mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

283. Comentariu la cuvântul pucios din 4-12-2010 (V)



Pretenţiile pucioşilor de “a descoperi America Ortodoxiei” în ceea ce priveşte o viitoare “despecetluire a tainei învierii făpturii” sunt de-a dreptul ridicole. Se ştie clar din Biblie că nepătrunsa taină a învierii morţilor a fost despecetluită cu peste 2000 de ani în urmă, fiind arătată odată cu Învierea Domnului Iisus, după moartea Sa pe cruce. Culmea este că din când în când pucioşii mărturisesc ei înşişi acest adevăr, contrazicându-se astfel de la un mesaj la altul:

“Pe Mine, Cel tainic, Cel nepătruns, M-a pătruns acest ucenic, şi cu dor a dorit să-i facă pe toţi ucenicii Mei să creadă cu pătrundere şi să mărturisească ei cu toată puterea lor taina cea pentru care Eu M-am coborât de la Tatăl pe pământ şi M-am întrupat ca să Mă las cu trupul pe cruce răstignit şi să pot arăta nepătrunsa taină a învierii morţilor prin însuşi trupul Meu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 8-5-2005)

Tot în ultimul “Cuvânt” pucioşii se lansează (ca de obicei) în adânci reflecţii filozofice, realizând încă odată performanţa de a cădea în ridicol, şi, ceeace este mai grav, de-a dreptul în erezie. Perorând minute în şir despre dragoste şi efectele ei, ajung să formuleze şi următoarea “maximă” pucioşească:

“Dragostea nu se probează decât prin credinţă şi prin mărturisire, iar altfel nu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 4 decembrie 2010)

Radicalismul acestei afirmaţii cu conotaţii negative (“altfel nu”) merită puţină atenţie. Este evident că dragostea este o virtute asupra cărei valenţe benefice nu mai este cazul să comentăm. Dar este oare corectă teorema pucioşilor referitoare la confirmarea ei?

Două şi numai două sunt reperele propuse de pucioşi ca să legitimeze dragostea: credinţa şi mărturisirea. Simpla lor enumerare clarifică şi destinaţia particulară a sentimentului pus în discuţie: nu este vorba de o dragoste oarecare, între doi soţi sau doi adolescenţi, ci este vorba de dragostea către Dumnezeu, căci lui Dumnezeu i se cuvine credinţă şi mărturisire. Sunt ele însă definitorii pentru dragostea de Dumnezeu?
Despre credinţă Biblia aminteşte că este o condiţie necesară, dar nu suficientă, pentru a fi un bun creştin. Oare nu au şi dracii credinţă? Ba ei au mai multă decât omul, căci ei sunt siguri că Dumnezeu există şi este Atotputernic:

“Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.” (Iacov 2,19)

Despre mărturisire se poate spune acelaşi lucru. Cei mai mari mărturisitori ai lui Hristos au fost demonii, care nu se sfiau să-I arate pe faţă dumnezeirea:

“Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.” (Mc 1,24)

Aşadar, duhurile rele au avut şi credinţă, au avut şi mărturisire, dar tot n-au avut dragoste. Definiţia pucioşilor şchioapătă îngrozitor, pentru că ei nu citesc Scripturile, ci compun texte filozofice din capul lor. Dacă ar fi citit în Biblie ar fi văzut că Însuşi Domnul este cel care defineşte dragostea celor care-L iubesc pe El cu adevărat. Aceştia sunt cei care ascultă de cerinţa formulată de Hristos şi nu de teorii omeneşti. Iar Hristos a cerut aşa:
“Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.” (Matei 9,13) , făcând trimitere directă la cuvântul proorocesc:

“Că milă voiesc, iar nu jertfă, şi cunoaşterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot.” (Osea, 6,6)

O altă teorie năstruşnică din ultimul “Cuvânt” al pucioşilor este aceea că Dumnezeu este autorul bolii şi a suferinţei:

“Se duce omul la doctor şi-i dă doctorii doctorul, dar nici un doctor nu gândeşte şi nu ştie să spună de unde vine boala la om, şi nu-i dă omului doctorii după boala lui, ca să se vindece de boala de la care vine suferinţa. O, nu ştie omul că trupul plin de durere e doctorie pentru el. Altfel de doctor este Dumnezeu, Care trimite omului suferinţă pentru vindecare dacă omul nu ia ca doctorie umilinţa cea pentru păcate şi pocăinţa apoi şi iubirea apoi pentru Domnul vindecătorul.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 4 decembrie 2010)

