Fratii lui Iisus

[Eugen7]

B) În expresia „fraţii Domnului“, termenul „frate“ are în mod sigur acest sens mai larg, deoarece:
1. La Buna-Vestire, Sfânta Fecioară îşi exprimă clar hotărârea fermă de a rămâne fecioară. Nu ştiu de bărbat (Luca 1, 34) nu poate însemna în acest context, aşa cum am mai arătat, decât: „Nu vreau (nu am de gând) să ştiu de bărbat“; este evident că ea intenţiona să rămână fecioară şi după trecerea perioadei de logodnă (care la evrei dura, de regulă, un an) şi luarea ei de către dreptul Iosif.
2. În Sfintele Evanghelii este vorba totdeauna de Iisus, de Maria, mama Lui, şi de Iosif:
• Matei 2, 11: şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui;
• Matei 2, 13: După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt;
• Luca 2, 16: şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle;
• Luca 2, 34: Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui...;
• Luca 2, 48: Şi, văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule,de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi;
• Luca 3, 23: Şi Iisus Însuşi era ca de treizeci de ani când a început (să propovăduiască), fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif... Maria este numită „mama lui Iisus“, iar Iisus este numit simplu „fiul Mariei“ (Marcu 6, 3), expresie care ar fi dat loc la confuzii dacă ea ar fi avut şi alţi copii. Episodul cu Iisus la templu la doisprezece ani relevă clar că Iisus este singurul copil pe care-L au în grijă Fecioara Maria şi dreptul Iosif. Iată frumoasa relatare lucanică a acestui moment din viaţa Copilului Iisus: Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim după obiceiul sărbătorii. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau. Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi. Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Şi, văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte (Luca 2, 41-51).
3. Mai ales din Ioan 7, 3 şi urm. rezultă că aşa-numiţii „fraţi“ ai lui Iisus sunt mai mari decât El, căci îşi permit să se pronunţe asupra misiunii Sale, se consideră în drept să-I dea sfaturi. Ei nu puteau fi, deci, fiii Maicii Domnului, căci Iisus este numit „întâiul născut“ al ei (Matei 1, 25: Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Întâi-născut, Căruia I-a pus numele Iisus; Luca 2, 7: Şi a născut pe Fiul său, Cel Întâi-născut...). Menţionăm că, dacă Iisus este numit Cel „Întâi-născut“, aceasta nu presupune nicidecum că Sfânta Sa Maică ar mai fi avut şi alţi copii. Primul născut al unei familii moştenea, în conformitate cu tradiţia biblică, binecuvântarea familiei respective. De aceea, calitatea de „întâi-născut“ era subliniată, ca un fel de titlu de onoare, chiar şi atunci când nu mai urmau şi alţi copii.
4. Niciodată Sfânta Fecioară nu este numită mama altcuiva decât a lui Iisus. „Fraţii“ Domnului nu sunt niciodată numiţi „fiii Mariei“ şi nu aflăm nici cel mai mic indiciu că ar fi fost numiţi sau socotiţi astfel.
5. Profund grăitor este episodul de pe Golgota: pe Cruce fiind, Domnul o încredinţează pe Maica Sa ucenicului iubit: Deci, Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! (Ioan 19, 26). Ioan nu era rudă cu Maica Domnului şi, deci, era de neconceput – avându-se în vedere mai ales solidaritatea familiei la vechii iudei – ca, dacă ea ar fi avut alţi copii, să fie dată în grija cuiva care nu făcea parte din familie.
6. Aşa precum dreptul Iosif este numit „tatăl“ lui Iisus (Luca 2, 48: Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat), deşi nu era de fapt, tot astfel puteau fi numiţi „fraţi“ ai Domnului unii care nu erau fraţi ai Săi în sens propriu. Fericitul Ieronim rezumă foarte bine situaţia în cuvintele: „Credem că Dumnezeu S-a născut dintr-o Fecioară, căci aşa citim (în Evanghelie, n.n.); nu credem că Maria a cunoscut bărbat după naştere (a lui Iisus n.n.), deoarece nicăieri nu citim acest lucru“ (Împotriva lui Helvidius, P.L., XXIII, 213).

