Marturii

Mi se intampla de multe ori, asa sunt zilele de azi, sa fiu pusa in situatia de a nu sti cum sa o scot la capat cu bine, la serviciu, de exemplu. Sunt situatii in care trebuie sa merg, la urma, sa dreg ceea ce nu s-a facut cum trebuie. Stiind cum stau lucrurile, felul in care s-a lucrat, felul in care s-au “imbarligat” treburile ca sa mearga banii in punga nu stiu cui, favoritii zilei, stiind ca sunt diverse “tabere” fiecare cu interesele si “petrentiile” ei, fiecare isi arata muschii proprii, care de care vrea sa arata ca e mai tare intre ei, ma framant cum sa ies la capat cu bine, si in acelasi timp ceea ce trebuia sa fie facut pentru unitatea mea sa fie cat mai bine facut. In naivitatea si indaratnicia mea, inca, consider ca trebuie sa fiu loiala intereselor unitatii si nu unora sau altora, de culori diferite, care se perinda periodic la fraiele ei, sa respect legalitatea, pentru ca in acest fel sa nu-mi bat joc de cei multi care lucreaza in locuri marunte, neinsemnate si care pana la urma sunt cu adevarat trupul si forta unui colectiv mare si dau numele unitatii, dar ei nu sunt bagati in seama ..... lucruri de felul acesta.
Nu demult am fost pusa intr-o asemenea situatie. M-am pregatit, m-am proptit bine pe picioarele din-darat, gata de infruntare, stiind ca ma asteapta lucruri neplacute, fiind intre ciocan si nicovala. Pe drum pana a ajunge la locul unde aveam treaba m-am rugat Maicii Sfinte, sa faca cum stie ea, sa iasa lucrurile bine.

Totul a iesit cum nu se putea mai bine. Muschii s-au linistit, taberele au lasat-o moale, treaba, in mare parte, a fost facuta bine.

Nu o data s-a intamplat astfel.

Sunt uimita de fiecare data cum face Maica Sfanta ca totul sa fie bine. Ma simt mica, marunta si parca deasupra mea simt Sfant Acoperamantul Sau care ma apara.

Multumesc Maicuta pentru bunatatea ta, pentru grija ta pentru noi, acesti nevrednici, neputinciosi fara ajutorul tau si al Tatalui Ceresc si a Domnului Iisus Hristos.

Am mers la mare. Cu trenul. Binenteles ca a intarziat, astfel ca atunci cand am ajuns in Gara de Nord, am trecut spre celalalt tren, legatura spre Constanta, sarind printre liniile de cale ferata. Aratam toti ca refugiatii, cu bagajele in spinare, sarind peste linii!
La intoarcere a intarziat si trenul de la Constanta la Bucuresti. Ma gandeam ca nu o sa prind legatura din Bucuresti si va trebui sa stau mult prin gara pana la urmatorul tren.
De la Manastirea Sfanta Maria din Techirghiol luasem o icoana a Maicii Sfinte cu Pruncul pentru nepoata mea, cadou de casa noua.
Prin Campia Romana, pe la Slobozia, Ciulnita trenul mergea cu viteza carului. Citeam si in minte imi venea mereu gandul ca nu o sa prind trenul.
Brusc mi-am adus aminte de icoana pe care o pusesem pe scaunul de langa mine si mi-am zis: o sa ajungem la timp, e Maica cu noi. In acel moment trenul a zvacnit brusc, a prins viteza si asa a mers pana la Bucuresti. Am ajuns exact la timp ca sa prindem legatura.
Cum sa nu credem ca Maica e langa noi mereu, ajutandu-ne chiar daca nu meritam?
Slava Maicutei Sfinte!

