Increderea in propria persoana

[camy_d]

Încrederea în forţele proprii nu e rea în totalitate. Exagerarea ei duce la mândrie, chiar prostească, dacă avem încredere în ceva ce nu putem face. Mai e şi mândria că nu Dumnezeu ne-a dat acele calităţi.

Însă nici extrema opusă nu-i bună, religia ne spune să fim smeriţi, însă să ne şi cunoaştem puterile. Ne obligă să ne ştim calităţile, ca să le putem valorifica, să nu spunem că Dumnezeu nu ne-a dat talanţi, când ne-a dat cu grămada. Dacă ştim ce putem noi face, ştim cum putem fi de folos aproapelui nostru.

Dacă de ex. Eminescu neavând încredere în forţele proprii, nu ar mai fi scris nimic, din smerenie ar fi zis că n-are talent, atunci cu siguranţă Dumnezeu i-ar fi cerut socoteală pentru aceasta.

Trebuie să ne cunoaştem forţele, chiar să tindem să ni le depăşim, să evoluăm, însă să fim conştienţi că avem totul de la Dumnezeu şi să nu cădem într-o încredere stupidă, dacă noi de ex. suntem buni fizicieni, să nu credem că vom ajunge mari pictori, deşi nu avem niciun talent.