[Eugen7]

Cine erau atunci cei numiţi în Noul Testament „fraţii“ Domnului?
La această întrebare, epoca patristică a cunoscut două răspunsuri:
1. În două vechi scrieri apocrife, Evanghelia lui Petru (după informaţia dată de Origen, căci din această scriere ni s-a păstrat numai un fragment) şi Protoevanghelia lui Iacov (9, 2; 17, 1, ediţia germană a lui Hennecke-Schneemelcher, vol. I, Tübingen, 1968, p. 283 şi 286), dreptul Iosif este prezentat ca fiind, în momentul logodnei sale cu Sfânta Fecioară, un văduv cu câţiva copii. Această idee a fost preluată de Origen (+ 254), care afirmă că „fraţii“ Domnului sunt fiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară, deci fraţi vitregi ai lui Iisus (vezi Origen, Scrieri alese, Partea a II-a, trad. de Pr. Prof. T. Bodogae, Pr. Prof. N. Neaga şi Zorica Laţcu, în col. „Părinţi şi scriitori bisericeşti“, 7, Bucureşti, 1982, p. 42, 49). Sfântul Ilarie (+ 366), Sfântul Epifanie (+ 403), Sf. Chiril al Alexandriei (+ 444) ş.a. vor urma această părere, preluată mai târziu de sinaxare şi de cazanii. Această soluţie a problemei este însă contrazisă de faptul că mama „fraţilor“ Domnului, Maria lui Cleopa trăia, fiind una dintre mironosiţe:
• Matei 27, 56: Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi;
• Marcu 15, 40: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea;
• Marcu 15, 47: Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus;
• Marcu 16, 1: Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria,mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă;
• Luca 24, 10: Iar ele erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov;
• Ioan 19, 25: Şi stăteau lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.

2. Al doilea răspuns are în favoarea sa, pe lângă datele din Sfintele Evanghelii, o importantă informaţie reţinută de episcopul palestinian Hegesip (+ c. 180) care a scris o istorie a Bisericii primare în a doua parte a secolului al II-lea (fragmente din această scriere s-au păstrat în opera lui Eusebiu al Cezareii). El ne spune că „fraţii“ Domnului erau veri ai lui Iisus. Pe aceeaşi linie, unii dintre marii Părinţi ai Bisericii ca Sfântul Ioan Hrisostom (+ 407), Fericitul Ieronim (+ 420) şi Fericitul Augustin (+ 430) vor afirma că „fraţii“ Domnului sunt de fapt veri ai Săi pe linie maternă, fiind fii ai lui Cleopa şi ai soţiei sale Maria.
Într-adevăr, pentru a o deosebi pe soţia lui Cleopa de Maria Magdalena, Sfinţii Evanghelişti o identifică prin menţionarea unora dintre fiii ei: Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosif (Matei 27, 56); Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi (=Iosif) (Marcu 15, 40); Maria, mama lui Iosi (Marcu 15, 47); Maria, mama lui Iacov (Marcu 16, 1). Iacov şi Iosif (Iosi) sunt primii doi dintre cei patru „fraţi“ ai Domnului. Pentru identificarea acestei mironosiţe (Sfântul Matei îi zice simplu şi „cealaltă Marie“, 28, 1), nu era nevoie să fie înşiruiţi toţi fiii ei; era destulă menţionarea unuia sau a doi dintre ei, „fraţii“ Domnului fiind bine cunoscuţi de întreaga creştinătate a epocii primare (Iacov a fost primul episcop al Ierusalimului, între anii 44-62).

