umilitinta versus demnitate

[georgeval]

De foarte multe ori pentru anumite persoane umilinta este sinonima cu smerenia. Din comentariile parintelui Staniloae am inteles ca smerenia presupune libertate, este un act al libertatii, iar umilinta anuleaza libertatea- atunci cand lipseste libertatea nu stiu daca mai pot vorbi despre virtute.

[LapetiteMoc]

Smerenia nu este acelasi lucru cu umilinta (care si ea are mai multe sensuri, date de context).

Smerenia in sens crestinesc o vad ca pe o lauda adusa atotputerniciei lui Dumnezeu si adoptatrea unei atitudini de viata conform acestei puteri absolute. Nimic nu putem implini fara Hristos, pentru ca noua nu ne sta nimic in putere. Ce faptuim nu realizam niciodata cu puterile noastre , ci cu puterile ingaduite noua de Domnul. Lui ne rugam sa ne dea putere in toate cate le dorim. Si Domnul ne da exact cat ne este necesar si de folos. Deci LUI sa-I aducem lauda si multumire pentru toate.

A sta cu capul plecat in fata semenilor este o autoumilinta. Suntem egali in fata lui Dumnezeu si nu avem de ce ne pleca unii in fata altora. Ceea ce ne datoram unii fata de altii este respectul, nu umilirea (care nu este deloc smerenie).

A ne cere iertare fata de cei carora le-am gresit este iar o virtute. Insa depinde foarte mult si cum ne cerem iertare. Daca situatia este reala, venita spontan, un simplu "iarta-ma" e binevenit si treburile se indreapta de la sine (cu ajutorul Domnului).

Dar sunt si persoane care creeaza intentionat situatii pentru ca apoi sa se mandreasca cu "iarta-ma" spus cu capul plecat, apasat si repetat, ca sa se faca auzit, de parca ar conta undeva, contabil, de cate ori ai rostit "iarta-ma" in viata. Sau pentru orice nimic, repeta intruna "iarta-ma" de ti se face lehamite sa mai stai in preajma lui. De parca ar cersi ceva si nu stii ce. Asta se numeste piatra de poticnire, e mai periculos decat un pacat savarsit fara voie. Cei din jur observa, nimeni nu e orb si nici nesimtit sa nu sesizeze diferenta intre o situatie reala si un scenariu creat artificial.

Smerenia fata de Domnul este o virtute, insa smerenia autoimpusa ca umilinta de dragul umilintei fata de semeni este masochism. Sa avem grija de noi sa fim naturali, sa nu vrem sa aratam lumii cu forta calitatile noastre pentru ca lumea nu e nici proasta, nici oarba si ne vede deslusit cum suntem.

[georgeval]

Prin smerenie stiu ca ma raportez la Dumnezeu si imi vad micimea sau constientizez conditia mea limitata. Prin smerenie ma micsorez pe mine in pornirile mele egoiste si Il las pe Dumnezeu sa creasca in mine- conform Apocalipsei "Dumnezeu sta la usa si bate" deci nu da buzna, nu trece peste libertatea mea- smerenia este strans legata de libertate. Nu cred ca pot sa vorbesc despre acelasi lucru in cazul umilintei.

[calator prin ploaie]

Ai dreptate LapetiteMOc.....falsa smerenie...este peste tot...Nu vezi ades si in biserici? Vin incarcate cu blanuri si bijuterii femeile....si stau de vorba intre ele cu tupeu in timpul slujbei si daca le bati pe umar ...te sfasie din priviri, sau cum a patit un cunoscut deunazi, i s-a replicat de o dansa ca este cuscra preotului asa ca....Sa ne ierte bunul Dumnezeu !

În prealabil postat de zaharia_2009

Spune-mi te rog in care carte ai citi sau la ce personalitate bisericeasca ai auzit ca in cultura ortodoxa, in invataturile ortodoxe exista notiunea de ,, DEMNITATE" , cultivata si ingrijita asa cum incerci dumneata sa o pretinzi userilor. Daca nu ai stiut pina acum DEMNITATEA= MINDRIE ! Ortodoxul isi cultiva smerenia, duhul umilit si inima infrinta si nici decum demnitatea , nu asa ne invata David in al sau psalm 50, in psalmul de pocainta , de umilinta ?

