Haideti sa luam atitudine!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Crestin_Simona;
Din contra, stiu cat de mult mi-a lipsit sa fiu indrumata. Cati ani am smintit si cati ani puteam sa ofer cu totul altceva celor din jurul meu!
[B

Dar mai stiu ceva, Dumnezeu din toate lucrurile scoate folos!!!!![/b]
Cate lucruri n-am facut gresite si cei din Biserica la care mergeam m-au tinut minte.
Iar cand, peste ani, am constientizat multe lucruri, atatea cate Dumnezeu mi-a permis, mi-a fost intai atata de rusine incat mi-a venit sa intru in pamant, dar mai apoi m-am bucurat.

Am sa scriu citeva rinduri, citeva impresii pornind de la cuvintele postate de sora noastra C-S.
De asemenea,cred ca acestea vor fi intelese sau acceptate mai ales de cei carora nu le este indiferenta evolutia lor in viata duhovniceasca , de cei care de la vreme la vreme se intreaba in sine daca au crescut citusi de putin in nevointa , daca nu au pierdut timpul de pina acum degeaba, de cei care nu se multumesc cu putin, de cei care vor sa o rupa din ce in ce mai bine cu pacatul , de cei care pun din ce ince mai putin pret pe lume , pe superficialitate, pe conveniente , pe falsuri , pe lucrurile de suprafata , de cei care doresc din suflet sa il caute din ce in ce mai mult pe Hristos .Chiar daca toti acestia amintiti nu sunt calugari ci sunt oameni din lume, dar in care arde cu putere flacara hristica .
Chiar spune sf. ap. Ioan evanghelistul , in a sa evenghelie , in cap XV, ca aceasta este viata adevarata ca noi sa-l cunoastem din ce in ce mai bine pe Hristos si sa ne apropiem din ce in ce mai mult de EL !
Toate lucrurile enumerate de Crestin-Simona , precum si inca multe alte lucruri , nu sunt decit lucrurile de inceput ale vietii duhovnicesti , care trebuiesc repejor invatate, deprinse pt. a putea sa intram cu adevarat in profunzimea practicii duhovnicesti . Daca la aceste simple lucruri noi stam sa facem congres de opinii,contre si pareri criticindu-ne unii pe altii si nefiind cu totii de acord nici pe aceste lucruri simple , nu este semn bun pt. cei care tagaduiesc . Cei care cunosc bine aspectele vietii duhovnicesti nu se impiedica de acestea ci voiesc sa treaca mai repede la profunzimi .
Asa se face ca practicind viata duhovniceasca nu de putine ori se ajunge in situatia de a simti nevoia de duhovnic aproape zilnic . De ce asta ? Deoarece usor , usor incepi sa dai piept cu ispititorul din ce in ce mai pe fata .
Voiesti ca incepind cu fiecare post sa te nevoiesti un pic mai mult decit data trecuta dar constati ca ori te biruieste setea , ori nu mai ai rabdare sa nu maninci pina la ora 16.00, ori voiesti sa adaugi de fiecare data ulei mincarii , ori voiesti sa maninci mai mult de 2 ori pe zi , s.a.m.d. Si atunci cind trece cite o saptamina sesizezi ca nu ai facut mai nimic in plus fata de anul trecut , si acum 2 ani, si si acum 3 ani , si asa te intristezi ca de tine sunt doar ambitiile , pretentiile dar nu ai si putere ca sa te nevoiesti mai serios .
Alte ori iti propui sa te rogi mai mult, macar in posturi, cu inca un acatist in plus , dar repede constati ca din nu stiu ce sila care iti inunda sufletul tot amini ora la care sa-ti incepi pravila pina cind o amini atit de mult incit facind-o la repezeala pt. a nu ramine restant o zici in fuga , fara sa te concentrezi prea mult, nu o faci nici macar completa si nici macar un deget nu ei adaugat in plus pravilei de anul trecut .
Uneori voiesti sa fi mai tacut , sa pastrezi tacerea mai mult, sa vorbesti putin, esentialul, sa curmi birfa si vorbitul mult si fara rost . Nu asa ne invata Hristos ? Sa spunem doar ce este ,,da" pt. ,,da" si sa raspundem cu ,,nu" , la ce este ,,nu". Dar cum ajungem la serviciu, sau cu atit mai mult cind ne intoarcem acasa , si ne vedem cu colegii simtim o nevoie acuta de a povesti cuiva ceva , si in felul acesta in cele 8 ore de serviciu nu facem decit opusul la ceea ce-ti doreai in clipa in care ai plecat de acasa .
Alteori voim sa fim mai drepti , ori sa facem un pic mai multa milostenie, ori sa fim mai harnici ... ori sa facem orice, dar orice , prin care sa ii putem da lui Hristos ocazia sa vada ca si noi nu nevoim cu ceva, ca si in noi este ceva bun si dedicat lui tocmai pt. ca si el sa se milostiveasca spre noi cu daruri dumnezeiesti .