Pe de altă parte, în Evanghelia de la Ioan (19, 25) Maria lui Cleopa este prezentată drept sora mamei Lui (a lui Iisus). Cum este cu neputinţă ca două surori să fi avut acelaşi nume, Maria, şi deoarece tradiţia veche a Bisericii o prezintă pe Sfânta Fecioară drept unica odraslă a Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, înseamnă că Maria lui Cleopa n-a fost soră a Maicii Domnului în sens propriu. Ea a putut fi sau verişoara Sfintei Fecioare (cum a susţinut Fericitul Ieronim), sau cumnata ei (dreptul Iosif fiind fratele ei sau al lui Cleopa). În primul caz „fraţii“ Domnului erau veri secundari al lui Iisus pe linie maternă, iar în al doilea caz erau veri primari ai Săi pe linie paternă. A doua interpretare, favorizată de unii exegeţi recenţi, concordă cu informaţia lui Hegesip, după care „fraţii“ Domnului sunt veri ai lui Iisus pe linie paternă. De altfel, termenul „soră“ putea fi folosit foarte bine atât pentru „verişoară“, cât şi pentru „cumnată“. În orice caz, ceea ce se poate afirma cu toată certitudinea este că „fraţii“ Domnului nu erau fiii Maicii Domnului, ci fii ai Mariei lui Cleopa, ea însăşi rudă a Sfintei Fecioare. În concluzie, cercetarea istorică şi exegetic-teologică, efectuată cu seriozitate şi deplină onestitate, nu poate decât să confirme tradiţia fermă şi neîntreruptă a Sfintei Biserici despre pururea fecioria Maicii Domnului. În legătură cu cei care atacă această învăţătură a Bisericii, Fericitul Ieronim citează cazul acelui efesean din vechime care, ştiind că nu este în stare să-şi câştige notorietatea prin vreo realizare pozitivă, a dat foc vestitului templu al Dianei din Efes, ca prin această faptă reprobabilă să-şi înscrie numele în istorie. Unii ca aceştia ar trebui mai degrabă să-şi folosească timpul şi talentele spre a împlini cât mai bine profeţia Sfintei Fecioare Maria: Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile (Luca 1, 48).

[stefan florin]

În prealabil postat de Eugen7

Cine erau atunci cei numiţi în Noul Testament „fraţii“ Domnului?
La această întrebare, epoca patristică a cunoscut două răspunsuri:
1. În două vechi scrieri apocrife, Evanghelia lui Petru (după informaţia dată de Origen, căci din această scriere ni s-a păstrat numai un fragment) şi Protoevanghelia lui Iacov (9, 2; 17, 1, ediţia germană a lui Hennecke-Schneemelcher, vol. I, Tübingen, 1968, p. 283 şi 286), dreptul Iosif este prezentat ca fiind, în momentul logodnei sale cu Sfânta Fecioară, un văduv cu câţiva copii. Această idee a fost preluată de Origen (+ 254), care afirmă că „fraţii“ Domnului sunt fiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară, deci fraţi vitregi ai lui Iisus (vezi Origen, Scrieri alese, Partea a II-a, trad. de Pr. Prof. T. Bodogae, Pr. Prof. N. Neaga şi Zorica Laţcu, în col. „Părinţi şi scriitori bisericeşti“, 7, Bucureşti, 1982, p. 42, 49). Sfântul Ilarie (+ 366), Sfântul Epifanie (+ 403), Sf. Chiril al Alexandriei (+ 444) ş.a. vor urma această părere, preluată mai târziu de sinaxare şi de cazanii. Această soluţie a problemei este însă contrazisă de faptul că mama „fraţilor“ Domnului, Maria lui Cleopa trăia, fiind una dintre mironosiţe:
• Matei 27, 56: Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi;
• Marcu 15, 40: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea;
• Marcu 15, 47: Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus;
• Marcu 16, 1: Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria,mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă;
• Luca 24, 10: Iar ele erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov;
• Ioan 19, 25: Şi stăteau lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.