O prietena voia sa plece de acasa si nu avea unde sa-si lase puiutul de catel primit cadou de cateva zile. Nu toata lumea accepta in casa un animalut. Noi am avut o catelusa la care am tinut foarte mult, iar prietena mea a avut-o pe sora acesteia.
A venit la mine si m-a rugat sa-i tin puiutul pana se intoarce, spunandu-mi ca nu i-a fost prea bine puiutului si banuieste ca are ceva, ca i-a fost adusa bolnava de acolo de unde a primit-o.
Seara puiutul dadea semne ca nu se simte bine de loc, am pus-o in cosuletul ei sa doarma, statea cuminte in cos si gemea, o mangaiam pe burtica si mi-am dat seama ca o doare rau ceva acolo. Era deja tarziu, cabinetele veterinare erau inchise si catelusa se simtea tot mai rau. Imi era mila de ea, nu stiam ce sa-i fac, nu aveam nici un medicament pentru animalute in casa si oricum nu as fi stiut ce sa-i dau. Catelusei ii era tot mai rau.
Am in casa icoana Sfantului Ioan Rusul, mi-am amintit ca Sfantul a locuit in grajd langa animale atunci cand era prizonier la turci. Nu stiam daca se cuvenea sa ma rog Sfantului pentru un animalut. In mintea mea nestiutoare sunt multe lipsuri in multe privinte, multe, multe, pe langa dilema asta........ Pana la urma l-am rugat: mi-am zis ca Sfantul Ioan stand acolo intre animalele din grajd precis le iubea si le ingrijea cu drag.
Am luat iconita si am pus-o in cos langa catelusa. Numai ce am vazut-o ca isi apropie boticul de icoana si prinde cu dintisorii de ea. Sunt si azi urmele pe coltul icoanei. M-am temut ca o s-o strice si am ascuns iconita sub paturica. Am ramas uimita cand am vazut catelusa punandu-si capul peste locul unde am pus iconita. Cumva s-a mai linistit si asa am indraznit sa ma culc si eu.
Peste noapte am avut un vis ciudat, urcam scarile sa vin spre usa casei mele, iar un barbat cu privire rea si neprietenoasa, intunecata, tocmai iesea de pe holul meu. Imi era frica de el, iar cand am trecut pe langa el mi-a zis: acum am plecat, dar vezi ce faci, ca ma intorc iar! Ceva de felul asta.
M-am speriat in somn si m-am trezit brusc. Din balcon se auzea un zgomot. M-am dus sa vad: catelusa tocmai vomase ceva urat, avusese si diaree si la fel eliminase ceva urat, etc .. Apoi i-a trecut totul, si-a revenit dintr-o data.
Atunci am inteles. Plecase raul, gonit de Sfantul Ioan Rusul!
Bunul Sfant Ioan Rusul ajutase chiar si un amarat de animalut, si pe mine!
Cand a venit prietena mea i-am povestit si am rugat-o sa multumeasca si ea Sfantului Ioan Rusul pentru ajutor, sa aprinda o lumanare. Din pacate ea are o alta religie si nu crede ce-i spun eu. Am multumit Sfantului Ioan Rusul si pentru ea si am rugat sa o ierte ca poate intr-o zi va crede si ea ce-i spun.
Multumesc Sfantului Ioan Rusul pentru tot ajutorul pe care mi-l da mereu, stiu ca este langa mine mereu, e prietenul meu!

