Un sfat in privinta drumului

[nimicbun]

Cam asa ceva am patit si eu...defapt imi facusem o prietena ,dar eu eram mai mult cu Dumnezeu (ca sa zic asa) si m-am dus la Duhovnic si i-am spus situatia pt ca nu stiam ce sa fac, credeam ca pot sa fiu impreuna cu ea si poate , cu ajutorul unor sfaturii o voi putea intarii si pe ea in credinta, si in acelasi timp sa pot fi si cu Dumnezeu si cu ea.Duhovnicul mi-a spus sa raman doar in relatie de amicitie cu ea,, nu si intr-o relatie "amoroasa" bazata pe sentimente,ci doar atunci cand sunt hotarat sa ma casatoresc sa ma preocupe relatiile acestea(eu am doar 17 ani).Ma tot framantau gandurile adica ce sa aleg: sa fiu si cu aceea persoana si sa incerc sa nu stric relatia cu Dumnezeu,sau sa ma despart de aceea persoana.La inceput era totul minunat si cum ai spus si tu .. si ea ma iubea si eu o iubeam,numai ca ma mustra constiinta ca nu am facut ascultare de Duhovnic,iar cand ma rugam ,parca ma rugam degeaba pt ca eu eram in neascultare fata de Duhovnic.La ultima spovedanie eram foarte hotarat sa vb cu persoana respectiva ca nu pot sa ma implic intr-o relatie, etc... eram foarte hotarat doar ca am amanat cateva zile pt ca era ziua mea si ...nu vroiam sa o mahnesc etc...In fine dupa un timp nu ma mai framantau gandurile astea ca sunt in neascultare si am continuat relatia...dar uite ca acum nu mai este ca la inceput ,ne-am si certat,acum imi este gandul numai la ea,iar inainte imi era gandul mai mult la cele duhovnicesti....in fine eu si acum nu stiu ce sa fac.. ma framanta in fiecare zi gandurile....((