Puţin mai lipseşte să spună că El este şi autorul morţii, şi acest pas funest chiar îl fac pucioşii, atunci când pretind că Dumnezeu a fost autorul morţii lui Simion (copilul Zidarilor) ca să-l scutească pe acesta de tulburări venite de la rudele lui, şi să-i “elibereze” pe părinţi de “povara” creşterii fiului lor, disponibilizându-i pentru grija exclusivă de obştea pucioşească. Poate că într-adevăr, Dumnezeul” lor, “Dumnezeul” Pucios, a fost autorul faptei oribile pe care singur o mărturiseşte cu cuvinte mieroase şi adormitoare:

“O, copilaşi iubiţi de Dumnezeu, Eu sunt iubirea cea fără de margini. Copilaşii Mei, Marian şi Victoria, am lucrat cu mare iubire pentru voi, […]şi am trimis pe îngerul Meu să-l aducă la Mine pe cel mic al vostru ca să nu se piardă de Mine şi de voi şi de poporul Meu, tată, căci Eu sunt iubirea cea fără de margini, că Mă uit înapoi şi văd lupta celor din afara poporului Meu cât s-au luptat să-l scoată pe acest copil din mănăstirea Mea, şi ziceau să înveţe carte şi să nu stea închis între ziduri. Câtă răutate se pornise înspre voi şi de la părinţii voştri cei după trup şi de la naşi şi de la arhierei şi de la preoţi şi de la oamenii luminaţi ai lumii, şi v-am spus să strângeţi toată mărturia despre această necredinţă care venea din cei necredincioşi ca să lovească în voi. Şi l-aţi luat din mănăstire ca să liniştiţi pe cei ce se răzvrăteau împotriva lucrării cuvântului Meu care vine pe pământ pentru voi. L-aţi luat ca să liniştiţi războiul şi l-aţi dat la şcoală, şi copilul e copil şi alunecă uşor şi dă să se despartă de Dumnezeu. Dar Eu am avut iubire pentru voi şi pentru el şi nu l-am lăsat să apuce să Mă părăsească sau să se răzvrătească cu cei răzvrătiţi, că duhul lumii dădea să-i păteze inima şi mintea, şi el era mic şi nu cunoştea puterea răului.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 11/24 august 1997)

[mariamargareta]

283. Comentariu la cuvântul pucios din 4-12-2010 (VI)

“Cel de la Pucioasa”, care pretinde că “este iubirea fără de margini” este capabil în mod declarat de o ură urâtă şi fără margini. El nu urăşte păcatul, ci îl urăşte chiar pe autorul păcatului; omului celui drept îi ridică viaţa, iar celui păcătos i-o păstrează. (De aceea şi Dumnezeu i-a interzis în mod special să nu se atingă de viaţa lui Iov, căci el la asta ţintea):

“Dar voi, tată, să nu fiţi trişti, ci să fiţi creştini desăvârşiţi, că Eu sunt iubirea cea fără de margini. Aşa am lucrat cu un pic de vreme în urmă cu un tinerel din poporul Meu care-i ieşise în cale păcatul ca să-l despartă de Mine şi să se ducă cu cei păcătoşi, şi Eu nu l-am lăsat să piară în păcate, că l-am iubit şi l-am luat lângă Mine, iar pe cea care a voit să-l despartă de Mine, am urât-o şi am lăsat-o să se despartă de Mine.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 11/24 august 1997)

Moartea lui Simion Zidaru este echivalată cu o “ridicare a grijilor de părinţi” de pe umerii celor doi Zidari. În loc să împiedice, ca un Atotputernic, răul despre care pretinde că-l pândea pe Simion, “Cel de la Pucioasa” a preferat o soluţie mai simplă : să-i ia viaţa copilului. Nu a contat deloc jertfelnicia de ani de zile a Zidarilor, care şi-au rupt de la gură şi au umblat cu ciorapii rupţi ca să trăiască liderii pucioşi ca nişte belferi. Lovitura tragică a Zidarilor care şi-au primit în braţe copilul însângerat şi plin de pământul care se prăvălise peste el seamănă izbitor cu lovitura dată de diavol lui Iov, când i-a omorât fii şi fiicele într-un cutremur de pământ, tot pe motivul că se adunaseră ca să se umple de “duhul lumii”. Culmea ipocriziei este atunci când Zidarii sunt îndemnaţi să nu cârtească, ci să fie fericiţi că au scăpat de grija copilului şi că au rămas numai cu grija de a-i ţine în puf pe liderii pucioşi:

