Ce simte omul cand face rau?

[anna21]

În prealabil postat de ladyanda

Stau si ma intreb ce simte un om cand face rau, si vorbesc de acel rau gandit, intentionat, acel rau facut constient.
Motive, scopuri se gasesc pentru a face rau dar ma intereseaza ce simte omul cand savarseste acest fapt si dupa ce simt... Satisfactie? Mandrie? Se simte erou?

Gandit si constient eu fac rau cam in permanenta, de aceea nu prea inteleg intrebarea ta.
Raul nu este ceea ce fac "unii", ci ce facem noi in permanenta.

(Un exemplu simplu, cand deschid gura sa-i spun copilului meu care m-a suparat "nu esti bun de nimic, nici un lucru nu-l faci cum trebuie", nu am facut-o in somn, inconstient sau neintentionat. L-am ranit perfect constient. La fel, cand aman rugaciunea pana se face tarziu si abia imi mai tin capul drept de oboseala etc.. Sau cand mananc in plus.. intentionat o fac si stiu ca nu e tocmai in regula sa-mi ascult lacomia etc...

Daca tu te referi la raul planificat ce-l facem altora... Sa stii ca omul pornit spre pacat primeste inraurire diavoleasca, astfel ca in planuirea faptelor rele ii dispare oboseala, vin idei cu zecile, isi pierde linistea sufleteasca pe care crede o ca va recastiga doar in urma razbunarii sau a altor fapte rele etc.. )

[Marius22]

O mare problema pentru noi toti este faptul ca ne-am familiarizat cu raul. Ne-a devenit atat de apropiat incat nu numai ca nu-l mai deosebim de bine, dar il savarsim fara a mai constata consecintele. In nefirescul lui, raul ne-a devenit firesc. In acest punct nu mai conteaza ce simte omul cand face raul deoarece el nu-l vede ca fiind rau. Are nevoie de o lumina pentru a se vedea asa cum este de fapt.

Semnul acestei lumini se manifesta atunci cand incepem sa constientizam ca raul ne departeaza de Dumnezeu, de semeni si chiar de noi insine, cand raul savarsit inseamna rupere de Izvorul vietii si esec existential.