vine la liderii pucioşi vine din veşnicie, dar nici ei nu ştiu aceasta. El vine ca ei să-l primească cu învăţătură nouă, învăţătură de viaţă, şi el să le dea lor viaţa cea de veci, ca să fie deja îmbrăcaţi în viaţa cea veşnică atunci când va veni el a treia oară, cu trupul văzut de ochii tuturor:

“O, fiilor care-Mi primiţi venirea! De unde vin Eu când vin la voi cuvânt? Vin din veşnicie, căci scris este în Scripturi: "Obârşia Lui este din zilele veşniciei". Amin. Eu sunt cuvântul vieţii, şi vin cu veşnicia. Viaţa cea de veci voiesc să v-o dau.” […] Aduc mereu învăţătură de viaţă la voi, ca să se găsească la voi viaţă când voi veni la voi văzut de ochii tuturor. Eu sunt cuvântul vieţii, şi aşa vin la voi, iar voi trebuie să vă îmbrăcaţi cu viaţa, cu cămaşa vieţii, fiilor, precum Eu M-am îmbrăcat după înviere, căci am înviat din morţi ca să Mă arăt Fiul Tatălui Savaot, născut de la Tatăl, Cel dintâi născut din morţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)

Liderii pucioşi sunt investiţi solemn să dea viaţă adepţilor sectei de la Pucioasa, ca să aibă aceştia viaţă până la venirea Domnului cea văzută (dar se pare că liderii pucioşi n-au prins bine lecţia, pentru că n-au reuşit să dea viaţă veşnică la nimeni; ba între timp au mai murit destui adepţi, dintre care unii chiar mai răsăriţi – cum ar fi “păstorul” Daniel, sau “sora” Ricuţa)

“– O, copii învăţători din partea Mea, mai mult şi mai mult şi tot mai mult de-acum, să daţi viaţă din viaţa Mea la cei ce vor cu tot dinadinsul să fie vii până la învierea cea mare şi văzută de vii şi de morţi, până la venirea Mea cu învierea tuturor pentru viaţă veşnică sau pentru tânguire, căci scris este: "Se vor plânge şi se vor tângui bătându-se în piept toate seminţiile pământului, şi vor vedea pe Fiul Omului viind pe norii cerului cu putere şi cu multă mărire, şi va răsuna glasul de trâmbiţă, şi îngerii vor strânge pe cei aleşi pentru Dumnezeu, pe cei ce s-au ales pentru Dumnezeu".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)

Sarabanda duhurilor de la Pucioasa face ca aşa zisul “Cuvânt al lui Dumnezeu” să fie în realitate un ghiveci de alucuţiuni vocale în care duhurile interpreteză la scenă deschisă roluri mari şi roluri mici, într-o melodramă de prost gust, dar cu cuvinte şi fraze alese. Rând pe rând vin şi vorbesc ca la microfon purtători de cuvânt neautorizaţi ai lui Dumnezeu care-şi iau nume sonore, sperând că vor fi mai abitir ascultaţi şi temuţi: “Tatăl”, “Fiul”, “Fecioara Maria”, “Fecioara Verginica”, “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, “Sf. Ioan Botezătorul”, “Sf. Pr. Ilie”, “Sf. Pr. Daniel”, “Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, “Sf. Ap. Andrei”, “Sf. Ap. Toma”, “Sf. Ap. Luca”, “Sf. Ap. Ştefan”, “Sf. 40 mucenici din Sevasta”, “Sf. Gheorghe”, “Sf. Ierarh Nicolae”, “Sf. Ierarh Spiridon”, “Sf. Haralambie”, “Sf. Grigorie Palama”, “Sf. Ioan Scărarul”, “Sf. Dimitrie izvorâtorul de mir”, “Sf. Pantelimon”, “Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, “Sfinţii trei Ierarhi Vasile Grigorie şi Ioan” (care vorbesc toţi în cor, la unison), “Sf. Vasile cel Mare” (vorbind separat), “Sf. Ecaterina şi Sf. Mercurie” (vorbind împreună), “Sf. Ecaterina” (vorbind separat), “Sf. Parascheva”, “Sf. Filoteea”, “Cuv. Maria Egipteanca”, “femeile Mironosiţe” (vorbind toate odată), “Sf. Mironosiţă Maria din Magdala” (vorbind separat), “Adam” (vorbind singur, fără Eva), “samarineanca de la fântâna lui Iacob”, “episcopul Vasile Târgovişteanul”, “patriarhul Teoctist”, “tânărul inginer Mihail” ("fiul" lui Dan, ucis de lovitură de cuţit în vara anului 1974), “Simion Zidaru” ("fiul" artiştilor Zidaru, decedat în luna august, anul 1997), "Dănciucă Gheorghe" (zis "păstorul Daniel", zis "nea'Mişu", decedat în urmă cu un an), etc, etc, etc. O pleiadă de duhuri care se pretind a fi duhuri de oameni obişnuiţi, şi de sfinţi, şi de îngeri, şi care vorbesc toţi în numele şi în dreptul lui Dumnezeu, iar rostirile lor sunt adaugate de liderii pucioşi cu migală, una câte una, la “canonul” cărţii intitulată “Noul Testament de la Pucioasa”.