In toamna anului trecut tocmai terminasem o lucrare mare, dificila, la care am avut multe emotii deoarece de la bun inceput a fost cu “cantec”. Erau multi impotriva, iar eu, ca de obicei, m-am pus de-a curmezisul in virtutea naivitatii mele de a avea proritate treaba buna, cinstea, corectitudinea.
In sfarsit se terminase si chiar foarte bine, eram multumita, chiar si cei care erau impotriva nu aveau nimic de zis.
Ma trezesc ca vine un coleg, unul din cei care scotocesc in si fac mizerii, cu contre la lucrarea respectiva. Binenteles ca nu am tacut ci am aparat munca, nu doar a mea ca nu eram eu cea mai importanta, ci a celor care efectiv au facut ce avea de facut si a altora. Dupa mai multe discutii, in urma carora rezulta ca nu avea dreptate, a venit la mine furios si mi-a zis: te aranjez eu pe tine, TU ti-ai gasit sa te pui cu mine? Aproape imi venea sa-i zic ca are dreptate in privinta asta, m-am gasit tocmai eu, o persoana neinsemnata, fara pile, fara sustinere, fara bani, fara nimic in spate decat munca mea, sa-i stau in cale. Nici cei care erau de parerea mea in privinta lucrarii, mai mari ca mine, nu indrazneau sa se puna cu asta si m-am gasit eu, nime-n drum sa-l infrunt! Ca mine mancase multi, ca sa nu zic ca daramase pe unii asezati pe scaune mult mai inalte decat mine, foarte sus.
Am realizat pe cine mi-am ridicat impotriva, si ma gandeam ca aici se termina serviciul meu, cu de astia nu-i bine sa te pui rau!
Am plecat spre casa, eram neagra de suparare, aveam lacrimi in ochi, nici nu vedeam pe unde calc, ma gandeam:”Doamne, Tata Ceresc ce ma fac eu? Eu nu am pile, nu am pe nimeni in spate sa ma sprijine, nu am banii lor, asta ma manca fripta, raman fara serviciu, unde sa caut eu ajutor? Unde gasesc eu ajutor?!”.
Nu am facut mai mult de 100 metri pe trotuar dupa ce am iesit pe poarta unitatii, mergand suparata, pana cand s-a intamplat ceva: margand cu capul in jos, vad cu coada ochiului ceva jos pe trotuar care mi-a atras privirea, langa o poarta. M-am dus sa vad ce e, dintr-un impuls ciudat (cand eu aveam altele pe cap, nu vedeam oamenii pe strada de suparare, era ciudat ca ma duceam spre ceva cazut pe jos!!) si vad o imagine pe ceva, cu ochii in ceata de lacrimi nici nu vedeam bine ce e, o coperta, ma aplec o iau, si ma uit in jur sa vad daca nu a cazut de la cineva. Deschid poarta langa care era cazuta, nu era nimeni dupa poarta, intreb o doamna care era langa poarta daca nu-i apartine, imi spune ca nu. In sfarsit ma uit mai atenta la obiectul respectiv si ce credeti ca vad? Era o carticita cu icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cu patru acatiste, dintre care primul era ”Acatistul Maicii Domnului bucuria tuturor celor necajiti”!
Atunci m-am luminat: Dumnezeu imi trimisese ajutorul! Acolo era ajutorul meu! Eu care nu aveam pe nimeni aici pe pamant sa fie pila mea, sustinerea, etc....
Mi-a pierit toata supararea si am plecat unde aveam treaba.
Asa s-a si petrecut mai departe toata intamplarea: acel om nu a mai avut treaba cu mine, s-a ostoit, iar peste catava vreme a fost mutat in alta localitate.
Slava si multumire Tatalui Ceresc, Domnului Iisus si Maicutei Sfinte.

[GheronIosifIsihastul]

Ce suflet ortodox frumos si cuminte!
este o desfatare si o mangaiere nespusa sa iti citesc marturiile scrise cu dragoste! si eu o iubesc pe Maica Domnului si il iubesc si pe Sfantul Ioan Rusul!
Multumesc pentru marturiile tale, sora draga!
era nevoie de asa ceva aici.. e multa hula si ura fata de Biserica si fata de Sfinti astazi.. exemplul tau curat mi-a mers la inima!
Multumesc si te imbratisez cu sfanta imbratisare sora draga si scumpa!

În prealabil postat de GheronIosifIsihastul

Ce suflet ortodox frumos si cuminte!
este o desfatare si o mangaiere nespusa sa iti citesc marturiile scrise cu dragoste! si eu o iubesc pe Maica Domnului si il iubesc si pe Sfantul Ioan Rusul!
Multumesc pentru marturiile tale, sora draga!
era nevoie de asa ceva aici.. e multa hula si ura fata de Biserica si fata de Sfinti astazi.. exemplul tau curat mi-a mers la inima!
Multumesc si te imbratisez cu sfanta imbratisare sora draga si scumpa!

Prea multe cuvinte frumoase despre mine, ma simt stanjenita. Nu eu le merit. Tatal Ceresc, Domnul Iisus, Maica Sfanta si Sfintii nostri dragi le merita.
Am simtit nevoia sa spun la toata lumea despre multul ajutor pe care l-am primt, ce mi-am amintit pana acum, imprejurarile marcante, pentru ca ajutor primim clipa de clipa si nu ne dam seama. Maicuta sa va aibe in paza!