2. Al doilea răspuns are în favoarea sa, pe lângă datele din Sfintele Evanghelii, o importantă informaţie reţinută de episcopul palestinian Hegesip (+ c. 180) care a scris o istorie a Bisericii primare în a doua parte a secolului al II-lea (fragmente din această scriere s-au păstrat în opera lui Eusebiu al Cezareii). El ne spune că „fraţii“ Domnului erau veri ai lui Iisus. Pe aceeaşi linie, unii dintre marii Părinţi ai Bisericii ca Sfântul Ioan Hrisostom (+ 407), Fericitul Ieronim (+ 420) şi Fericitul Augustin (+ 430) vor afirma că „fraţii“ Domnului sunt de fapt veri ai Săi pe linie maternă, fiind fii ai lui Cleopa şi ai soţiei sale Maria.
Într-adevăr, pentru a o deosebi pe soţia lui Cleopa de Maria Magdalena, Sfinţii Evanghelişti o identifică prin menţionarea unora dintre fiii ei: Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosif (Matei 27, 56); Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi (=Iosif) (Marcu 15, 40); Maria, mama lui Iosi (Marcu 15, 47); Maria, mama lui Iacov (Marcu 16, 1). Iacov şi Iosif (Iosi) sunt primii doi dintre cei patru „fraţi“ ai Domnului. Pentru identificarea acestei mironosiţe (Sfântul Matei îi zice simplu şi „cealaltă Marie“, 28, 1), nu era nevoie să fie înşiruiţi toţi fiii ei; era destulă menţionarea unuia sau a doi dintre ei, „fraţii“ Domnului fiind bine cunoscuţi de întreaga creştinătate a epocii primare (Iacov a fost primul episcop al Ierusalimului, între anii 44-62).

Pe de altă parte, în Evanghelia de la Ioan (19, 25) Maria lui Cleopa este prezentată drept sora mamei Lui (a lui Iisus). Cum este cu neputinţă ca două surori să fi avut acelaşi nume, Maria, şi deoarece tradiţia veche a Bisericii o prezintă pe Sfânta Fecioară drept unica odraslă a Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, înseamnă că Maria lui Cleopa n-a fost soră a Maicii Domnului în sens propriu. Ea a putut fi sau verişoara Sfintei Fecioare (cum a susţinut Fericitul Ieronim), sau cumnata ei (dreptul Iosif fiind fratele ei sau al lui Cleopa). În primul caz „fraţii“ Domnului erau veri secundari al lui Iisus pe linie maternă, iar în al doilea caz erau veri primari ai Săi pe linie paternă. A doua interpretare, favorizată de unii exegeţi recenţi, concordă cu informaţia lui Hegesip, după care „fraţii“ Domnului sunt veri ai lui Iisus pe linie paternă. De altfel, termenul „soră“ putea fi folosit foarte bine atât pentru „verişoară“, cât şi pentru „cumnată“. În orice caz, ceea ce se poate afirma cu toată certitudinea este că „fraţii“ Domnului nu erau fiii Maicii Domnului, ci fii ai Mariei lui Cleopa, ea însăşi rudă a Sfintei Fecioare. În concluzie, cercetarea istorică şi exegetic-teologică, efectuată cu seriozitate şi deplină onestitate, nu poate decât să confirme tradiţia fermă şi neîntreruptă a Sfintei Biserici despre pururea fecioria Maicii Domnului. În legătură cu cei care atacă această învăţătură a Bisericii, Fericitul Ieronim citează cazul acelui efesean din vechime care, ştiind că nu este în stare să-şi câştige notorietatea prin vreo realizare pozitivă, a dat foc vestitului templu al Dianei din Efes, ca prin această faptă reprobabilă să-şi înscrie numele în istorie. Unii ca aceştia ar trebui mai degrabă să-şi folosească timpul şi talentele spre a împlini cât mai bine profeţia Sfintei Fecioare Maria: Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile (Luca 1, 48).

FELICITARI pt aceste raspunsuri! FOARTE bine documentate

[Marius22]

Pe 23 octombrie Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfantului Apostol Iacob, consemnat in Traditia Bisericii ca "frate al Domnului". Din viata sa aflam ca era fiul Dreptului Iosif, dintr-o casatorie anterioara. Intrucat Mantuitorul nu este fiul lui Iosif dupa trup, si pentru a nu starni confuzie in acest sens, mai potrivit este a-l numi pe Sfantul Apostol Iacov "ruda Domnului".

[Eugen7]

În prealabil postat de Marius22

consemnat in Traditia Bisericii ca "frate al Domnului". Din viata sa aflam ca era fiul Dreptului Iosif, dintr-o casatorie anterioara.

Nu neaparat.
Aceasta este o explicatie posibila insa nu este imbratisata de toti Sfintii Parinti.
Personal nu sunt de acord cu aceata explicatie.