“ Grija voastră am luat-o Eu, şi pe voi v-am ajutat să puteţi să aveţi grijă de poporul Meu şi de răspândirea împărăţiei cuvântului Meu. Fiţi binevestitori şi nu cârtiţi pentru judecăţile Mele cele bune, că decât să aibă parte oamenii lumii de ce este al Meu, mai bine-l iau cu Mine pe cel pe care-l iubesc. Fiţi părinţi fericiţi, că mulţi părinţi şi-au dus copiii în spate până la puntea lor de trecere spre Mine ca să nu piară copiii lor şi să fie cu Hristos, Cel veşnic. Ridicaţi-vă cu iubire şi cu putere din cer, şi faceţi cu nădejde lucrul pe care vi l-am dat să-l lucraţi, căci v-am dat să aveţi grijă de poporul Meu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 11/24 august 1997)

Ce ştim însă din Biblie? Iov a primit suferinţă şi boală de la diavol, nu de la Dumnezeu. Dumnezeu doar a îngăduit-o, ca să se învedereze dreptatea şi răbdarea lui Iov. Înainte de a intra în porci, diavolii au cerut învoire şi au primit-o de la Iisus, dar nu El a avut iniţiativa aceasta. Dimpotrivă, Domnul a fost doctorul sufletelor şi a trupurilor, samarineanul milostiv care a uns cu untdelemn şi vin rănile celui suferind, Cel care a plâns şi apoi l-a înviat pe Lazăr şi pe fiul şi fiica celor care îi jeleau. Este o jignire şi un afront şi o blasfemie să-L facă cineva pe Dumnezeu autorul suferinţei, fie ea şi “educativă” (sau “vindecătoare”, cum spun pucioşii) pentru om. Diavolul aduce suferinţa iar Domnul doar o tolerează pentru o vreme. A inversa termenii ecuaţiei înseamnă a dovedi ori rea intenţie blasfemiatoare, ori o raţiune adânc deformată şi profund pervertită.

Prin demersul lor “original”, pucioşii se regăsesc aşadar în cel puţin una dintre aceste două situaţii, dacă nu cumva chiar în amândouă.

[mariamargareta]

284. Comentariu la „Cuvântul” pucios din 8-12-2010 (I)

În intenţia de a-şi legitima propriile predici ca fiind creaţia autentică a lui Dumnezeu, liderii pucioşi confundă voit lucrarea cu Lucrătorul ei şi numele cu Cel numit, apoi atribuie cu nonşalanţă titlul de „Cuvântul lui Dumnezeu” acestor producţii teologico-literare şi reclamă necesitatea includerii lor în canonul Sfintei Scripturi. Ei pleacă de la premisa că lui Iisus I s-a atribuit prin Scripturi (mai precis, este vorba de cartea Apocalipsei, cap.19,v.13), numele de „Cuvântul lui Dumnezeu”, dar numai la sfârşit, atunci când va avea loc venirea lui Hristos în trup şi Judecata cea Mare:

“Este scris în Scripturi că la venirea Mea iarăşi pentru vii şi pentru morţi cu judecata, numele Meu va fi Cuvântul lui Dumnezeu” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 8 decembrie 2010)

Or, Biblia vorbeşte limpede de un nume pe care Hristos Îl poartă din veac (întru dimensiunea interioară, nemărginită şi supratemporală a lui Dumnezeu), deci nu numai la sfârşit, iar acest nume este Cuvântul:

“ La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.” (Ioan, 1, 1-3)

Aşadar, Cuvântul participă nemijlocit la naşterea timpului prin actul creaţiei, dar El era şi rămâne anterior acestui act. Raporturile Cuvântului cu oamenii se conturează în istorie abia la Întruparea lui Iisus-Hristos-Cuvântul:

“Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Ioan, 1, 14)

Întruparea din trup de Fecioară, această calitate excepţională dobândită de Hristos prin naştere mai presus de fire, este indestructibilă. Nici moartea n-a avut putere asupra ei, deşi a încercat şi ea aceasta, timp de două zile. Întruparea este esenţială ca suport viu al comunicării lui Hristos cu oamenii: numai aşa ei L-au văzut, şi I-au văzut totodată şi slava Lui, şi au constatat că slava Lui este aidoma cu slava Tatălui ceresc, şi au înţeles şi au mărturisit că El este plin de har şi de adevăr.

