Mancarea calugarilor

[Aghioritul]

Monahul traieste mai mult pentru Dumnezeu, El este Viata lui, atat trupeasca cat si sufleteasca! Cand monahul cauta cu adevarat sfintenia, desavarsirea sau UNIREA cu Dumnezeu, Asemanarea cu El, atunci cele trupesti fizice se diminueaza, nu de tot, dar cat sa nu mai necesite "activitati" zilnice! Sf.Nil Calavritul ajunsese in 11 luni sa nu mai bea apa deloc (comentariu de Pr.Emilianos Simonopetritul) iar mancare gusta ceva pesmet la 5 zile!
Sf.Macarie cel mare postea de 40 zile fara NIMIC, iar cand mergea prin pustie a intalnit un alt pustnic care postea de 3 zile incat se tavalea pe jos de foame, s-a mirat cum el de 40 zile NU simte nimic, iar Dumnezeu l-a smerit si i-a spus: tu cu harul Meu postesti de 40 zile iar el pe sine se chinuieste si are aceeasi plata de la Mine!
In Sf.Munte sunt parinti care manaca foarte putin, desi masa e foarte bogata! Infranarea de la pofta mancarii si credinta prin lasarea lui in mainile lui Dumnezeu, ii face sa treaca peste toate greutatile!
Monahul NU mai traieste pentru sine, ci pentru Dumnezeu si pentru lume! Incat asa departe fiind de lume, el se roaga pentru ea si Dumnezeu asculta rugaciunea lui, caci vede iubirea lui pentru mantuirea lumii!
De aceea el se jertfeste pe sine, ajunge sa se despatimeasca, Harul Duhului Sfant il umple si ii acopera toate necesitatile fizice!