"Terapia iertarii"

[anna21]

1. Eu am ajuns la concluzia ca iertarea este extraordinar de grea.
Vorbesc de iertarea adevarata: adica un om care ti-a facut sau iti face rau sa-l iubesti cu adevarat si sa-i doresti mantuirea.
Oi fi eu f rea, dar am observat ca desi mi se parea ca am iertat pe x sau y (chiar am incercat, m-am spovedit, m-am rugat pt ei, nu i-am mai criticat, am oprit gandurile negative etc..), ei bine, cand am aflat ca ceva li s-a intamplat, am simtit o oarecare satisfactie" dar bineinteles, asa le trebuie". Ceea ce a indicat clar ca iertarea era doar in capul meu.

Apoi, mai este o categorie de oameni pe care nu-i putem ierta (decat daca ne smerim!): cei care ne fac bine si noi le rasplatim cu rau.
Apoi mai sunt cei care sunt mai putin "vrednici" decat noi (in mintea noastra, desigur), dar ne-o iau inainte fie in cariera, fie in bogatie, fie in bunatate si credinta! Greu de iertat si acestia.
Etc..


Sa spui: da, te iert, fara sa constientizezi MUNCA din spatele acestei iertari este o nebunie. Cand ierti pe cineva esti TU cel care te schimbi, si chiar te schimbi profund pt a ajunge la masura iertarii altora.

In general iertarea este confundata cu amabilitatea, politetea sau NEPASAREA.
Nu cred ca aceasta este iertarea adevarata.
(In plus, iertarea adevarata este nedespartita de smerenie)

2. Am observat ca orice idee insusita gresit, care are aparenta crestina dar in profunzime este straina de invavatura crestina.. va avea consecinte grave la un moment dat.
Eu nu inteleg acum exact care sunt consecintele terapiei iertarii prezentate aici, decat in parte. (Dar nici nu vreau sa aflu). Daca nu inteleg un lucru pana la capat (in consecinte) este mai precaut sa nu-l declar folositor.