Folosirea numelui “Cuvântul lui Dumnezeu” la Apocalipsa 19,13 este cerută şi motivată doar de momentul recunoaşterii acestei calităţi a lui Hristos (Cuvântul care S-a făcut trup din Fecioară) de către toată făptura, şi nicidecum un moment istoric precis al “emanaţiei Cuvântului” sau de auto-legitimare a unei lucrări omeneşti născută din mândrie diavolească pe meleagurile dâmboviţene şi care a uzurpat cu îndrăzneală acest nume consacrat al lui Hristos cel viu.

Or, pucioşii promovează de 55 de ani încoace o lucrare bizară, care propune un “Hristos” destrupat, care Îşi identifică lucrarea Sa (“Cuvântul” Pucios) cu lucrătorul care o plăsmuieşte iar lucrătorul este – spun ei – duhul locvace de la Pucioasa. Mulţi s-au edificat însă deplin asupra falsului grosolan atunci când au observat că scamatoria de la Pucioasa avea nevoie şi de un trup, prin care duhul să vorbească, şi aşa au apărut, salvatoare şi providenţiale, “proorociţele” Verginica şi Maria, care vorbeau în somn “de la Domnul” lor, în stare de catalepsie adâncă. Succesoarea celor două “proorociţe” a fost Mihaela Tărcuţă, care a sesizat imediat că înşelătoria este cusută cu aţă albă, şi de aceea mai devreme sau mai târziu s-ar putea să fie demascată cu mare scandal. De aceea ea “a schimbat placa”, stabilind că de acum încolo, odată cu intrarea ei la “jugul proorociei”, “lucrarea” de la Pucioasa va avea un cu totul alt curs: “Domnul” Pucioasei nu va mai vorbi prin trup adormit, ci îi va şopti ei la ureche “Cuvântul”, trează fiind. Zis şi făcut. Îndată, ea lansează şi întreţine confuzia majoră între lucrător, despre care pretinde că este “Cuvântul”, şi lucrarea lui, care este … tot “Cuvântul”. De aici se dezvoltă alte confuzii, la fel de năstruşnice: lucrarea nu este numai colecţia de predici pucioşeşti, ci şi “cartea sfântă” care le înmănunchează într-o nouă Evanghelie, “Evanghelia de la Pucioasa”. Dar lucrarea mai este şi zidirea unei noi “Biserici”, care o reneagă pe cea tradiţională, din care ea a ieşit. În fine, “Cuvântul” nu este numai lucrătorul, ci şi venirea lui cea nevăzută de om pe pământ. Cei care au cercetat dedesubturile acestor şmecherii ieftine au identificat însă lucrătorul în însăşi persoana “proorociţei” de serviciu de la Pucioasa, Mihaela Tărcuţă, cea care le-a şi pritocit.

Această diversiune pucioşească, prin care se limitează doar pentru “sfârşit” folosirea numelui de “Cuvântul lui Dumnezeu”, urmăreşte un scop precis: acela de a putea identifica “sfârşitul” cu cei 55 de ani de când are loc “lucrarea Cuvântului” de la Pucioasa, iar lucrarea “Cuvântului” să poată fi asimilată cu zidirea unei noi “Biserici ortodoxe” româneşti, eretică şi schismatică, “Biserica Noul Ierusalim”, care nu-şi mai are rădăcinile în lucrarea de temelie a Cincizecimii, ci în anonimatul anului 1955:

“[…] găsesc veghe pentru venirea Mea cuvânt în cartea Mea cea de azi, pe care Eu Însumi o înfiinţez prin grăirea Mea cea de azi, că Eu vin pe pământ cuvânt pe vatra neamului român, şi de peste cincizeci de ani grăiesc peste un popor, care a ascultat din gura Mea grăirea Mea din zilele acestea, şi iată, am mlădiţe binecuvântate de Dumnezeu ca să audă glasul Meu şi să-l facă pe pământ carte, aşa cum în toate vremile a lucrat Dumnezeu prin slugile Sale şi S-a făcut carte pe pământ şi S-a dat oamenilor cuvânt. Dar ce face cuvântul Meu şi de ce se varsă el din gura Mea pe pământ? El zideşte biserica Mea […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 8 decembrie 2010)

Liderii pucioşi jonglează mai departe cu confuziile, identificând a doua venire întru slavă a Domnului cu promisiunea lui Iisus că El va fi, prin lucrarea sfinţitoare a Duhului Sfânt, cu cei care cred în El, în toate zilele şi în tot veacul: “…şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. “ (Matei 28,20).