A doaua explicatie patristica ortodoxa pentru fratii Domnului este aceea ca Sfantul Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, avea un frate pe nume Cleopa care era casatorit cu o femeie pe nume Maria. Aceasta sotie a lui Celopa care avea tot numele Maria asa cum am precizat este numita cand "sora mamei Lui" (Ioan 19,25) cand Maria lui Celopa, cand mama fratilor (verilor) Domnului Iisus Hristos.
Personal sunt de acord cu aceasta explicatie pe care o consider pertinenta, fiind mai paluzibila decat prima.

Doamne ajuta.

[stefan florin]

În prealabil postat de Marius22

Pe 23 octombrie Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfantului Apostol Iacob, consemnat in Traditia Bisericii ca "frate al Domnului". Din viata sa aflam ca era fiul Dreptului Iosif, dintr-o casatorie anterioara. Intrucat Mantuitorul nu este fiul lui Iosif dupa trup, si pentru a nu starni confuzie in acest sens, mai potrivit este a-l numi pe Sfantul Apostol Iacov "ruda Domnului".

chiar apostolul Iacob spune in epistola lui ca este ROB al lui Hristos si NU frate. Daca ar fi fost frate cu Iisus nu ar fi consemnat in epistola lui lucrul acesta?
" Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare" (Iacob 1:1)

[editheraven]

Pe de alta parte exegeza textului nu se opreste doar la acest punct de vedere, cuvantul "héos" implicand [chiar in acest exemplu, descriind] posterioritatea.

Continand, nu polemica zamislirii Lui Hristos in Fecioara Maria ci posibilitatea ca Fecioara sa fi avut, ulterior, si alti copii, amintesc.

In Biblia Amplificata si cea Catolica scrie la Matei 13:15
" Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numeote mama
lui Maria, iar fraþii lui: Iacob, Iosif, Simon oi Iuda? 56 ai surorile lui
oare nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?”
"

Si Marcu 6:3 "Nu este oare acesta lem-
narul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda oi Simon?
ai surorile lui nu sunt oare aici, la noi?”
"

Se poate, insa, ca Iacob sa fie si fratele Mariei, sotia lui Clopa.

O explicatie mai pertinenta este aceea ca, in cultura Iudaica a vremii, iudeii numeau "frati" verii persoanei in cauza.

[Eugen7]

În prealabil postat de editheraven

Continand, nu polemica zamislirii Lui Hristos in Fecioara Maria ci posibilitatea ca Fecioara sa fi avut, ulterior, si alti copii, amintesc.

In Biblia Amplificata si cea Catolica scrie la Matei 13:15
" Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numeote mama
lui Maria, iar fraţii lui: Iacob, Iosif, Simon oi Iuda? 56 ai surorile lui
oare nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?”

Si Marcu 6:3 "Nu este oare acesta lem-
narul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda oi Simon?
ai surorile lui nu sunt oare aici, la noi?”
"
"

Privit strict Sfanta Scriptura in litera si nu in duh... da era teoretic posibil ca Maica Domnului sa mai fi avut si alti copii, caci era femeie sanatoasa inclusiv fiziologic, inclusiv in ceea ce priveste nasterea de prunci (nu era sterpta etc...)

Din punct de vedere duhovnicesc insa, al fecioriei duhovnicesti, este IMPOSIBIL ca Maica Domnului Pururea Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu sa mai fi avut si alti copii din moment ce ea si-a dedicat toata viata ei, toata persoana ei EXCLUSIV lui Dumnezeu (Sfintei Treimi) asa cum a facut Sfantul Ilie Tesviteanul spre exemplu...

Trebuie avuta in vedere exegeza textului, cum era societatea iudaica in acea perioada.
Da, in "ochii lumii" Maica Domului, Sfantul Iosif si Hristos Iisus "pareau" o familie cu toate drepturile si obligatiile specifice atat familiale cat sociale... insa putini erau cei religiosi care stiau ca Maica Domnului a fost doar LOGODITA religios cu Sfantul Iosif si NU CASATORITA, iar logodna dupa legea VT era pazitoare a fecioriei (deci era imposibila orice activitate sexuala fireasca intre Maica Domnului si Sfantul Iosif, caci aceasta este specifica doar tainei sfintei casatorii).

Asadar in acest context trebuie privite lucrurile... in care opinia publica, mai putin religioasa considera ca ei sunt o familie, dar nu au fost decat logoiti. Deci sa luam aminte!