Am aflat despre Parintele Arsenie Boca acum cativa ani, destul de tarziu. Am fost atat de suparata ca nu am stiut ca a existat un astfel de om atata cat mai traia inca......
Nu stiam ca Prislopul este undeva pe langa Valea Jiului, ma gandeam ca e undeva in munti pe langa Valea Oltului, iar eu am trecut ani in sir pe acolo pe Valea Oltului si imi faceam mustrari de constiinta: cum de am trecut pe langa el de atatea ori si nu am stiut ca exista.... poate fiica mea....poate altfel era....poate...
Eram suparata tare.
Citind cartile despre dansul mi-am dat seama ca manastirea unde a vietuit si este inmormantat parintele este de fapt pe celalalt defileu, pe Valea Jiului. Oricum tot necajita eram.
Imi doream sa ajung si eu acolo, macar acum, chiar daca acum nu se mai putea indrepta, schimba nimic legat de fiica mea.
In acelasi timp, citind despre cum ii primea pe unii iar pe altii nu, ma gandeam oare pe mine ma va primi? socotindu-ma nevrednica si pacatoasa (comparandu-ma cu fagarasenii aceia carora le-a marcat viata si familiile pe mai multe generatii si care l-au urmat peste tot locul pe unde a fost fortat sa stea parintele, nu ieseam deloc bine... eram la capatul randului rau de tot...)
Stand in fotoliu, seara, citind si vorbind in gand: oare pe mine ma primeste? aproape milogindu-ma am auzit in .. nu stiu unde.. in cap? aievea? In casa? habar n-am unde am auzit: te primesc, tu, te primesc! O voce puternica, hotarata, exact asa cum era descrisa vocea Parintelui in carte. Imi zicea cu ingaduinta, parca ar fi zis: ce sa ma fac cu tine, hai si tu acuma! M-am speriat atat de rau incat am fugit in bucatarie. Am revenit in camera. Nu stiam ce sa cred. Ma uitam cam speriata prin camera.
Nu dupa multa vreme a venit la usa o femeie. Marturisesc ca nu imi plac tiganii aceia care vin la usa si cer bani si care nu vor altceva decat bani, daca le dai altceva le gasesti mai apoi aruncate pe langa bloc, lucru care ma supara tare rau. Femeia asta insa a zis: dati-mi ceva de mancare, am cinci-sase copii (nu mai stiu exact cat a zis) si figura ei arata altfel decat a celorlalti cersetori. Ca norocu’ ca aveam in frigider destule, tocmai primisem si eu de la altii pachet de Craciun. I-am facut si ei parte si i-am dat cu inima deschisa, gandindu-ma la copiii ei. Si mai aveam niste haine bune care nu-mi mai veneau si le pregatisem pentru cand se va ivi o ocazie sa le duc undeva...numai bune de copilasii ei. Am pomenit acest episod pentru ca si cu alta ocazie cand am mai mers la Parintele, s-a intamplat la fel. Inainte de a merge a venit cineva la usa sa ceara ceva, dar parca nu era un cersetor obisnuit. Asta am dedus-o ulterior, pe moment nu m-am gandit la acest aspect.
Am reusit sa ajung si eu la parastasul parintelui. Stand in curte si vazand multimea de oameni, ma uitam la ei, multi se cunosteau dupa port ca sunt munteni. Imi ziceam ca precis se gasesc printre ei destui care l-au cunoscut pe parintele... Mi-as fi dorit sa schimb doua vorbe cu unul din acestia, sa stiu care din ei l-a cunsocut...Era ca si cum l-as fi vazut si eu aievea pe parintele, prin transmitere, nu stiu cum, parca l-as fi atins putin si eu, sau as fi fost si eu atinsa de parintele... dar nu indrazneam sa zic catre nimeni nimic. Cum s-ar fi uita oamenii aceia la mine? Probabil ca m-ar fi socotit cam dusa daca le ziceam ce-mi trecea prin minte.
In sfarsit, s-a terminat parastasul si a venit vremea de plecare spre casa. Am intrat in biserica sa ne inchinam.
In biserica mare inghesuiala, mare invalmaseala, nu prea se cuvenea cum se ingramadeau oamenii acolo. Ii zic fetei care era vecina mea de scaun in autocar: “hai sa nu ne inghesuim, lasa-i sa iasa si cand o fi mai liber megrem si noi. Macar in biserica sa mergem ca oamenii.” In spatele meu o femeie micuta, cu fata luminoasa, cu bucurie in privire, imbracata in straie de munteana imi zice: “bine ziceti doamna. Stiti eu l-am cunoscut pe parintele, eu sunt din Fagaras, cum iti zicea asa gaseai acasa, a fost prooroc parintele...”. Eu am ramas muta. A mai zis femeia ceva dar nu am auzit din cauza invalmaselii si-a uimirii mele. Dar continuam sa fiu muta de uimire. Am ajuns sa ne inchinam, acolo am pierdut-o pe femeie, totul s-a petrecut foarte repede, nu am apucat sa zic nimic si nici nu eram in stare sa zic ceva. Ce sa mai zic? Parintele imi auzise gandul si mi-a dat in dar ceea ce-mi dorisem desi sunt atat de nevrednica! Ce daruri mari trebuie sa primeasca cei vrednici, daca eu, asta nevrednica si pacatoasa mai mult decat toti, am primit in dar ce mi-am dorit!
Mergem apoi spre iesirea din curtea manastirii si aud un glas pe care-l recunosc: era femeia din Fagaras, care ma vede si ea si-mi spune: ne grabim ca avem de mers pe jos pana la tren (adica la Calan) si din Fagaras iar avem de mers pe jos pana acasa (in munte). Va dati seama cat l-au pretuit pe Parintele? Care din noi ar merge pe jos o jumate de zi pana la tren? Noi nu mai stim sa umblam de parca nu am mai avea picioare, ci roti! De acasa si pana la Mall trebuie sa mergem cu masina, chiar daca sunt si autobuze, pe jos nici nu se pune problema! Vai de capul nostru!
Multumesc Parintelui Arsenie pentru ingaduinta si dar!

