Ecumenism-pareri

[Mihailc]

Tot discutăm noi aici de unele, de altele fără să fim siguri despre ce discutăm.
Cu alte cuvinte, vorbim despre o noţiune din care fiecare înţelege ce doreşte sau ce e manipulat să-şi dorească. Cuvântul grec din care a derivat a fost odinioară unul din epitetele Bisericii Nedespărţite, înrudit cu "catolic". Între timp, ambele au ajuns pe lista neagră a unor atitudini confuze teologic, evlavioase desigur, dar netocmite duhovniceşte. Dovadă că multă lume se luptă cu această nălucă lexicală fără să-şi cunoască de fapt duşmanul şi să ne spună şi nouă cine e şi de ce ar trebui să-l dispreţuim.
Există mai degrabă ecumenisme, sau mai bine zis viziuni despre unitatea creştinilor de pretutindeni. Şi-avem: ecumenism protestant, catolic, ortodox etc., cu nuanţări dintre cele mai diverse. La care dintre ele ne referim?
Dacă vorbim despre viziunea ecumenică ortodoxă atunci toată discuţia se schimbă, pentru că Biserica spune bine ce spune despre unitate: o va face Domnul în Duh şi în Adevăr. Că protestanţii ar face-o şi mâine, asta e treaba lor! Dar şi ei ar avea pretenţii, cum ar fi să renunţăm la Cruce, icoane, sfinţi, moaşte, adică să ne facem protestanţi. Iar catolicii vor şi ei unitate, dar să primim primatul Romei şi celelalte dezvoltări dogmatice dubioase adoptate de ei după schismă, adică să ne facem catolici.
După cum observaţi, protestanţii au pretenţii negative iar catolicii au pretenţii pozitive, în sensul că primii vor să renunţăm la ceva iar ceilalţi vor să adăugăm altceva. Or Biserica n-are nimic de lepădat sau de adăugat, asta cel puţin până în eshaton.
Că se mai întâlnesc ierarhii şi mai vorbesc între ei, că se discută între "experţi" pe subiecte delicate, că se fac declaraţii irenice dar total benigne dogmatic, astea n-ar trebui să-i deranjeze prea tare pe pravoslavnici de la post, rugăciune şi aprofundare a credinţei .

Dacă noi, ortodocşii, suntem cărăuşii Adevărului în lumea aceasta, atunci ne-ar sta mai bine mai des pe la Biserică şi mai rar pe internet, construind comuniuni reale şi nu virtuale/imaginare. Am întreba duhovnicul dacă ceva ne tulbură şi nu fantomele virtuale de pe forumuri sau bloguri "ortodoxe". În fine, ne-ar preocupa mai mult disoluţia moştenirii Bisericii Una în curtea noastră decât înmulţirea vorbei despre nişte noţiuni pe care nu suntem în stare nici măcar să le definim.

Daca s-ar dori, s-ar putea realiza un lucru placut lui Dumnezeu, pentru slava lui Dumnezeu, nu pentru slava omului. Pentru mantuirea aproapelui, nu pentru avantaje personale si de grup.

Din pacate, se observa din ce in ce mai bine ca lucrurile nu merg intr-o directie placuta lui Dumnezu.

A ne folosi de numele lui Dumnezeu pentru a urmari interese personale si de grup mi se pare o fapta pasibila de pedeapsa divina. Iar ecumenismul, asta face: se foloseste de numele lui Dumnezeu pentru a ne duce incet si sigur in alta directie...

Adica s-a suit scroafa-n copac si de-acolo face pac!
Si au de suferit crestinii adevarati.

Cine vorbeste despre iubire si dragoste intru Hristos nu-i prigoneste pe Ierarhii si pe preotii evlaviosi, ci vine la picioarele lor.

Cine vorbeste de iubire si dragoste intru Hristos uraste pacatul, nu-l promoveaza.

Cine vorbeste de dragoste intru Hristos doreste mantuirea aproapelui, intru slava lui Dumnezeu, nu manipularea lui in scopuri potrivnice voii lui Dumnezeu.

Faptele vorbesc.

[MariS_]

Ecumenism in iubire, da.
Ecumenism in milostenie, da.
Ecumenism in smerenie, da.
Dar ecumenism in Adevar, NU, pentru ca nu se poate.
In Adevar doar Duhul Adevarului ne poate uni, noi oamenii nu.
Eu n-am vazut unificari de dogme pana acum, ci doar divizari.
Nu cred in pericolul unificarii dogmelor. In divizarea lor, asta da.
Lumea e plina de "adevaruri", ba chiar preaplina, dar goala de iubire.
Arame sunatoare, chimvale zanganitoare, trambite stridente.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[iustin10]

În prealabil postat de Mihailc

Dacă noi, ortodocşii, suntem cărăuşii Adevărului în lumea aceasta, atunci ne-ar sta mai bine mai des pe la Biserică şi mai rar pe internet, construind comuniuni reale şi nu virtuale/imaginare. Am întreba duhovnicul dacă ceva ne tulbură şi nu fantomele virtuale de pe forumuri sau bloguri "ortodoxe". În fine, ne-ar preocupa mai mult disoluţia moştenirii Bisericii Una în curtea noastră decât înmulţirea vorbei despre nişte noţiuni pe care nu suntem în stare nici măcar să le definim.

Foarte adevarat si real ce spui.

În prealabil postat de iustin10

Foarte adevarat si real ce spui.

Subscriu,,,