Dar constati f. repede ca toate aceste dorinte ale tale ramin in scurta vreme doar dorinta doarece suntem neputinciosi in a implini . In felul acesta incepem sa intelegem ca viata in duh si adevar nu este chiar la indemina oricui si pt asta trebuie sa cunosti mestesugul luptei cu ispititorul , cel care te impiedica din ce in ce mai mult si mai pe fata ori de cite ori voiesti sa sporesti in curatie si in nevointa . Atunci alergi si plingi la scaunul de spovedanie si cauti mai intii de toate sa marturisesti toate, dar absolut toate pacatele savirsite inca din pruncie deoarece orice pacat nemarturisit , cit de mic ar fi, si necanonisit poate fi piedica in sporirea ta . Dupa ce inveti , sau mai bine, esti invatat sa te spovedesti canonic, dupa ce incepi sa inveti ca orice nou pacat este totusi un pacat si nu trebuie sa-l mai faci trebuie sa inveti lupta cu ispititorul si cu cursele lui . Cel mai subtil razboi pe care ti-l porneste ispititorul si care te impiedica mai ales la sporirea in rugaciune , dar nu numai, este razboiul gindurilor . Ori gindurile trebuiesc spovedite cit de des , talmacite de duhovnic si invata cum sa le alungi .
Asa se face ca nevoia de duhovnic se simte din ce in ce mai acuta . Duhovnicii de mir pot fi f. contrariati daca ii pui in fata unor asemenea dorinte de ale tale, a unei asemenea rivne, si sa te estompeze (din multa ignoranta si nestiinta) din ascensiunea ta si sa te tempereze cu cuvinte incurajatoare de genul : mai frate, noi suntem mireni mai, nu trebuie sa o iei chiar asa, ia-o mai incet . Si atunci esti gata intors din aprofundarea nevointei !
In cazul in care duhovnicul este monah acesta nu are timp sa stea de vorba cu tine din 2-2 zile ci sa stea mai mult de vorba , mai mult timp cind mergi normal la spovedit .
Dar dorinta de a sta de vorba cu duhovnicul , de a fi invatat , de a fi intarit , de a fi ajutat este din ce in ce mai mare . Este o idee, o traire , o nevoie, in cele din urma , care ne apasa , ne roade mult .
Totusi D.zeu nu ne lasa si pe linga intilnirile firesti cu duhovnicul , care devin astfel mult mai rodnice, mai avem o posibilitate f. la indemina . Este vorba de lectura . Dar iti trebuie mult timp pina ce dai de cartile cu adevarat folositoasre deoarece lucrurile serioase ale razboiului cu ispititorul nu le gasesti scrise in orice carte . Dar se culege dintr-un parinte ceva , de la altul altceva pina se deprinde incet incet startegia de lupta . Exista insa si putine carti in care sunt scrise lucruri absolut grozav de importante despre cum sa te feresti de cursele ispititorului si cum sa lupti cu el . Sunt carti f. cautate.
Aceasta ultima posibilitate de a citi si a pune tu insuti in practica (cu binecuvintare desigur deoarece absolut nimic nu se face fara binecuvintare deoarece este zadarnic !) este cea pe care o putem exploata cel mai mult . Dar desigur, sa nu uitam , atunci cind duhovnicul poate fi abordat f. des acesta este un mare cistig !

Asadar, revenind, lipsa de cunostinte duhovnicesti si nevoia de duhovnic este cea mai apasatoare si staruitoare nevoie pt. un mirean . Se poate depasi dar cu efort serios. Starea in care nu stim prea multe ne predispune la a face unele lucruri gresit si si de a invata si pe altii la fel . Bine este de cei care sunt intro asemenea stare doar temporar, bine este cind nu ne lasam prinsi in mrejele ispititorului si nu ne multumim cu putin , bine este cind nu ne culcam pe o ureche practicind in mod eronat virtutile, bine este cind suntem scormonitori, cautatori in dreapta si in stinda de a afla orice legat de Hristos si credinta in el si mai ales bine este ca ori de cite ori dobindim o noua invatarura sa o si punem in practica nevoindu-ne contiuu din ce in ce mai mult , deoarece teoria fara practica nu ne face decit liberi cugetatori si nu ucenicii sau robii lui Hristos !