Blasfemia unor adventişti la adresa Bisericii lui Hristos: un cult antropofagic

[doctor_faustus]

"Deci zice Fiul că, atunci când a fost trimis, S-a întrupat, şi altceva nimic. Iar când zice că S-a întrupat, spune că S-a făcut om în întregime. Deci Tatăl M-a făcut, zice, om. Dar, deoarece M-am născut din Viaţa după fire, sunt viu, fiind Dumnezeu-Cuvântul; şi, fiindcă M-am făcut om, am umplut templul firii Mele, adică trupul. De aceea, şi „cel ce mănâncă trupul Meu va fi viu”. Căci am luat trupul muritor, dar, fiindcă M-am sălăşluit în el, fiind Viaţă după fire, pentru faptul că sunt din Tatăl cel viu, am umplut de viaţa Mea tot trupul asumat. De aceea, n-am fost biruit de stricăciune, ci mai degrabă am biruit-o ca Dumnezeu. Deci, voi spune iarăşi, fără greutate, în mod folositor, că aşa cum, deşi M-am făcut trup - căci aceasta înseamnă că am fost trimis -, vieţuiesc totuşi pentru Tatăl cel viu, adică păstrând în Mine firea Celui ce M-a născut, aşa şi cel ce Mă primeşte în sine prin împărtăşirea de trupul Meu va fi viu întreg, conformându-se Mie, Care-l pot face viu, pentru faptul că sunt din rădăcina de viaţă făcătoare, adică din Dumnezeu şi Tatăl.755

Comentariul Părintelui Profesor Stăniloae:

755 Fiul lui Dumnezeu, având Viaţa prin fire, ca Cel născut din Tatăl şi de o fiinţă cu El, umplând de această viaţă şi trupul Său, o comunică şi oamenilor ce se deschid Lui prin credinţă, prin împărtăşirea de trupul Său. Căci cel ce primeşte Trupul Lui, îl primeşte pe El Însuşi şi El Însuşi dă viaţa Sa prin trupul Său. Trupul asumat e atât de total al Lui, încât este al Persoanei Sale, şi cel ce primeşte Trupul Lui Îl primeşte în sine pe El Însuşi ca Persoană, căci zice: „Cel ce Mă mănâncă pe Mine”. În general, relaţia mea prin trup cu Trupul lui Hristos este relaţia mea ca persoană cu El ca Persoană, adică cu Dumnezeu-Cuvântul, aşa cum relaţia mea cu trupul unei persoane umane este relaţia mea ca persoană cu aceea ca persoană. Dar nu se poate spune că relaţia cuiva cu mine, care m-am împărtăşit de Hristos, e relaţia directă cu Hristos ca Persoană în mod exclusiv, chiar dacă prin mine intră într-o anumită relaţie şi cu Hristos. Căci eu am pe Hristos prin împărtăşire, fiindcă umanitatea lui Hristos este plină de Persoana exclusivă a lui Dumnezeu-Cuvântul, sau este exclusiv a Lui, nu a altei persoane."

sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000, pag. 414

[doctor_faustus]

De altfel, prin poziţiile lor eretice şi blasfemiatoare, neoprotestanţii în general şi adventiştii în special, nu fac decât să reitereze mentalitatea şi atitudinea acelora dintre evrei care au ascultat cuvintele Mântuitorului Hristos şi, spre deosebire de sfinţii apostoli, nu au crezut cuvintelor sfinte ale Mântuitorului.

Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte ? Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta ? (Ioan 6:60-61)

Sectanţii neoprotestanţi nu au făcut decât să reitereze această poziţie a necredincioşilor israeliţi, punând la îndoială cuvintele Mântuitorului, ba chiar contrazicându-le, încercând să aducă nişte false argumente în sprijinul lipsei lor de credinţă în cuvintele Mântuitorului, şi nu doar în cuvintele Sale ci şi în puterea Sa, pentru că tăgăduiesc puterea Mântuitorului de a fi transformat pâinea şi vinul în trupul şi sângele Său euharistic, aşa cum tăgăduiesc că Mântuitorul a dat apostolilor şi succesorilor lor puterea de a ierta şi de a ţine păcatele.

Spre deosebire de sectanţii neoprotestanţi necredincioşi Mântuitorului, care reiterează poziţia necredincioşilor care s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El (Ioan 6:66), Biserica lui Hristos, credincioasă acestuia mărturiseşte prin gura sfântului Petru credinţa hotărâtă în Hristos, nu habotnică ci luminată de harul dumnezeiesc, şi în cuvintele lui Hristos: Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu. (Ioan 6:68-69) Prin urmare aceasta este poziţia Bisericii lui Hristos, în credinţă faţă de cuvintele Mântuitorului, respingând atitudinea lipsită de credinţă a sectarilor, atunci evrei, astăzi neoprotestanţi, care deşi urlă în gura mare că "umblă cu Dumnezeu" (probabil asemenea celor de la Pucioasa) ei totuşi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El. (Ioan 6:66)