Rugaciuni - Poezii catre Sfinti +

TATAL NOSTRU

Sa nu spui" Tata" daca nu te comporti ca un fiu in fiecare zi!
Sa nu spui "Nostru" daca esti inchis in egoismul tau !
Sa nu spui" Care esti in ceruri" daca esti preocupat de lucrurile pamantesti !
Sa nu spui "Vie imparatia Ta" daca o confunzi cu succesul material !
Sa nu spui "Sfinteasca-se numele Tau" daca nu-L respecti !
Sa nu spui" Faca-se voia Ta" daca nu o accepti cand e dureroasa !
Sa nu spui" Painea noastra cea de toata zilele ,da-ne-o noua astazi "daca nu te gandesti la cei infometati!
Sa nu spui "Ne iarta noua greselile noastre" daca pastrezi ranchiuna pt fratele tau !
Sa nu spui" Nu ne duce pe noi in ispita" daca ai de gand sa pacatuiesti in continuare !
Sa nu spui" Amin" daca nu iei in serios cuvintele din Tatal nostru !!!
Domnul sa ne ajute!
AMIN. -

[calator prin ploaie]

Minunate postarile tale ! Iti multumesc din suflet !

[cristiboss56]

" Precuratului Tau chip ne inchinam , Bunule , cerand iertare gresealelor noastre , Hristoase Dumnezeule . Ca de voie ai binevoit a Te sui cu Trupul pe Cruce , ca sa izbavesti din robia vrajmasului pe cei care i-ai zidit . Pentru aceea , cu multumirew strigam Tie : Toate le-ai umplut de bucurie , Mantuitorul nostru , Cel ce ai venit sa mantuiesti lumea " .

[sebastiana]

Maică Sfântă,

Maică Sfântă,

De ce-i răutate multă,

Încât inima se-afundă?



- E mai multă bunătatea,

Acoperă nedreptatea.

Dar nu o puteţi vedea,

De aveţi inima rea.

Şi nu o puteţi simţi,

Dacă nu veţi pătimi.

Veniţi toţi la Fiul meu,

El vă mântuie de rău!

Vă deschide ochii vieţii,

Spre vederea bunătăţii.

Mă rog pentru voi mereu,

Să v-ajute Dumnezeu.



Trebuie şi ruga voastră,

Ca El să vă mântuiască.

Sub privirea de creştin

Apa se transformă-n vin,

Iar cel mai amar pelin

Capătă un gust divin.



Asta e menirea voastră:

Dragostea să prisosească,

Încât răutatea lumii

Şi goliciunea minciunii

Să dispară, precum ceaţa

Se-mprăştie, dimineaţa.



Străluciţi cu inimi calde

Şi cu rugăciuni înalte.

Răspândiţi roua dreptăţii;

Asta-i calea bunătăţii.





2.



- Maică Sfântă,

Maică Sfântă,

De ce inima nu cântă,

Dragostea nu ne-nfierbântă

La o vieţuire sfântă?



- Lacrimile mele curg

Pentru cei ce nu ajung

Să-L vadă pe Fiul meu,

Iisus Hristos, Dumnezeu.

Cât trăiţi pe astă lume

Este timp pentru minune,

Ca inima să tresalte

La viaţa cea fără moarte.

Nu vă deznădăjduiţi,

Copiii mei mult-iubiţi!

Nu vă uitaţi rugăciunea,

Cu toată amărăciunea;

Într-o zi, Domnul va da

Şi inima va cânta:

Cântec îngeresc, curat,

Ce curge neîncetat.



Sfânt izvor de nemurire,

Ruga cea fără oprire.

Ea vă va fi apă vie,

Necurmată bucurie.

Eu mă rog să o primiţi

Şi nicicând să n-o opriţi.



Fiul meu să dăruiască

Rugăciunea îngerească

Către firea omenească.





3.



- Maică Sfântă

Şi Fecioară,

De ce grija ne-mpresoară

Ziua toată, -întreaga seară?

Cum uităm de tine, Sfântă,

Chiar de-avem durere multă?



- Voi uitaţi, eu nu vă uit,

Fii creştini de pe pământ!

Voi nu ştiţi că, nevăzut,

Eu vă mângâi cu dor mult.

Ochiul vostru ostenit,

Al vostru obraz muncit,

Părul vostru-ncărunţit,

Sufletul vostru mâhnit,

Le învălui cu privirea

Şi le-nfăşor cu iubirea.

Nu vă temeţi de nevoi,

Ci aveţi frică de voi,

Ca să nu alunecaţi

În păcate, ci să staţi

Treji în luptă şi în rugă,

Căci mila o să v-ajungă.

Goniţi grija cea lumească

Pentru pacea îngerească.



În case, s-aveţi icoane,

Ce vă feresc de uitare.

