Vocatia si cariera crestinului

[Mihnea Dragomir]

Ceea ce observ eu este că mai nimeni nu este atras de meserii. Copiii au, de multe ori, înclinaţie spre meserii, dar, când vine vârsta alegerii, tinerii fug de ele precum Guvernul de Constituţie...

În Capitala Ţării, eu nu găsesc o lenjereasă capabilă să confecţioneze un furou pentru fiică-mea. Nu găsesc un bijutier capabil să execute o pafta din argint după un desen. Cizmarul meu, un bătrân maistru, a murit cu regretul că nimeni nu vrea să continue meseria şi atelierul lui şi nu ştiu unde am să-mi mai fac pantofii. Nu mai departe de acum 20 de ani exista "Cooperativa Cartonajul": mi-am dat seama că nimeni nu mai e capabil să facă o cutie de carton când modista mea, care îmbătrâneşte şi ea, mi-a spus că ar fi bine ca pălăriile pe care mi le-a făcut şi pe care le-am dus la călcat să stea în cutii dedicate, de carton. Astă vară a trebuit să restaurez faţada casei. Nu prea mai există ipsosari în oraş, care să facă un tipar după model de ceară.

M-am întrebat cum de primăria oraşului meu a cheltuit 100 de milioane de euro pe un grup statuar, foarte frumos, e adevărat, în faţa Teatrului Naţional, dar în care statuile artiştilor sunt din bronz neşlefuit. Motivul e foarte simplu: nu mai şlefuieşte nimeni statui din bronz, de aceea ele sunt aşezate aşa cum ies din turnare. Benvenuto Cellini îşi lucra statuile asistat de 40 de muncitori de înaltă calificare, care post-procesau statuile. Astăzi, problema nu este atât că nu mai avem un Cellini, cât că nu mai există în toată ţara cei 40 de muncitori capabili să facă ceea ce aceia făceau.

Dovada cea mai bună că aşa stau lucrurile a fost când ne-am recuperat biserica. Preotul citea dintr-o Evanghelie care trebuia ferecată şi nu am găsit pe nimeni în Bucureşti capabil să-i facă ferecături. Am găsit, pe undeva pe la Cluj, un bătrân care mai făcuse asta în tinereţile lui şi, după trei luni de încercări de a-şi aminti cum făcea pe vreme când lucra la jupân, a ieşit ceva cât de cât acceptabil. Pe urmă, am avut episcop. Trebuia dicher şi tricher (sfeşnicele acelea două care susţin lumânări încrucişate cu care iese arhiereul în uşile împărăteşti). Am găsit unele de cumpărat, că de făcut la comandă, nu mai face nici un bijutier. Ba nu au cuptor destul de mare, ba nu au bronz, ba nu au autorizaţie de pus bronzul în cuptor. De fapt, nu au nici chef, nici ştiinţa de a lucra decât cercei cu matriţe prestabilite, comandate după reviste.

Meseria e brăţară de aur ? Haida, de ! Idealul e să facem o facultate, acolo, ce-o fi, după care să plimbăm nişte hârtii prin firmă.