Cunoastere versus ignoranta. Rolul elitelor intelectuale

[Pippo_]

În prealabil postat de andreicozia

Nu stiu citi atei ai intilnit tu si cu citi ai stat de vorba despre posibilitatea existentei lui Dumnezeu prin cunoastere nu prin inima. Din experienta conversatiilor avute cu unii dintre ei chiar si cei mai inversunati necredinciosi afirma ca ceva, ceva "acolo undeva" exista, dar ei vor dovezi palpabile, clare, si practic sunt in asteptare de manifestari clare ale lui Dumnezeu daca exista, nu REpovestiri la a mii-a mina, gen telefon fara fir unde un zvon porneste la un capat si pe parcurs sufera o asa transformare uriasa ca este de nerecunoscut la celalalt capat....si ca urmare MESAJUL ESTE COMPLET SCHIMBAT!

Ateii sunt oameni normali ca toata lumea nu mai putin morali decit orice credincios, insa ei nu se lasa manipulati emotional si sentimental(prin vaicareli si ritualuri) si pe parcursul vietii lor stau linistiti in banca lor pragmatica, punind la indoiata ABSOLUT TOTUL asa cum de fapt ne-a si invatat Dumnezeu sa o facem.

Hai ca ma faci sa rad :)) Ateii pun la indoiala absolut tot ce nu este deja demonstrat stiintific (de catre stiinta moderna), punct in care se gasesc deja in eroare, deoarece insasi stiinta moderna se gaseste in eroare datorita prejudecatilor pe care si-a format fundamentul. Cand la baza ratiunii acceptam erori atat de grave, doar nu te astepti ca logica sa ne duca prea departe. Stiinta moderna pleaca din start cu prejudecta "Dumnezeu nu exista pentru ca nu avem nevoie de el" - deci eliminam toate posibilitatile extra pentru a gandi in ALB si NEGRU, si nu sub forma de PROBABILITATI. Grava eroare in care se zbate stiinta moderna si datorita careia oamenii se zbat ca pestii pe uscat dedicandu-si intreaga viata pentru a intelege cateva detalii insignificante in comparatie cu Adevaratele taine ale universului exterior si interior. Este o problema de orgoliu a omului si a omenirii. Aceea de a tine cu tot dinadinsul ca este om mare si nu are nevoie de nimeni si de nimic.

Stiu ca ateii vor dovezi palpabile, clare. Dar exista o problema: Dumnezeu nu se dezvaluie decat aceluia care nu asteapta de la altii si il cauta din propria vointa! - altfel nu ar putea exista liber arbitru. De cunoasterea lui Dumnezeu nu te apropii decat atunci cand o cauti tu pe ea, nu vine ea singura la tine. Iar ateul ce face? Te priveste in general cu superioritate si suspiciune, sta cu mainile in san si intreba cu tupeu si cu mandrie: "Unde sunt dovezile?" - de parca lui i s-ar cuveni totul si ar fi centrul universului, iar universul responsabil sa-si demonstreze existenta in fatza maretiei sale stiintifice.

Cam asta e tabloul.

[calator prin ploaie]

"Iar ateul ce face? Te priveste in general cu superioritate si suspiciune, sta cu mainile in san si intreba cu tupeu si cu mandrie: "Unde sunt dovezile?" - de parca lui i s-ar cuveni totul si ar fi centrul universului, iar universul responsabil sa-si demonstreze existenta in fatza maretiei sale stiintifice."


Am constatat asta...din plin...

În prealabil postat de Pippo_

Stiinta moderna pleaca din start cu prejudecta "Dumnezeu nu exista pentru ca nu avem nevoie de el"

1. Daca sunteti amabil, ce-i aia Stiinta moderna? Exista cumva si o stiinta clasica? Care este linia de demarcatie dintre cele doua?

2. Ati putea cumva sa documentati afirmatia citata? Nu este prima oara cand o aud.

Fiecare constructie stiintifica se sprijina pe cateva propozitii de temelie, pe care le presupune ca adevarate si nu incearca sa le demonstreze, iar cu ajutorul lor construieste concepte, definitii, teoreme si concluzii. In geometrie si matematica in general aceste propozitii sunt un set de axiome. In mecanica (ramura a fizicii) sunt cateva Principii fundamentale, la fel si in termodinamica, etc. Unde intre aceste concepte, principii, axiome isi are locul Dumnezeu, astfel ca stiinta respectiva sa se aseze pe baze sanatoase, in conceptia dvs?

[Pippo_]

În prealabil postat de tailgunner4A

1. Daca sunteti amabil, ce-i aia Stiinta moderna? Exista cumva si o stiinta clasica? Care este linia de demarcatie dintre cele doua?

Aici gasiti toate demarcatiile care va intereseaza:
http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_science

În prealabil postat de tailgunner4A

2. Ati putea cumva sa documentati afirmatia citata? Nu este prima oara cand o aud.

O adopta probabil majoritatea oamenilor de stiinta atei. Pe toti care i-am intrebat de ce stiinta nu incearca sa considere posibilitatea existentei lui Dumnezeu, mi-au raspuns sec: "Pentru ca nu este necesar". Pana si Stephen Hawking caruia eu i-am admirat ideile despre univers cu ani in urma spune acelasi lucru:
http://abcnews.go.com/GMA/stephen-ha...ry?id=11571150

În prealabil postat de tailgunner4A

Fiecare constructie stiintifica se sprijina pe cateva propozitii de temelie, pe care le presupune ca adevarate si nu incearca sa le demonstreze, iar cu ajutorul lor construieste concepte, definitii, teoreme si concluzii. In geometrie si matematica in general aceste propozitii sunt un set de axiome. In mecanica (ramura a fizicii) sunt cateva Principii fundamentale, la fel si in termodinamica, etc. Unde intre aceste concepte, principii, axiome isi are locul Dumnezeu, astfel ca stiinta respectiva sa se aseze pe baze sanatoase, in conceptia dvs?

Eu nu sunt impotriva stiintei moderne, din contra, o apreciez foarte mult pentru ceea ce este si ii inteleg in mare destule principii cu care sunt de acord din punctul ei de vedere.

Sincer, nici nu stiu cum sa va explic unde si-ar avea loc Dumnezeu printre axiome, deoarece realitatea este exact invers, adica axiomele isi au loc printre Dumnezeu. Dar cum oare ar putea fi inteles lucrul asta cat timp il scoatem pe Dumnezeu din ecuatie si ii negam orice urma de evidenta?! Stiinta moderna este doar partea exterioara a stiintei (a ceea ce poate fi stiut rational).

Este nevoie de o revizuire a punctului de vedere stiintific astfel incat extinderea stiintei moderne sa ajunga dincolo de experimentele de laborator, in laboratorul fiintei umane. Fiinta umana este capabila de mult mai mult, este si greu de imaginat pana unde se poate ajunge. Dar nu se poate face fara conceptul de Dumnezeu in ecuatie. Daca oamenii de stiinta si-ar da silinta sa inteleaga esenta religiilor, ar revolutiona atat stiinta cat si religia, le-ar uni, deoarece stiinta care il include pe Dumnezeu in ecuatie, comparativ cu stiinta care il scoate pe Dumnezeu din ecuatie, este ca un Om pe langa un Schelet.

[Mihailc]

S-a supărat cineva de nu mai continuă nimeni dicuţia?