Astfel, pucioşii promovează un “Iisus” care deşi vine a doua oară pe pământ, nu vine nici în trup, nu vine nici văzut întru slavă, ci vine în umilinţă şi semerenie, ca la naşterea lui Iisus Prunc în Betleem. Zadarnic îl aşteaptă încă unii dintre creştinii pucioşi, să vină întru slavă aşa cum le promite Biblia, căci la liderii lor se infiltrează insistent, în miez de noapte, doar un duh cu numele de “Iisus”, care vine (nu în toate zilele, dar în aproape toate nopţile) ca să-i mustre pe ceilalţi oameni că nu se pregătesc îndeajuns pentru venirea cu slavă a lui Iisus în trup:

“O, tot aşa de smerit, tot ca acum două mii de ani lucrez şi azi, şi lucrez prin cuvânt, Eu şi sfinţii Mei, Eu şi îngerii Mei. Zadarnic Mă aşteaptă altfel cei ce măcar nici nu se pregătesc pentru ziua slavei Mele […]” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 8 decembrie 2010)

[bob2909]

Biserica universala s-a scindat in anul 1054(marea schisma) (aici nu mai crestin sa fi fost...) si a rezultat mai fratioare de acum 2 "biserici" Catolica si Ortodoxa(in graca se spune Catolichi)
Iar de aici 10.000 de secte in lume. In romania am inteles ca sunt peste 350 de secte.
Bun deci iata cat de mult tine omul la fratele sau de vrea sa il duca pe calea adevarului...
Precum dumneavoastra Maria Margareta, care dupa cum spuneti, tineti asa de mult la noi ca vreti sa ne "paziti" de acesti sectanti, nu? Dar de ce nu vorbiti si de alte secte ca sunt o gramada in Romania, de ce ati ramas fixata pe una singura. Si nici nu prea sunt cunoscuti in Romania, nici nu au putere de influenta precum au alte secte din Romania, bine cunoscute.
Eu am citit asa din mesajele lor, si sincer sa fiu nu mi se par chiar asa de periculoase dupa cum marturisiti dumneavoastra, chiar au metafore, cuvinte cu subinteles, "nu tot ce zboara se mananca"... mai pentru cine are intelepciune, ca sa nu spun ca de fapt prostia la noi in tara este la loc de cinste...
Bun, deci sa presupunem ca aveti dreptate, si practic ati desconspirat niste rataciti de la adevar, precum alte 350 de secte din tara asta. Pot sa spun excelent, ne-ati luminat pe toti in legatura cu adevarul.
Dar daca printr-o posibila eroare de "calcul" sa fi gresit si sa va inselati, -ati ajuns sa judecati Cuvantul Lui Dumnezeu?. Tot ce e posibil, ca doar nu suntem perfecti, si mai gresim si noi, de aceea zic ca judecata nu ne cam apartine.
Nemai vorbind de faptul ca sunt o gramada de profetii despre Romania, ca de exemplu: Vanga Dimitrovna, Sundar Singh, Arsenie Boca, Petrache Lupu, Sf Calinic de la Cernica, si se cam "pupa" cu ce spun cei de la Pucioasa.
...dar binenteles ce mai conteaza,nu? noi suntem ortodoxi, avem madria noastra, noi credem doar ce spune biserica, toti ceilalti sunt in erezie, noi stim adevarul , doar la noi exista mantuire...nu? asa gandim...si s-ar putea sa avem o supriza asa cum si evreii au avut...
si Papa Ioan Paul al II-lea a spus cand a venit in Romania ca: "Romania este gradina Maicii Domnului". Si nu cred ca isi permite Papa sa faca astfel de afirmatii, in contextul in care cam toata lumea il asculta. Si de aici spun profitand de ce a spus Papa, important este ca Romania este Gradina Maicii Domnului, implicit Noul Ierusalim Tara aleasa de Dumnezeu avand mire pe Iisus Hristos!