Când priviţi spre chipul meu

Şi spre al lui Dumnezeu,

Amintiţi-vă îndată

Că Dumnezeu vă e Tată,



Nu vă uită niciodată,

Ci de grijă El vă poartă.





4.



- Maică Sfântă,

Nenuntită,

Şi cu haină aurită,

Cum ne putem feri fiii,

Toţi urmaşii, toţi copiii,

De ispite necurate

Ce-s în lume presărate?



- Luaţi aminte, dragii mei,

Să nu faceţi din prunci, zei.

Nu vă închinaţi la fii,

Chiar de-s ai voştri copii.

Ca s-aveţi urmaşi curaţi,

La inimi nevinovaţi,

Cu blândeţe-i îndreptaţi,

Calea bună le-arătaţi,

Calea Domnului Hristos,

A Pruncului luminos.

Mult mă rog pentru părinţi,

Ca să aibă fii cuminţi;

Să aibă înţelepciune,

Să ştie cum să-i îndrume.



Mă rog pentru-nvăţători,

Să fie luceferi, sori,

În drumul copiilor,

În viaţa tinerilor.



Slujbele Bisericii,

Întărirea creşterii.

Cuvântul dumnezeiesc,

Ajutor de sus, ceresc.

Adevărul învăţaţi

Pe copiii luminaţi,

Şi cum să-şi înalţe ruga,

Ca la Domnul să ajungă.



Amintiţi-le mereu

Cât de bun e Fiul meu,

Cât de mult îi ocroteşte,

Cât de tare îi iubeşte!





5.



- Măicuţă ocrotitoare,

Din icoană veghetoare,

De ce, Maică, pe de-o parte

Însetat-am de dreptate,

Dar mă port cu laşitate?



- Ai răbdare, fiu creştin,

Chiar dacă de dor eşti plin.

Nu poţi fi bun dintr-o dată

Şi cu inima curată.

Roagă-te şi te veghează,

Căci păcatul te-nnoptează.

Roagă-te şi te căieşte,

De tot ce te depăşeşte.

Roagă-te şi te sileşte

Şi darul ţi-l înmulţeşte.



Pic cu pic şi strop cu strop,

Mai agale şi-n galop,

Sufletul tău însetat

Va fi binecuvântat.



Ţine-te pe calea dreaptă

Cu inimă înţeleaptă.

Nu te teme să fii bun,

Chiar de eşti crezut nebun.



Lasă-ţi dorul să doinească,

Inima să-ţi gângurească

Spre luminarea cerească.





6.



- Măicuţă mireasă

Şi Împărăteasă,

Maica Domnului

Şi a dorului,

Nu ştiu cui să spun

Durerea ce-adun.

În zile de iarnă

Vin sub a ta haină.

Că n-am şezătoare,

N-am vreo alinare,

Ca să povestesc,

Să mă liniştesc...

Stau închisă-n casă,

Frigul se revarsă

În oraş, în ţară,

Bântuie pe-afară...

Stau şi te privesc,

Nu mă dumiresc

Unde s-a dus satul;

...Oraşul, stricatul

M-a strivit sub el

Ca pe un rebel.

Unde-s doinele,

Sărbătorile?

Casa unde este?

Dorul de poveste?

Hainele cusute

Cu flori de la munte...

Măicuţă, să-mi spui

Taina cerului:

Cum mai pot trăi,

Fără a doini,

Cum pot respira

Fără a cânta?



- Vino-n rugăciune,

La Domnul, la mine,

Ruga ta-i doinire

Şi despătimire;

Doina inimii,

Calea liniştii.

Şi spune poveşti

Pruncilor ce-i creşti;

Şi ai şezătoare

Fără încetare.

Domnul e oriunde,

Iarna nu-L ascunde.

Frigul nu-L goneşte,

Mereu ne iubeşte.

La oraş, la sat,

Unde e chemat,

Vine, luminează,

Răul depărtează.



Soare ne răsare,

Nu ne dă-n uitare.




Unii teologi cred că dacă din întâmplare toate cele nouă cete îngerești s-ar fi prăbușit din ceruri și s-ar fi făcut diavoli, dacă toți oamenii s-ar fi făcut răi și toți ar fi mers la munci, dacă toate zidirile s-ar fi ridicat asupra lui Dumnezeu, ar fi ieșit din rânduiala lor și s-ar fi prăbușit în neant, totuși, acestea puse în balanță cu sfințenia Născătoarei de Dumnezeu, nu puteau să-L întristeze pe Dumnezeu. Căci numai Doamna Născătoare de Dumnezeu putea a-L mulțumi în toate și pentru toate. Ea mai mult decât toate s-a supus voinței Lui.
(Sfântul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut)
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++
Ea L-a născut pe Fiul - Cel dinainte de veci, iar Fiul a născut și naște în fiecare ceas pe cei ce cred în El și păzesc poruncile Lui. Așa încât Maica Domnului este Maică și Împărăteasă a tuturor Sfinților, întrucât ei mănâncă trupul Lui, care este din ea.
(Sfântul Simeon Noul Teolog, Scrieri I)

