"Porunca" primilor oameni

[Karine]

[quote=George.m;326957]Citim in Cartea Facerii ca Dumnezeu ii spune lui Adam: Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!

dar ce poate sa insemne moartea adusa de cunostinta binelui si raului?

[Marius22]

[quote=Karine;327356]

În prealabil postat de George.m

Citim in Cartea Facerii ca Dumnezeu ii spune lui Adam: Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!

dar ce poate sa insemne moartea adusa de cunostinta binelui si raului?

Cand Dumnezeu i-a dat omului acest avertisment, ingerii cazuti intorsesera deja spatele Creatorului. Cu alte cuvinte raul nu mai exista in potenta, ci devenise realitate.

Dumnezeu nu doreste insa ca omul sa cunoasca raul din "experienta", prin partasia la el. Aceasta cunoastere i-a adus omului unirea cu raul, relativizarea binelui si moartea sufleteasca. Moartea cea dupa trup nu este decat urmarea fireasca a celei dintai.

[George.m]

În prealabil postat de Karine

dar ce poate sa insemne moartea adusa de cunostinta binelui si raului?

Primii oameni au cunoscut raul ascuns in binele iesirii din comuniunea cu Dumnezeu. Ei si-au dorit autonomia, materializata in refuzul comuniunii cu Dumnezeu. Iar acest refuz a avut urmari dezastruoase asupra propriei lor firi (a fost sparta unitatea firii umane, prin separarea elementelor ce o compun - trup si suflet - prin moarte).

[costel]

Eu cand aud in biserica cuvinte de genul "pocaiti-va", "faceti bine si celor ce va urasc" ... nu stau sa ma gandesc daca ele sunt o porunca sau un sfat. Ci caut sa le implinesc, pentru ca ele vin de la Cel ce m-a adus la fiinta. Nu fac analiza modului in care mi-au fost adresate, ci caut implinirea lor, caci fara aceasta implinire raman lipsit de unirea cu El.

Asa si cu cerinta lui Dumnezeu de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului. Omul trebuia sa implineasca cuvintele lui Dumnezeu, ca marturie a faptului ca doreste sa se hraneasca cu El, ca nu vrea sa vietuiasca in afara Lui.