[Dumitru73]

În prealabil postat de bob2909

Biserica universala s-a scindat in anul 1054(marea schisma) (aici nu mai crestin sa fi fost...) si a rezultat mai fratioare de acum 2 "biserici" Catolica si Ortodoxa(in graca se spune Catolichi)
Iar de aici 10.000 de secte in lume. In romania am inteles ca sunt peste 350 de secte.
Bun deci iata cat de mult tine omul la fratele sau de vrea sa il duca pe calea adevarului...
Precum dumneavoastra Maria Margareta, care dupa cum spuneti, tineti asa de mult la noi ca vreti sa ne "paziti" de acesti sectanti, nu? Dar de ce nu vorbiti si de alte secte ca sunt o gramada in Romania, de ce ati ramas fixata pe una singura. Si nici nu prea sunt cunoscuti in Romania, nici nu au putere de influenta precum au alte secte din Romania, bine cunoscute.
Eu am citit asa din mesajele lor, si sincer sa fiu nu mi se par chiar asa de periculoase dupa cum marturisiti dumneavoastra, chiar au metafore, cuvinte cu subinteles, "nu tot ce zboara se mananca"... mai pentru cine are intelepciune, ca sa nu spun ca de fapt prostgia la noi in tara este la loc de cinste...
Bun, deci sa presupunem ca aveti dreptate, si practic ati desconspirat niste rataciti de la adevar, precum alte 350 de secte din tara asta. Pot sa spun excelent, ne-ati luminat pe toti in legatura cu adevarul.
Dar daca printr-o posibila eroare de "calcul" sa fi gresit si sa va inselati, -ati ajuns sa judecati Cuvantul Lui Dumnezeu?. Tot ce e posibil, ca doar nu suntem perfecti, si mai gresim si noi, de aceea zic ca zidecata nu ne cam apartine.
Nemai vorbind de faptul ca sunt o gramada de profetii despre Romania, ca de exemplu: Vanga Dimitrovna, Sundar Singh, Arsenie Boca, Petrache Lupu, Sf Calinic de la Cernica, si se cam "pupa" cu ce spun cei de la Pucioasa.
...dar binenteles ce mai conteaza,nu? noi suntem ortodoxi, avem madria noastra, noi credem doar ce spune biserica, toti ceilalti sunt in erezie, noi stim adevarul , doar la noi exista mantuire...nu? asa gandim...si s-ar putea sa avem o supriza asa cum si evreii au avut...
si Papa Ioan Paul al II-lea a spus cand a venit in Romania ca: "Romania este gradina Maicii Domnului". Si nu cred ca isi permite Papa sa faca astfel de afirmatii, in contextul in care cam toata lumea il asculta.

Baba Vanga?! ma faci sa rad ...
dar ce te faci daca Mahomed este adevaratul cuvant a lui Dumnezeu? pe unde scoti camasa?

[bob2909]

În prealabil postat de Dumitru73

Baba Vanga?! ma faci sa rad ...
dar ce te faci daca Mahomed este adevaratul cuvant a lui Dumnezeu? pe unde scoti camasa?

Pai a cam prezis al treilea razboi moandial , in noiembrie si cam asa a fost : Bombardarea Coreei de Sud de catre Coreea de nord. Si la ora actuala este o situatie cam jalnica acolo, mocneste a mare razboi...
Iar daca e Mahomed vom vedea cine se va arata in slava Iisus sau Mahomed...
vom vedea si la fel vom da si raspuns nu?

[bob2909]

Plus ca Iisus nu mai vine singur cum a venit prima data, ci cu intreaga obste, si deci vor fii multi care il vor recunoaste, nu va mai fi singur...

[Dumitru73]

În prealabil postat de bob2909

Pai a cam prezis al treilea razboi moandial , in noiembrie si cam asa a fost : Bombardarea Coreei de Sud de catre Coreea de nord. Si la ora actuala este o situatie cam jalnica acolo, mocneste a mare razboi...
Iar daca e Mahomed vom vedea cine se va arata in slava Iisus sau Mahomed...
vom vedea si la fel vom da si raspuns nu?

cu 5 bombe nu se face al 3-lea razboi mondial.
in legatura cu Mahomed, nu e riscul cam mare?
si daca nu e Mahomed, poate e Budha, Zeus, Zamolxes sau Zouroastru

[mariamargareta]

