despre necazuri si biruirea tristetii

[Adrinskaia]

Eu am ceva poze de cand eram prin gradi de copil imbufnat si intristat si cred ca m-am cam deprins in starea asta sa ajung deseori, nici acum nu as sti sa analizez de ce nu am reusit eu in primele doua clase sa-l dezvat pe colegul de banca,fiu de medic si probabil actual medic, sa aiba ticurile, oare, de a ma lovi cred ca zilnic cu pumnul si cotul de banci si altele, dar avea si o latura calda, si ajunsesem sa-l indragesc, oare cand m-au mutat cu baiatul unei invatatoare care m-a adus intr-o stare de nefericire probabil depresiva ca tot nu am reusit sa spun in fata clasei de ce nu vreau sa mai stau cu baietul cu tendinte, sa le zic huliganice ?

In orice caz, ma bucura tare mult lucrurile simple deseori, si parca m-as bucura sa vad si bisericile mai putin incarcate ornamental, ma streseaza binisor incercarea de a ma adapta unui loc de munca, de exemplu, dar am fost fericita sa constat ce bucurie pot avea straduindu-ma si avand rabdare si cred ca intr-un final iubire pentru fiecare om care avea nevoie de un produs, si straduindu-ma sa le ofer si ceva natural...