Topicul acesta mi-a amintit de un mesaj mai vechi al fratelui Zaharia, al carui punct de vedere l-am citat mai sus. Intr-un fel sau altul, aproape fiecare dintre noi avem niste pareri fixe la care nu renuntam sub nici o forma. Pana la urma poate ca nu acesta este pacatul cel mai mare, ci incercarea de intimidare, de defaimare, de umilire a celui care are o alta parere decat a noastra.
Parerea mea este ca demnitatea nu se confunda cu acea mandrie perfida si aroganta, ci cu intelepciunea omului retinut, de a nu ceda in fata aparentelor inselatoare. Cati dintre sfintii martiri n-au murit cu demnitate? Sau cati dintre cei inchisi prin inchisorile comuniste n-au cedat torturilor si nu si-au incalcat demnitatea de OM, divulgandu-si fratii de suferinta, preotii si neamul... Demnitatea de OM, nu poate fi confundata cu mandria si e pacat ca cineva poate aduce argumente psaltice in apararea acestei teorii. Umilinta de multe ori are forma de linguseala, fie ea religioasa sau nu. Ascultati-va sufletul, fara ura si fara partinire si amintiti-va ca in viata, cele mai periculoase persoane le-ati descoperit pe acelea care par umile si cu vorba mieroasa.

În prealabil postat de OmuBun

amintiti-va ca in viata, cele mai periculoase persoane le-ati descoperit pe acelea care par umile si cu vorba mieroasa.

Foarte corect! Eu ma feresc de ele ca de acid sulfuric...

[cristiboss56]

În prealabil postat de OmuBun

... Demnitatea de OM, nu poate fi confundata cu mandria si e pacat

. . . Mare PACAT , cand vorbim dupa mintea noastra pacatoasa , fara a ne documenta din Invataturile Sfintilor Parinti ! Vorbim doar de dragul vorbei si a unei "demnitati " de mult apuse , odata cu caderea omului in Pacat .Viata in pacat este nedemna pentru aceasta distruge insasi persoana umana si dauneaza semenilor , precum si lumii inconjuratoare . Pacatul distorsioneaza ierarhia relatiilor din natura umana . Astfel , in loc ca duhul sa domine corpul , se supune prin pacat acestuia . Care "demnitate " ? A cui ? . . . Sfantul Ioan Gura de Aur indica acest lucru si spune : << Noi am rasturnat ordinea si atat de puternic a devenit raul incat silim sufletul sa urmeze dorintelor carnii >> ( Vezi in Omilia a 12-a . . . citeste ! ! ! ) Care demnitate ? ? ? A Cui ? . . . Viata dupa legile trupului este potrivnica poruncilor lui Dumnezeu si nu corespund fundamentelor morale puse de Acesta in firea umana . Care "Demnitate " ? ? ? Omul aflat sub influenta pacatului actioneaza in relatiile sale cu alti oameni ca EGOIST , adica avand grija doar sa-si satisfaca proprile necesitati in detrimentul semenilor sai . Care " Demnitate " ? ? ? Sfantul Grigorie de Nyssa in multe scrieri ale sale face referire directa sau indirecata la aceasta FALSA DEMNITATE ! ! ! In sfarsit , voi mai reveni , si sper sa o faca si zaharia cat de curand , pentru a demonta acest fals mit al "demnitatii umane " !

[calator prin ploaie]

Adica sa nu existe demnitate umana? Din cea lipsita de orgolii si mandrie? Poi cum sa nu existe demnitate umana....ca daca n-ar exista am fi aidoma(si unii chiar sunt) salbaticiunilor junglei...Dignitas dignitatis....vrednicie...Sa nu fie omul demn, adica vrednic? Ma indoiesc, sincer....