Am avut un necaz in familie si a trebuit sa umblu pe multe drumuri, parca taote erau incurcate iar in fiecre loc trebbuia sa merg cel putin de doua ori. Totul mergea anevoie. Era vorba de desfasurarea unei succesiuni, nu pentru avere, ci-in ceea ce ma privea in mod deosebit-locul de veci unde este inmormantata fiica mea. O multime de nepoti si surori pe care trebuia sa-i duc la notar. Cel mai dificil era cu un nepot care nu este in tara, trebuia mers la conmsulat/ambasada, hartii, formulare, etc, el ocupat si putin mai dezinteresat,etc. Inca nu e incheiata succesiunea dar e pe final. Nepotul meu tergiversa lucrurile, nu neaparat cu intentie, ci, asa cum am spus, mai dezinteresat. Am rugat-o pe Maicuta Sfanta si pe SfantulNicolae, "sa-l impinga un pic de la spate", exact asa m-am exprimat pentru ca nu stiam cum sa zic mai potrivit si am cvitit Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului. A treia zi nepotul meu mergea la consulat! Acum astept scrisoarea lui, care-desi nu sunt acasa-stiu ca va sosi cu bine.
Nu stiam daca se cuvine sa cer acest ajutor Maicutei, ma gandeam ca nepotul meu nefiind ortodox..in cultul lor nu cinstesc pe Maica Domnului......ganduri.
Tot acum nu reuseam sa duc bunurile ramase intr-un loc unde ar fi fost binevenite, ma amanau cu transportul de trei saptamani, si eu trebuia sa rezolv problema, nu sa o aman. Tot pe Maica am rugat-O. Si s-a facut tot.
Marturisesc ca multa vreme nu am indraznit sa cer ajutorul Maicutei, socotind ca
o nevrednica asemenea mie nu are ce cauta nici cu gandul in preajma Maicii Domnului. Incet, incet am luat indrazneala si am rugat-O. Totdeuna m-a ajutat Maica Sfanta. Cum as putea sa-i multumesc? Nu asa cum stim noi oamenii sa ne multumim intre noi pentru ajutor. Cred ca doar indreptandu-mi viata, faptele, gandul, tot catre cele bune si placute Tatalui Ceresc. Numai de as fi in stare.... pentru ca atat de repede o iau pe drumul cel prost... chiar si cu o vorba, cu ganduri necuvenite...
Multumesc Maicuta si te rog nu ma lepada de sub Sfantul Tau Acoperamant caci fara ajutorul Tau pier!

Postez aici trei mail-uri pe care le-am trimis unei prietene, cat inca eram la Techirghiol, in acest an in 7 iulie, exact in ordinea in care le-am trimis.
Fac acest lucru inspre multumire Parintelui Arsenie Papacioc, putina mea multumire pe care pot sa o aduc Parintelui, nici nu stiu sa ma exprim.... si spre incredintarea tuturor celor care vor cauta ajutorul sau. De acolo din ceruri Parintele va fi alaturi de noi, asa pacatosi si nevrednici cum suntem, nu ne lasa.
Nu am vorbit cu parintele, de cate ori am fost am luat binecuvantare. In primul rand nu sunt vrednica sa fi vorbit cu dansul, atat de pacatoasa sunt, ce puteam sa-i spun: uite Parinte cat sunt de pacatoasa si nu ma indrept? Dar stiu precis ca parintele m-a "citit", a vazut dansul cat de ... "vai de capul meu" sunt! Mi-era jena sa cer mai mult de atat, era plapand si fragil... Si noi, ditamai oameni in putere nu suntem in stare de nimic, Mergeam sa luam tot de la dansul...
Nu o sa uit niciodata privirea Parintelui, vie, patrunzatoare, vioaie, tanara, puternica si adanca. Atat de vie!