În prealabil postat de bob2909

Biserica universala s-a scindat in anul 1054(marea schisma) (aici nu mai crestin sa fi fost...) si a rezultat mai fratioare de acum 2 "biserici" Catolica si Ortodoxa(in graca se spune Catolichi)
Iar de aici 10.000 de secte in lume. In romania am inteles ca sunt peste 350 de secte.
Bun deci iata cat de mult tine omul la fratele sau de vrea sa il duca pe calea adevarului...
Precum dumneavoastra Maria Margareta, care dupa cum spuneti, tineti asa de mult la noi ca vreti sa ne "paziti" de acesti sectanti, nu? Dar de ce nu vorbiti si de alte secte ca sunt o gramada in Romania, de ce ati ramas fixata pe una singura. Si nici nu prea sunt cunoscuti in Romania, nici nu au putere de influenta precum au alte secte din Romania, bine cunoscute.
Eu am citit asa din mesajele lor, si sincer sa fiu nu mi se par chiar asa de periculoase dupa cum marturisiti dumneavoastra, chiar au metafore, cuvinte cu subinteles, "nu tot ce zboara se mananca"... mai pentru cine are intelepciune, ca sa nu spun ca de fapt prostia la noi in tara este la loc de cinste...

Dacă dumitale nu ţi se par periculoase, înseamnă că am toate motivele ca să perseverez. Am ales să vorbim despre această sectă deoarece ea este cea mai periculoasă dintre toate, întrucât îl promovează deschis pe Antihrist (locţiitorul lui Hrisots) ca fiind venit deja pe pământ, la Pucioasa. Celelalte secte au targeturi mult mai modeste, deci pot fi neglijate fără nici o teamă.

În prealabil postat de bob2909

Bun, deci sa presupunem ca aveti dreptate, si practic ati desconspirat niste rataciti de la adevar, precum alte 350 de secte din tara asta. Pot sa spun excelent, ne-ati luminat pe toti in legatura cu adevarul.

Nu pe toţi, îndată ce mai sunt susţinători înfocaţi pe acest Forum. Mai e de tras, nu glumă.

În prealabil postat de bob2909

Dar daca printr-o posibila eroare de "calcul" sa fi gresit si sa va inselati, -ati ajuns sa judecati Cuvantul Lui Dumnezeu?. Tot ce e posibil, ca doar nu suntem perfecti, si mai gresim si noi, de aceea zic ca judecata nu ne cam apartine.

A greşi este omenesc. Vor veni păzitori ai adevărului ca frăţia ta şi vor pune degetul pe greşeală şi aşa se vor putea corecta toate cele greşite.

În prealabil postat de bob2909

Nemai vorbind de faptul ca sunt o gramada de profetii despre Romania, ca de exemplu: Vanga Dimitrovna, Sundar Singh, Arsenie Boca, Petrache Lupu, Sf Calinic de la Cernica, si se cam "pupa" cu ce spun cei de la Pucioasa.

Nu se prea văd "pupăturile din piaţa endependenţi". Poate vii cu vreun exemplu mai concret, să înţelegem şi noi cum se pupă Lupu cu oile pucioşeşti.

În prealabil postat de bob2909

...dar binenteles ce mai conteaza,nu? noi suntem ortodoxi, avem madria noastra, noi credem doar ce spune biserica, toti ceilalti sunt in erezie, noi stim adevarul , doar la noi exista mantuire...nu? asa gandim...si s-ar putea sa avem o supriza asa cum si evreii au avut...

Mândria nu are ce căuta aici. Fiecare îşi exprimă un punct de vedere care poate fi contestat liber - de preferinţă şi cu ceva argumente.

În prealabil postat de bob2909

si Papa Ioan Paul al II-lea a spus cand a venit in Romania ca: "Romania este gradina Maicii Domnului". Si nu cred ca isi permite Papa sa faca astfel de afirmatii, in contextul in care cam toata lumea il asculta. Si de aici spun profitand de ce a spus Papa, important este ca Romania este Gradina Maicii Domnului, implicit Noul Ierusalim Tara aleasa de Dumnezeu avand mire pe Iisus Hristos!

Ghinionul dracului este că şi despre Muntele Athos s-a tot spus, de zeci de ani încoace, că este tot "Grădina Maicii Domnului". Asta aşa, ca să stârnească dumnealui zâzanie între noi, neştiind acum pe care s-o alegem mai întâi (Grădina, sau Maica Domnului?), că iată, acum sunt câte două de fiecare. Două Grădini şi două Maici.