Iată, spre exemplu, cât de frumos este invitat duhul care poartă numele Maicii Domnului să vină cu mult dor din cer pe pământ şi să aducă poveţe duioase de mamă “poporului” pucios, şi cât de înălţător le vorbeşte lor apoi acest duh, pentru lucrul venirii “Domnului” cea de astăzi, cu “venirea Lui care vine şi iar vine” şi pregăteşte judecata făpturii ( e vorba de ziua de 14 octombrie 2000):

“Acum, fiilor copii, e mama Mea cu dor de voi, şi se îndulceşte din vorbirea Mea cu voi şi voieşte şi ea să vă îndulcească cu darurile ei cu care vă acoperă mereu pentru că sunteţi fiii grădiniţei venirii Mele. Grădiniţa aceasta este locul Meu ceresc de pe pământ, peste care îmi aştern cuvântul pentru toată făptura. Grădiniţa aceasta este masa pe care Eu scriu cartea judecăţii făpturii. Voi, fiilor copii, fiţi cu veghe mare şi cu cutremur sfânt, că aici Eu lucrez cu voi lucrarea Mea cea de pe urmă, şi cutremur cerul şi pământul cu cuvântul. Amin. Spuneţi la toţi cei ce iubesc venirea Mea la voi să nu-şi risipească nici o clipă mintea şi inima şi simţurile lor spre paguba lor şi a celor din jurul lor, ci să-şi adune fiinţa şi vorbirea ei spre folos pentru cer, că venirea Mea vine şi iar vine ca râul care vine din munte spălând albia din calea lui. Vă aduce mama Mea mângâierea ei, îndemnul ei pentru lucrul venirii Mele, şi povaţă de mamă, că ea este mama Mea şi a celor ce Mă poartă pe Mine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)

Duhul invitat să ia cuvântul le vorbeşte în primul rând liderilor pucioşi, numindu-i “fiii grădiniţei Lui” , “copiii tocmiţi de cer” şi “purtătorii Domnului”. El le aminteşte de “greul lui Dumnezeu” şi de “bunătatea Lui” şi de “grija Lui pentru ei” şi de “venirea Lui” cea nevăzută cu norii, şi de “rana venirii Lui” şi de “greul venirii Lui” şi le cere lor să fie cuprinşi de durerea venirii Lui şi să fie ei “puterea venirii Lui”, căci “Dumnezeul” Pucios este, se pare, sleit de puteri în venirea Lui şi de aceea le cere lor tot ajutorul:

“ – Te bucur şi eu, Fiule Doamne, mângâindu-i pe cei ce Te poartă azi întru venirea Ta. Te mângâi şi eu, căci Tu eşti purtat de ei, o, Fiule Care vii la fii. Să nu aştepte cerul după voi, copii tocmiţi de cer. E aşa de bun Domnul cu voi, şi atâta grijă pune pentru voi, dar voi să nu vă folosiţi de binele de la El, ci să vă faceţi voinicuţi pentru greul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Care lucrează la judecata şi la învierea făpturii şi la lumina învierii, fiilor vii. Toţi cei care se hrănesc din Fiul meu Cuvântul, să ia de la voi spre împlinire toată venirea aceasta, ca unii care împlinesc Scriptura venirii Fiului meu după două mii de ani. Cuprindeţi-vă de iubire şi de durere pentru rana venirii Fiului meu, căci cu rană vine, şi din greu vine când vine la voi. Fiţi voi puterea venirii Lui, că vă cere aceasta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)