"Mai mult decat gandeam

Azi am ajuns la Parintele Arsenie de TREI ori !!!!!!!!!
Am mers de dimineata, cam suparata, din mai multe motive. dar am mers pentru nepotelul surorii mele care e la spital la Cluj si inca nu stim ce are...
Cand am intrat in curte, era lume la usa cerdacului, m-am dus si eu..direct acolo. Peste trei minute am vazut ca aseaza scaunul parintelui la usa. A stat parintele si ne-a binecuvantat, am dat pomelnicul (esti si tu acolo) si o trecusem si pe o alta prietena din Cluj, F....a, cu care am vorbit de dimineata.
Am plecat de la manastire, habauca, fara sa mai intru in biserica, bucuroasa ca l-am gasit pe parinte. Pe drum o sun pe F...., sa ma "laud". Ii spun ca parintele e bolnavior, fragil ca un bibelou. ea care se ocupa cu produse din aloe (F......r) imi zice, :"du-te si intreaba daca nu i-ar prinde bine parintelui niste tratament cu gel de aloe, si mergi la Constanta si iei pe numele meu", ea cumpara cu 30% mai mic pretul, eu nu pot ca nu am destula activitate acolo la F...r). ea stie toate astea de la F....r, e veche acolo si se pricepe la toate produsele.
M-am tot codit ca ce o sa zica maicutele sau parintele ca ma trezesc eu sa-i dau tratament, ca sunt convinsa ca are medici buni pe langa dansul (am obiceiul de a ma baga ca musca, zicand ca fac bine, si mai mereu ies flocaita...tocmai dintr-un asemenea motiv eram suparata dimineata, iti spun eu altadata), dar pana la urma m-am intors la manastire (zic:de mi-o iau in freza iar, mi-o iau si gata, eu incerc).
N-am indraznit sa merg direct la maicuta care sta cu parintele si merg la cea care vindea prajituri. Ii spun, si-mi zice :dar mergeti acolo si vorbiti cu maica. Zic: dar e parintele la usa, nu deranjez?. Mergeti, mergeti.
Merg, cam pas-pas, parintele o cheama pe maica, o intreb pe maica, ii zic dintr-o suflare tot, parintele se uita la noi, nici nu stiam cu cine sa vorbesc. Ma gandeam ca daca vorbesc cu parintele, poate nu ne aude bine, poate il obosesc. Maica imi zice ca da, a mai luat parintele gel de aloe si ca !!! tocmai ce i s-a terminat!!!! :) ..... eu ii zic ca atunci merg la Constanta ........... Si iar ne-a binecuvantat parintele.
Zbor catre nepoata-mea, pe drum o sun: du-ma amu ni la Constanta. Aia: ce s-a intamplat?
Ii spun, asteptam sa termine si nepotul meu tratamentul, il luam si pe el si rezolvat rezolvare la Constanta.
Am venit si le-am dus, parintele iar era in usa. Era o alta maicuta, i-am spus povestea, si iar ne-a binecuvantat parintele.
Va dau si voua, ca am de unde ! "
***
" am uitat
am uitat sa-ti spun. Maicuta de dupamasa mi-a zis ca tocmai ce terminase parintele gelul pe care l-a avut. Deci F..... m-a trimis la timp.
Cu toata varsta, cu toata delicatetea fizica, are parintele o privire! Vie, vioaie, patrunzatoare, plina.
Sa ni-l tina Dumnezeu cat mai mult printre noi! "

*****
"!!!!
Mare putere au rugaciunile si binecuvantarea Parintelui Arsenie! Dumnezeu sa-i dea puteri sa mai stea cu noi!
Ma durea ficatul de mai multa vreme, intestinele de cateva zile, ... altele.. azi nu ma mai doare nimic! Am fost si sunt foarte fericita ................., ca de cerut... atata de mult asteptam."

Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l aseze in mijlocul Raiului!

Da, Sf Nicolae este unul dintre patronii mei si m-a ajutat si continua sa o faca mereu ! Sfinte Nicolae iti multumesc !