Iisus pe Cruce

[mihailt]

Dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul:
"A spus cuvintele: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit”, pentru că si-a impropriat persoana noastră. Căci Tatăl nu este Dumnezeul lui Hristos, afară numai dacă, despărţind pe cale abstractă
vizibilul de spiritual, s-ar fi aşezat în acelaşi rând cu noi, şi nici n-a fost părăsit vreodată de Dumnezeirea Sa, ci noi suntem cei părăsiţi si noi cei trecuţi cu vederea. Pentru aceea s-a rugat, pentru că si-a împropriat firea noastră."
Si mai jos Sfantul Ioan Damaschinul si explica aceasta impropiere a firii noastre in urmatorul capitol:
"Despre împroprierea firii noastre
Trebuie să se ştie că sunt două feluri de împroprieri: una firească si
substanţială si alta personală şi relativă, Impoprierea firească şi substanţială este aceea potrivit căreia Domnul, pentru iubirea de oameni, a luat firea noastră şi toate însuşirile fireşti, căci s-a făcut om prin natură şi cu adevărat si a experimentat însuşirile fireşti, împroprierea personală şi relativă este atunci când ia locul altei persoane, pe baza unei relaţii oarecare, adică mila sau dragostea, sau când rosteşte în locul altei persoane pentru ea cuvinte care nici într-un caz nu se potrivesc Lui. Potrivit acestei împroprieri personale şi relative şi-a împropriat blestemul si părăsirea noastră şi cele asemenea care nu sunt fireşti, fără ca El să fie sau facă acestea, ci a luat persoana noastră şi a fost aşezat în acelaşi rând cu noi. Un astfel de sens au cuvintele: „S-a făcut blestem pentru noi”."