[cristiboss56]

Doamne Dumnezeul nostru , Tu , Cel ce ai zis şi s-a făcut făptura, nu întoarce dumnezeiasca Ta faţă de la noi cei păcătoşi, ca să nu vină asupra-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre pe care în toată ziua cu nesocotinţă în chip nenumărat le săvârşim. Noi suntem păcătoşi şi pătimaşi , netrebtnici şi plini de răutate , iar Tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii ; nu ne lăsa, Doamne ! Nu trece rugăciunea noastră a păcătoşilor , nici nu ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci , pentru că nu suntem vrednici a câştiga prin sârguinţa cea de toate zilele milostivirea Ta , dăruieşte-ne-o Tu , Doamne, ca un preamilostiv. Pentru rugăciunile apostolului Tău Andrei, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea . Amin !+

[calator prin ploaie]

"O, Sfinte Îngere, păzitorul şi acoperitorul meu cel bun! Cu inmă zdrobită şi cu suflet îndurerat stau înaintea ta şi mă rog: auzi-mă pe mine, păcătosul orb al lui Dumnezeu, care au plâns mult şi cu lacrimi amare strig: să nu pomeneşti fărădelegile şi nedreptăţile cu care eu, ticălosul, te mânii în toată ziua şi în tot ceasul, săvârşind fapte murdare în faţa Ziditorului meu Dumnezeu. Fii mie milostiv şi nu te depărta de mine, spurcatul, până va veni vremea sfârşitului meu. Trezeşte-mă din somnul păcatului şi ajută-mă cu rugăciunile tale să-mi petrec fără prihană cealaltă vreme a vieţii mele şi să fac roade vrednice de pocăinţă, păzeşte-mă de căderile în păcate de moarte, ca să nu pier în deznădejde şi să nu se bucure vrăjmaşul de pierzarea mea. Stiu cu adevărat şi cu gura mărturisesc că nu este nimeni ca tine, sfinte Îngere, prieten şi înainte-stătător, apărător şi biruitor. Stând în faţa Prestolului dumnezeiesc, roagă-te pentru mine, netrebnicul şi decât toţi mai păcătosul, ca să nu-mi ia sufletul în ziua când nu mă aştept şi în ceasul când săvârşesc cele rele. Ci stai înainte, rugând pe Preamilostivul Dumnezeu şi Domn să-mi ierte păcatele pe care le-am făcut în viaţa mea cu fapta, cu cuvântul şi cu toate simţurile mele; şi cu judecăţile pe care le stie să mă mântuiască; să mă pedepsească aici după negrăita Sa milă, dar să nu mă vădească la dreapta Judecată şi să nu mă dea chinurilor veşnice. Să mă învrednicească să duc roadă de multă pocăinţă, ca să primesc cu vrednicie Dunezeiasca Împărtăşanie. Pentru aceasta mai vârtos mă rog şi un asemenea dar cu toată osârdia doresc. Iar în înfricoşatul ceas al morţii să fii langă mine, bunul meu păzitor, alungându-i pe întunecaţii demoni care vor veni să înfricoşeze cutremuratul meu suflet. Apără-mă de cursele lor când va fi să trec prin vămile văzduhului pentru ca, păzit de tine, fără durere să ajung în Raiul, cel dorit de mine, unde feţele Sfinţilor şi ale Cereştilor Puteri laudă Preacinstitul şi Preaslăvitul Nume în Treime mărit a lui Dumnezeu, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Căruia I se cuvine cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin!"

[sebastiana]

În căderea uitării





1.


Te-am uitat, Măicuţă, ruga am uitat,

În greu întuneric noi ne-am scufundat.

Gândurile zburdă prefăcut, prin ceaţă,

Suntem în părere, nu-n veşnica viaţă.



Şi cârtim adesea, tot ne afundăm,

Uităm de Lumină şi nu te chemăm,

Ne ridicăm fruntea prea puţin spre cer

Şi ne este frică, ne-am pierdut în ieri.



Dar şi-aici, şi-acuma te putem ruga,

Către Domnul nostru putem înălţa

Rugăciuni de seară, rugăciuni de zi,

Îngerul ne poate şi acum păzi.



Fie-ţi milă, Maică, de cei rătăciţi,

De fluturii nopţii, în zadar orbiţi,

Care cad adesea şi-s de tălpi călcaţi,

Chiar de-am uitat, Maică, să nu fim uitaţi.



