Dumnezeu zambeste

[Marius22]

Si mie imi place sa cred ca Dumnezeu zambeste atunci cand facem fapte bune, asemenea unui Parinte Iubitor, dupa cum despre Duhul Sfant spun Sfanta Scriptura si marturiile parintilor duhovnicesti ca "se roaga intru noi cu suspinuri negraite". Dumnezeu participa tainic, discret, la bucuriile si necazurile fiecaruia dintre noi, cum nimeni altcineva nu o ar putea vreodata face.

[camy_d]

Asta mi-a amintit de o vorbă a părintelui Teofil Pârâian, când a venit să predice în oraşul meu, a zis că Dumnezeu ne zâmbeşte.

[costel]

În prealabil postat de Marius22

Dumnezeu participa tainic, discret, la bucuriile si necazurile fiecaruia dintre noi, cum nimeni altcineva nu o ar putea vreodata face.

A nu se crede ca Dumnezeu se confunda cu umanul, dar sa nu se inteleaga nici ca ramane departe de el, Se uneste tainic cu el.

In rugaciunea megleno-romanilor de la masa din seara de Ajun se spune: "Doamne, Doamne, / Vin sa cinam!. Si se lasa o portie pentru Dumnezeu. De altfel, acum, la Craciun, taranul il vede pe Dumnezeu prezent cu ceata colindatorilor si ospatandu-i pe acestia considera ca-L ospateaza chiar pe Dumnezeu si ca petrec impreuna cu El: Dumnezeu care-mi si sosia,
Intra-n casa,
Langa masa,
Gasi-n casa
Mese-ntinse
Si-mprejur lumini d-aprinse".


E un mod prin care crestinul vorbeste de participarea tainica a lui Dumnezeu prin oameni. Asa ca si eu cand vad un om ca zambeste, cred ca si Dumnezeu participa la zambetul acestuia.