Crede si nu cerceta

[vsovivi]

În prealabil postat de Pippo_

E destul de confuza explicatia pentru mine. Sa vedem daca reusesc sa imaginez corect: spui ca pamantul s-ar afla in interiorul unei suprafete sferice, sprijinit pe partea interioara a sferei, cu gravitatia actionand din centru catre exterior, noi stand cu picioarele spre exteriorul suprafetei si cu capul spre centrul suprafetei sferice?

E defapt o inimă de forma unui ochi drept al Lui Dumnezeu.

La început a făcut Dumnezeu Cerul şi Pământul:

un cub nevăzut care conţinea în interior o sferă de apă. Cubul nu era tangent la sferă, şi nu exista nici o gravitaţie, nimic, şi nici lumină, ci întunericul era deasupra genunei şi Duhul lui Dumnezeu se plimba pe deasupra apelor, deci în partea superioară a sferei de apă transparentă şi cristalină căci era un deasupra şi dedesubtul apelor aflate în beznă totală deci în cub exista sus şi jos şi nu era o relativitate.

Apoi a zis Domnul să fie Lumină, şi Cuvântul Său s-a deplasat prin unda formată în apă până în centru, de unde a mers în toate direcţiile şi apoi a luminat toată sfera.

Apoi în altă zi a zis Domnul să fie o tărie care să despartă apele de ape şi a fost, şi a numit-o Cer şi ea a despărţit apele de ape din mijlocul lor în toate direcţiile până ce cubul nevăzut a fost cuprins în întregime de sfera de apă.

Apoi în altă zi a zis să se adune apele de jos ca să se arate uscatul, deci apele cele de sub centrul cubului până jos sub cub au născut în ele pământul şi s-au adunat şi s-a arătat uscatul şi deci iată ele se adună înspre partea de jos formând mările. Lucru numit complet fals şi absurd gravitaţie. Căci corpurile nu se atrag ci conţin toate lucrurile apă, foc, cer, şi pământ născut de apele de jos, şi de aceea apele de sub cer se adună în adunările lor.

Restul poţi citi la Facerea...

Deci creaţia e mică şi cât este sub centul cubului este şi deasupra centrului cubului nevăzut dar acolo sus, apele nu se adună în adunările lor şi acolo Dumnezeu a pus stelele. Iar soarele şi luna merg pe deasupra pământului de jos şi împreună formează la eclipsă o sferă completă, la eclipsa de soare, iar la cea de lună, se observă datorită reflexiilor în păturile de jos şi a luminării directe, trecerea prin lungimea maximă a dreptei, căci dreapta într-un univers finit este un segment, şi dincolo de capete e tot ea dar vii din partea aialaltă pentru un observator ce stă pe dreaptă sau se află sub luna care e luminată din direcţie opusă, că dacă ar fi altceva după capetele segmentului ar însemna că e mai mare creaţia şi tot aşa ajungi la ideea că e infinită, dar nu e infinită şi totuşi e o dreaptă şi defapt e un segment căci Creaţia e finită.