Maica ne aude, ne zâmbeşte iar,

Bucuria rugii ea ne-o dă în dar,

Lacrima tristeţii curge-n pocăinţă,

Prefăcută-n taină, pentru umilinţă.



Iartă-ne, Măicuţă, că ne-am depărtat

De Lumina lumii, Fiul de-Împărat,

De Fiul tău, Maică, de iubirea ta,

Ştim că-n bunătate tu ne poţi ierta.





2.



Strecoară-se lumina în groapa ce-am căzut...

A mea, doar, este vina. O, Doamne, ce-am făcut?

Mi-am irosit minutul; sunt mort fără miros

Sau viu fără de viaţă... Şi doar privesc în jos...



Icoana ta, Fecioară, mi-aduce remuşcări.

Mă urc pe rugăciune, pe trepte dulci de scări,

Şi-ajung chiar sus, la tine, ca să mă ocroteşti;

Şi pe mine, Măicuţă, te rog să mă primeşti.



Maica milostivirii e numele tău drag,

Ţi-l cânt cu fluieraşul străvechi, din lemn de fag

Ce-l am de la bunicul, pentru vreo clipă grea,

Când inima prea tare, prea mult mă va durea.



De-abia suspin, în groapa ce singur am săpat,

Sunt feştila aceea, c-un fir de fumegat,

Pe care zis-a Domnul că n-o va stinge-n veac...

Sunt prea sărac, Măicuţă, în rugă prea sărac.



Prin găuri nu-i nimica; sufletul meu e gol,

Golit prin răutate, trecut şi prin pârjol.

Şi doar tu, Maică Sfântă, mai poţi să îndrăzneşti

Să îmi ceri mântuirea din înălţimi cereşti.





3.



M-a acoperit nimicul,

Frigul

Îmi chinuie sufletul.



Tic-ul, tac-ul,

Tac-ul, tic-ul...

Unde-i drumul?

Focul, frigul...



Doamne, pentru-a Ta Măicuţă,

Coboară o funie în groapă,

Pe care să ne agăţăm mai mulţi.

Chiar de-ar fi cât o aţă,

Cât un fir de amintire,

Cât o clipă de iubire,

Nu se va rupe.

Nu ştiu cum, dar nu se va rupe.

Poate doar se va lungi un pic.





4.



Curg clipele uitării, negru şuvoi sau fum,

Suntem trişti oameni, feţe întoarse dinspre drum.

Sunt mii de intersecţii pe care le-am greşit.

Cărarea cea mai dreaptă mereu am ocolit.

Curg clipele uitării...



Mici semne stau pe-alături de drumul cel pieziş,

Stă Domnul şi ne cheamă tăcut, din ascunziş.

Inima Îl aude şi bate mai grăbit,

Ar vrea să Îi deschidă... deşi n-a îndrăznit.

Mici semne stau pe-alături...



Atunci Măicuţa Sfântă îngenunche discret,

Cu mâna ei întinsă, cu graiul de poet,

Îşi roagă Fiul, dulce, să ne mai lase timp,

Căci, poate, ne-om întoarce din nou spre Răsărit.

Atunci Măicuţa Sfântă...





5.



Din lacrimi ne rodeşte vlăstar îndreptător,

Nu-s lacrimile noastre... ci plânge-ncetişor

Icoana Preacuratei, cu lacrimi argintii,

În care străluceşte durerea inimii.



Nu toţi văd aste lacrimi, puţini le înţeleg;

Şi mai puţini, pe urmă, binele îl aleg.

Dar şi un singur suflet din rău de s-ar schimba,

Tot plânge Maica Sfântă, Fecioara Maria.





6.



Se-aude al meu strigăt? Ecou îndepărtat

Al dorurilor mele, cele fără păcat?

Şi cine îl aude şi se coboară-n hău?

Cine-mi întinde mâna? - Fiul lui Dumnezeu.



O Maică Îl îndeamnă: - Coboară, Fiul meu,

În hăuri mari, de inimi, salvează-le mereu!

Întotdeauna gata pe Domnul a-L ruga

Pentru toţi cei din lume, Fecioara, Maica mea.



Îţi mulţumim, Măicuţă, că ne consideri fii,

Că ne îmbraci cu milă şi cu rugăciuni - mii,

Că nu ne laşi în groapă, în greu şi în păcat,

Privindu-te-n icoană, deja ne-am uşurat!





7.



Drum şui

Al nimănui...

Vreau să mă descui.



Păienjeniş,

Gând prea pieziş,

Vreau la luminiş.



Chem: ajutor,

Vreau ca să zbor,

Cu suflet uşor.



Maică, mă ajută,

Mâna-ţi nevăzută

Mângâie, nu uită.



Maica mă aude,

La rugă răspunde,

Mila nu-mi ascunde.