[mariamargareta]

285. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (L)


Îndată (văzând probabil că nu iese nimeni), liderii pucioşi schimbă datele problemei: dacă morţii nu vor să iasă de bunăvoie, vor fi luaţi pe sus, cu forţa. De aceea, ziua învierii şi respectiv ieşirea din locuinţa morţilor se amână, pentru o dată care se vrea a fi precisă, dar este vag definită de expresia “vin curând să-i iau”:

“Am spus că vin la voi cu sărbătoarea îngerilor, şi voi lua din mânuţele voastre jertfa cea pentru cei din locuinţa morţilor şi Mă voi duce cu ea la ei, şi le voi vesti că vin curând să-i iau şi să le dau ziua învierii, şi îi voi mângâia şi îi voi uşura şi le voi da din învierea lor şi le voi da grai să vorbească unii cu alţii despre venirea Mea şi despre voi, cei ce lucraţi cu Mine pentru ziua venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

Deocamdată cei morţi îşi amăgesc foamea de înviere cu masa pe care pucioşii o aştern în grădinile lor şi tot ei o mănâncă, iar morţii iau aminte şi se bucură de îndestularea lor. “Dumnezeul” Pucios se scoală şi merge pe pământ, coborând pe o rază a învierii, şi din nou vine şi este venit ca să-şi declare veniturile, şi de aceea Se anunţă “venit pentru venirea cea mare”:

“Bat cu toiagul şi zic: ridicaţi-vă, voi, porţi, ca să intre în voi raza învierii! Sunt împăratul slavei, sunt Domnul puterilor! Amin, amin, amin. Eu sunt Cel ce sunt. Sculaţi-vă să mergem! Mergem pe pământ, acolo unde Eu sunt întru slava Mea, cu toţi îngerii Mei venit pentru venirea cea mare, pentru învierea celor vii şi a celor morţi. Am întins masa pentru voi. Luaţi şi mâncaţi şi vă bucuraţi! Eu sunt hrana de pe masă şi sunt fructul învierii. Cei morţi întru Hristos, cei morţi fără de Hristos, sculaţi-vă şi hai la masă de înviere, căci jertfa celor mai mici ai neamului omenesc strigă de pe pământ pentru voi la Mine ca să vă aduc la masa învierii făpturii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

Acum toate sunt noi şi toate sunt la vedere: slava, tronul, veacul cel nou, cuvântul cel nou, glasul cel nou ( care diferă substanţial, atât faţă de de glasul cel vechi al lelicăi Maria, cât şi de glasul mai vechi, al Verginicăi) ale Celui care a venit la Pucioasa ca să le dea pe toate liderilor pucioşi, înfăşurate bine în idee şi învelite meşteşugit în cuvânt:

“Iată slava Mea, tronul cuvântului Meu! Iată veacul cel nou, vorbirea Mea peste pământ, cuvântul Meu, care împărăţeşte de pe tronul său! Amin. Suflu cu el peste voi. Luaţi din el şi grăiţi! Mâncaţi din el şi înviaţi! Acesta este glasul Meu. Luaţi cuvânt din cuvânt şi daţi-vă unii altora din el, că am venit să vă dau.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

Ziua venirii “Celui de la Pucioasa” a sosit. Cei morţi primesc o promisiune proaspătă şi plină de speranţe: vor fi uşuraţi de greutatea şi de incertitudinea aşteptării acestei zile şi vor fi sloboziţi din legăturile iadului, dar cu condiţia să dea şi ei ceva în schimb, o nimica toată: să se facă mărturisitori ai “Cuvântului” Pucios:

“– O, cât aţi aşteptat voi ziua venirii Mele cu sfinţii şi cu îngerii, voi, cei ce dormiţi cu trupul în morminte! Nu ştie lumea oamenilor de pe pământ ce este trupul cel de după trup. Eu vă voi slobozi pe voi, iar voi veţi mărturisi prin cuvântul Meu, căci Eu sunt Dumnezeul celor vii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

Se dezvăluie apoi identitatea prezumptivă a duhului care este însărcinat cu trâmbiţarea venirii “Domnului” pucios pe pământ şi cu trombonirea pucioşilor. Este vorba de “Mihail arhanghelul”:

“Iar voi, îngeri ai slavei Mele, ascultaţi de îngerul Meu, Mihail arhanghelul, care sună venirea Mea pe pământ pentru cei din cer şi pentru cei de pe pământ şi pentru cei din locuinţa morţilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)