Teologul cu diploma

[Fani71]

În prealabil postat de CrisetenO

La cealalta extrema este dupa parerea mea ascultarea oarba. Adica orice ti-ar spune cei din categoria 1 si 2, asculti. Aici e buba in societatile musulmane mai putin educate, unde foarte multi asculta de mullahi ca de litera legii. Ce auzi trebuie si el cumva filtrat. De aceea e recomandabil ca si noi, laicii, sa citim cat mai mult si sa ne fundamentam credinta si pe cunoastere. E adevarat: cel mai important e sa simtim iubirea si credinta inauntrul nostru; dar pentru a intelege macar instinctiv ce reprezinta aceasta iubire, cred ca ne trebuie cumva un etalon launtric.

Din pacateaceasta atitudine pare sa se raspândeasca si in ortodoxie, mai ales in fostele tari comuniste.
Orice intrebare sau nedumerire are un tanar, este pus la zid de unii (chiar preoti) imediat, i se spune sa sculte.
Da, ar trebui sa invatam cat mai mlult, si din carti.
Cum spuneam, trairea si citirea ar trebui sa se hraneasca una pe alta.

[George.m]

În prealabil postat de Fani71

Cum spuneam, trairea si citirea ar trebui sa se hraneasca una pe alta.

Asa este. Citirea trebuie sa fie strans legata de traire. Mi-a placut ce spunea Paul Evdochimov: "Citind Biblia, Părinţii citeau nu texte, ci pe Hristos cel viu, şi Hristos le vorbea; ei se hrăneau din cuvântul Scripturii aşa cum se hrăneau cu pâinea şi vinul euharistic.

Teologia lor continua în planul sacramental, traducea în proprii ei termeni teofanii trăite. Astăzi, în locul gândirii Părinţilor, în locul focului vederii lor, asistăm prea adesea la o muncă de scribi aplecaţi cu scrupulozitate asupra textelor, pe care le purică plini de conştiinciozitate, făcând articole pentru dicţionarele teologice, dar nu teologie.

Grandioasa problematică a Părinţilor, spiritul lor creator, "poezia" lor .., lipsesc spiritului prozaic şi şcolăresc al timpului nostru. Problematica grandioasă a Părinţilor care vedeau devine ştiinţa scribilor cuminţi care citesc".

[Marius22]

Mi-au mers la inima gandurile si experientele parintelui Teofil Paraian, legate de acest subiect: Studiile teologice - avantaje si dezavantaje.

In cazul sau, studiile teologice desi au constituit initial o experienta oarecum negativa, nu l-au impiedicat, dar nici nu au avut un merit fundamental in drumul parcurs, spre a deveni "duhovnicul bucuriei". A contat mai ales faptul ca a fost un om al rugaciunii, al relatiei vii si personale cu Dumnezeu si cu semenii.

[Marius22]

Teologul cu diploma se afla in permantenta sub ispita de a considera Biblia si scrierile Sfintilor Parinti drept "literatura religioasa" iar nu Sfanta Traditie.

Acest mod de a vedea si trai lucrurile este, de altfel, temelia scolasticismului: accentul pe "litera care ucide" si tagaduirea "Duhului care da viata".

În prealabil postat de Marius22

Teologul cu diploma se afla in permantenta sub ispita de a considera Biblia si scrierile Sfintilor Parinti drept "literatura religioasa" iar nu Sfanta Traditie.Acest mod de a vedea si trai lucrurile este, de altfel, temelia scolasticismului: accentul pe "litera care ucide" si tagaduirea "Duhului care da viata".

Eu cred ca acesta tentatie exista mai ales in randul celor care aplica exegeza istorico-critica sau in general in randul adeptilor teologiei liberale.

[George.m]

În prealabil postat de Marius22

Teologul cu diploma se afla in permantenta sub ispita de a considera Biblia si scrierile Sfintilor Parinti drept "literatura religioasa" iar nu Sfanta Traditie.

Acest mod de a vedea si trai lucrurile este, de altfel, temelia scolasticismului: accentul pe "litera care ucide" si tagaduirea "Duhului care da viata".

Intr-adevar, exista aceasta ispita a cercetarii textelor sfinte fara Duhul lui Dumnezeu.
Insa, daca Duhul nu va lucra in mod tainic asupra noastra, nu vom percepe dimensiunea sacra a "literaturii religioase". Nu vom cunoaste ca prin cuvinte omenesti ne vorbeste, ni se impartaseste Dumnezeu Insusi.
Iar pentru mantuirea noastra, nu atat dobandirea unor cunostinte teologice e importanta, cat dobandirea Duhului Sfant.

Spune Cuviosul Sofronie, intr-una din cuvantarile sale:
"Exista o cale de educatie in Biserica, prin scoli si prin invatatura teologica. Insa, sa mi se ingaduie a spune, aceasta cale nu este mai mult decat un paleativ.

Vremea noastra cu precadere scoate la iveala nerozia stiintelor theologice. Prin stiinta nu poti intelege existential pe Dumnezeu, si sa Il traiesti. Iar mantuirea, ca stramutare dintr-un fenomen vremelnic, inseamna a te face asemenea lui Dumnezeu (...).

Traind in lumea asta, unde se leapada calea rugaciunii si viata dupa porunci, unde vor sa inlocuiasca slujirea lui Dumnezeu si viata intr-Insul cu conversatii despre El, necontenit suferim influenta acestor dispozitii omenesti si riscam sa pierdem adevarata cale catre cunoasterea lui Dumnezeu si catre mantuire.

Mantuieste-se omul, nu prin multimea informatiilor stiintei. Prin informatii nicicum nu ni se impartaseste starea de a vedea pe Dumnezeu precum este".