Duhul “Fiului” şi cel al “Mamei” se completează apoi în vorbirea lor, întrebându-se ce să le mai ceară şi ce să le mai dea pucioşilor “să rumege” până la următoarea “venire din cer” cu focul iubirii lor. Şi le dă aceleaşi îndemnuri: să-I uşureze “greul venirii Domnului” la ei, “să-i doară şi pe ei rana venirii Lui” şi “să se hrănească unul pe altul cu învăţătura Cuvântului Pucios”:

“Mama Mea v-a încălzit la focul iubirii ei, copii ai venirii Mele. O, ce să vă mai dau? [...] Uşuraţi-Mi greul venirii Mele la voi. Să vă doară şi pe voi rana venirii Mele, că printre dureri vin când vin, şi abia vin de dureri, fiilor-copii. Cea mai mare lucrare pe care v-o cer este să vă hrăniţi cu cele din cer şi să vă daţi hrana aceasta unii altora, căci prin ea vă sfinţiţi duhul şi sufletul şi trupul întru venirea Mea […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Cei trei (nu patru) magi de la răsărit nici nu l-au păcălit, nici nu l-au minţit pe Irod. În primul rând ei n-aveau nici o obligaţie faţă de Irod, ei nefiind supuşii lui. În al doilea rând, Scriptura spune că Irod doar i-a cercetat pe magi, ca să afle de la ei ce ştiu, apoi i-a rugat ca la întoarcere să treacă pe la el şi să-l informeze ce au aflat. Magii nu aveau însă nici o obligaţie să-l asculte, şi tocmai de aceea s-au întors pe alt drum fără pic de remuşcare. Irod s-a simţit însă “păcălit” de magi, pe motiv că nu se aştepta să fie desconsiderat, tocmai el, nici măcar de alţii de alt neam; şi asta consemnează şi Scriptura. Dar magii nu l-au păcălit cu nimic pe Irod, şi cu atât mai mult nu l-au minţit.

Dar chiar dacă ar fi făcut-o, gestul lor ar fi fost absolut nerelevant, îndată ce ei nu erau creştini, ci păgâni.

Îndată ce le-ar fi tăiat gâtul Irod să vezi dumneata ce ''nici o obligaţie nu aveau faţă de el'' ar mai fi afirmat ei, din moment ce au spus că o să-i dea de veste dacă vor găsi pe Regele lui Israel... şi erau în ţara lui Irod ca nişte străini... cu atât mai mult cu cît nu erau iudei sau israeliţi... şi Irod ştia că se născuse Mesia şi-i aştepta pe magi ca să stea de vorbă cu ei, să-i tragă de limbă şi să-i ospăteze... cu delicatesuri.

Deci gestul a fost nerelevant pentru unii, nu dăm nume, dar pentru Dumnezeu Tatăl a fost relevant cu siguranţă!!!

Ba erau patru magi, doar că stăpânul albinelor, nu a mai ajuns la peşteră din pricina că pe drum s-a milostivit de cineva şi l-a ajutat ca să iasă din necaz, şi s-a pierdut de stea şi de ceilalţi trei magi şi albinele lui s-au întors acasă, dar când a ajuns a văzut că soţia lui e sănătoasă căci l-a întâminat în poartă, căci pentru ea a plecat, ca să ceară de la Domnul ajutor şi vindecare pentru soţia Lui şi iată minunea s-a produs.

El era mag al albinelor şi albinele lui ascultau de el ca de un tată.

[vsovivi]

Și-apoi firește... ecoul:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă.)

Și placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”


Deci erau trei,..., sau patru magi,..., ori... nu ştiu... dacă pleci.

Iar pluralul de la Telecomandă este Teurilecomandă!