Femeia:sotie,mama,profesionista

[zaharia_2009]

În prealabil postat de sophia

Mai pe scurt asta este si problema mea: cum sa ma impart intre credinta si lume (sot, serviciu, prieteni, colegi, persoana mea etc.) pentru ca adeseori exista incompatibilitati.
Si nu este vorba neaparat, sau numai de aspectul exterior, de machiaj, sau haine, ci poate mai ales de activitati, de timp dedicat, de felul de a fi.
Incep sa-ti raspund (si nu numai tie), cu ultima parte.
Ceea ce vezi tu in icoane, in functie de cine si cand le-a pictat si ce a stiut despre vremea de acum 2000 ani, este traditia vremii si a locului.
In zona aceea si astazi lumea se imbraca altfel decat noi vesticii. Si barbatii, la fel ca femeile, se infasoara din cap pana in picioare si nu poarta pantaloni.
Pur simplu acolo este cald, umed si sunt si furtuni de nisip (mai in tarile arabe). Vesmintele acelea sunt pentru a-i proteja de soare, de vant, de nisip.
Nu au nimic de a face cu religia.
Nu stiu cum este cu vesmintele preotilor si cum erau acum 2000 ani, dar cred ca originea era tot aia de protectie fata de clima.
Iisus insusi, dupa ceea ce vedem noi in icoane si filme, era imbracat cu un vesmant tipic zonei. Nu purta panataloni si isi acoperea capul cu panza.
Si de la El au preluat si monahii.

Revin acum la prima parte a intrebarii si iti spun ca eu una inca n-am gasit raspuns.
Cu machiajul si hainele ar fi insa o solutie simpla si normala: moderatia.
Ceva simplu, care sa fie potrivit si la biserica si la serviciu sau in oras.
Curat, ingrijit, usoara corectie a imperfectiunilor, haine si incaltari moderate ca dimensiuni si culoare. Nu mini, dar nici de manastire.
Nu papusi vopsite, sau masti de teatru, dar nici la voia intamplarii.
Si nu este vorba aici de barbati, ci de tine insati in primul rand, de respectul cuvenit tie si celor din jur.
Repet: nu trebuie sa fim in lume ca la manastire.
Monahii au regulile lor, nu se sinchisesc nici de ei si nici de cei din jur, desi la maici eu am vazut totusi altceva.
Preotii insisi, citeam intr-o carte de liturgica, au obligatii inainte de slujba: trebuie sa se imbaieze, sa-si aranjeze parul, barba, unghiile, sa-si ia haine curate.
Uneori chiar smintesc ei insisi, cand le simti sapunul, deodorantul si alte cosmetice pe care le folosesc.
Si atunci?
Si s-a mai raspuns de multe ori la anumite lucruri:
1. Credinta este in cea mai mare parte in sufletul si fapta omului (smerenie, milostenie, cumintenie) si nu in haine.
2. Sunt barbati care cauta la femei diverse lucruri. Unii vor trup si vopsea, altii vor dimpotriva copilul, naturaletea. Nu este o regula. Cate fete cuminti nu au patit-o, cate fetite mici, nevinovate.
3. In biserica trebuie sa fim tot noi si sa fim cuminti, dar moderati. Si nu trebuie sa judecam pe altii, ci sa ne concentram la rugaciunea noastra.

In final recomand moderatia in toate si astept raspuns la prima intrebare: cum sa ma impart intre biserica si lume si eu insami, ca mod de a fi, ca timp, ca atentie acordata, ca sa nu neglijez pe nimeni.
Pentru ca fiecare are cerintele si drepturile sale: si eu insami (de la necesitati vitale, pana la pasiuni de suflet), si sotul si serviciul si prietenii etc.
Trebuie sa fii si cu ei, sa te dedici, sa ai timp, putere, sa mananci cu ei la o masa, sa fii altfel, sa fii sotie (cu tot ceea ce implica), mama (daca poti), dar sa tii si post, sa te duci si la biserica tot timpul, sa te rogi, sa tii sarbatorile, sa fii moderata in toate cum spuneam mai sus, dar si sa arati bine.
Nu este usor, e chiar de multe ori imposibil, incompatibil. Trebuie sa faci eforturi, slalomuri si tot nu stii daca ai facut bine si i-ai multumit pe toti. Si tot te critica unul si altul (mai ales ti se spune ca nu esti cu Dumnezeu in fiecare secunda).

F. frumos scris, impresionant, sufleteste dar si realist . Dulce , duios si caramelizant de adevarat !
Atit de frumos ati scris sora incit mie unuia mi-ati frint inima si mi-a dat o lacrima ! Ati desfacut-o in doua ? Cu ce o sa mi-o coaseti acum, ca sa fiu iarasi crestin normal , ca la inceput ? Mie, dar si tuturor celor ce se vatama de cuvintul dvs, sa-i spunem dureros de realist ?
Daca nu ma puteti salva si nu-mi puteti coase inima la loc,am sa incerc singur dar mai am un singur fir dintr-o papiota pe care scrie :
,,Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decit pe mine nu este vrednic de Mine;cel ce iubeste pe fiu ori pe fica mai mult decit pe mine nu este vrednic de Mine.
Si cel ce nu-si ia crucea sa si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de mine .
Cine tine la sufletul lui il va pierde , iar cine-si va pierde sufletul lui pt. Mine il va gasi." (Ev. Matei; capX; 37-39.).

Iar acul cu care voi coase l-am gasit intr-o cutiuta cu insemnele :
,,Nimeni care pune mina pe plug si se uita indarat nu este potrivit pt. imparatia lui D.zeu " (Ev. Luca, cap.IX;62)

Iar eu, un simplu si un incurcat in multe felurti de pacate , dupa ce mi-au trecut lacrimile cuvintelor dvs frumoase si dupa ce mi-am cusut inima mai am un singur gind netrecator :
,,Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti si lui D.seu si lui mamona" ! (Ev. Matei; cap.VI; 24).

Cuvintele frumoase pot emotiona... dar doar atit ! Dumnezeirea iti pune in inima sublimul ! Unele sunt de o secunda , celalalt de o vesnicie !