În prealabil postat de editheraven

in cultura Iudaica a vremii, iudeii numeau "frati" verii persoanei in cauza.

Evident.
Cazul lui Lot este elocvent, intrucat el nepot fiind al lui Avraam este numit de acesta frate.

In societatea iudaica familiile erau compacte, locuiau aproape unii de altii, uneori in aceeasi casa. (Spre exemplu Avraam si nepotul sau Lot au locuit mult timp impreuna...)

Doamne ajuta.

[editheraven]

Cu toate astea, toate traducerile in engleza si cea catolica scriu

Versiunea catolica : " Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul
Domnului: a luat-o la sine pe sotia lui si nu a cunoscut-o înainte
ca ea să fi născut un fiu. si i-a pus numele Isus."

KJV: "And knew her not till she had brought forth her firstborn son: and he called his name JESUS."

In Biblia Amplificata scrie asa "25 But he had no union with her as her husband until she had borne her firstborn Son; and he called His name Jesus."


In traducerea din ebaica scrie asa : "25 But he had no union with her as her husband until she had borne her firstborn Son; and he called His name Jesus."


In versiunea sinodala ruseasca scrie asa "и не знал Ее. Как наконец Она родила Сына Своего первенца, и он нарек Ему имя: Иисус."


(care tradus mot a mot si din topor inseamna : Also did not know It. As finally It has given birth to the Son of the first-born, and it has named to It a name: Jesus.)


Traducerea in latina inseamna acelasi lucru : "et non cognoscebat eam donec peperit filium suum primogenitum et vocavit nomen eius Iesum" ca celelalte de mai sus.

[Marius22]

[quote=editheraven;478091]Cu toate astea, toate traducerile in engleza si cea catolica scriu

Versiunea catolica: "Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat-o la sine pe sotia lui si nu a cunoscut-o înainte ca ea să fi născut un fiu. si i-a pus numele Isus."

Redau mai jos traducerea acestor versete si comentariul aferent, apartinand IPS Bartolomeu Anania.

"Si trezindu-se Iosif din somn, a facut asa cum i-a poruncit ingerul Domnului si a luat-o la sine pe femeia sa. Si nu a cunoscut-o pana ce ea L-a nascut pe Fiul ei. Si I-au pus Acestuia numele Iisus." (Mt. 1, 24-25)

In limbajul biblic: a cunoaste (o femeie): a avea legaturi trupesti (cu ea). Evanghelistul e preocupat aici*numai*de faptul ca Iisus S'a nascut din Fecioara (prin zamislirea de la Duhul Sfant).

Textul de fata nu atesta in mod explicit pururea-fecioria Mariei, asa cum ea reiese din restul Evangheliilor si din traditia Bisericii, dar nici nu o infirma. Adverbul-prepozitie*héos*= pana, pana ce, pana cand, are si semnificatia de continuitate, perpetuitate (Bailly).

Verbul care o precede,*ouk egínosken*= nu a cunoscut-o (redat in limbile moderne prin perfectul compus), este in original imperfectul durabil (Osty), adica exprima o actiune care nu se termina, care nu are un capat. Compara pe*héos*de aici cu cel din*2 Rg 6, 23: [Micol] "n'a avut copii*pana in*ziua mortii ei";*Ps 109, 1: "Sezi de-a dreapta Mea*pana ce*voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale";*Mt 28, 20: "Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele,*pana la*sfarsitul veacului";*Lc 2, 37: [Proorocita Ana] "vaduva*pana la optzeci si patru de ani".

In toate cazurile,*héos*nu semnifica un capat al actiunii sau situatiei care-l angajeaza (ca adica Micol ar fi avut copii dupa moarte, ca Fiul n'ar mai fi sezut de-a dreapta Tatalui dupa infrangerea vrajmasilor, ca Iisus n'ar mai fi cu apostolii dupa sfarsitul veacului, ca proorocita Ana s'ar fi recasatorit dupa varsta de 84 de ani), de unde rezulta fara echivoc ca textul de fata nu implica o legatura maritala intre Iosif si Maria, nici inainte si nici dupa nasterea lui Iisus.