![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
||||
|
||||
|
Citat:
Oricat de ultra vechi sunt acele religii, uiti ca mozaismul care e "mama" crestinatatii, si ca cel mai probabil e intr-adevar cea mai veche religie din lume, dar hei, cine sunt eu sa-ti spun ce sa crezi? Oare ai citit "Mari invatati ai occidentului si parintele Paisie" (sau ceva in genul) cel mai concret de pe sfaturi ortodoxe? Nu, nu se poate.... Cum sa poata crea Dumnezeu o religie care nu are nici in clin nici in maneca cu El? Care nu este spre slavirea lui si mantuirea "poporului" Lui? Cat despre cultura, mai lasati-ma ca pana si umbrela aceea poate fi o problema de cultura... Iar superficialitatea parintilor ortodocsi, nu e oare contrabalansata de cei care intr-adevar poti spune ca sunt drepti? Sau si asa, cum sa ne tot uitam dupa preoti, cum sunt si cum sunt in alte religii? Lol, un preot ortodox oricat de decazut ar fi... daca inca e in masura sa faca slujba... care apropo, tot ce nu face preotul implineste ingerul... reluam, daca e in masura sa faca slujba, este intr-o mai mare masura duhovniceasca chiar si decat tine, sau mine sau oricine nu e preot.... iar despre pagani, nu poate fi vorba... apropo, tu stii sau cel putin ai auzit de Sfanta Taina a Botezului, sau ce face ea? Cultura ne-cultura, asta e un termen de ignoranta, ca nu cultura mantuie, si nu in cultura afli pe Dumnezeu.... Superficialitate, ignoranta, toti dam dovada de asta.... Numai ca la unii e mai multa rusine, la altii mai putina... |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Citat:
2."Iudaismul (din grecescul Ioudaïsmos, derivat din limba ebraică יהודה, Yehudah, „Iuda”; în ebraică: יַהֲדוּת, Yahadut, caracterele distinctive a iudeicului eáqnov), cunoscut și sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creștinism și islam. " 3. despre ritul mozaic.....cunosc cred mult mai multe ca tine din motive obiective ce tin de o parte din familia mea....asa ca....si tacuisses... IUDAISM Fondator Infiintat de liderul ebraic Avraam in jurul anului 2000 î.Hr. Moise a dat evreilor Tora în jur de 1250 î.Hr. HINDUISM Cea mai veche dintre religii, care de data aceasta poate să aiba radacini preistorice.... CONCLUZIE....desi nu e cotata cea mai veche religie cea mozaica cum te exprimi tu , totusi ea sta la baza formarii crestinismului..... 5. Si daca tot ai intrat "intamplator" pe forum si "intamplator" pe acest topic , invata sa vb frumos , ca sa demonstrezi ca esti crestin si mai inteligent ca mine....Deocamdata ca tot zici de evrei :אני מכיר את הפנים שלך כמו שאתה מדבר ps. un popor fara cultura este aidoma unui copac fara ramuri si radacini... |
|
#3
|
||||
|
||||
|
Citat:
Citeste si tu cu atentie replyurile la alti oameni... Cat despre vorbitul frumos... nu cred ca te-am ofensat. Ca te-ai simtit tu asta e altceva. Si in plus si in noul Testament se zice ca nu poate o sluga sluji la doi stapani.... asa cum putem pune noi conceptii hinduiste in biserica ortodoxa. tu stii macar cu ce se mananca hinduismul? Te-am intrebat si te mai intreb ai citit Mari invatati ai Orientului si Parintele Paisie? Dar cand vine vorba de vorbitul frumos iti zic ca acuma eu ma simt ofensat ca raspunzi si tu in doi peri... |
|
#4
|
||||
|
||||
|
Marii inițiați ai Indiei și Părintele Paisie - varianta online - http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...intele-paisie/
__________________
Sunt împotriva: avortului, homosexualității, sectelor, ateismului, masoneriei, păgânătății, ereziilor, ecumenismului, băncilor, cipurilor și actelor cu cip, politicianismului și a părăsirii patriei. Să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu și atât! Viitoarele legi și acțiuni statale nu vor duce decât la compromiterea noastră ca ființe dumnezeiești și la pierderea libertății. Noi nu suntem legați de aceste rânduieli lumești deșarte și satanice, ci doar de voia Domnului! |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#6
|
||||
|
||||
|
Nu caut cearta, daca ti s-a parut iti cer scuze... :))
|
|
#7
|
|||
|
|||
|
Ca o lady ce sunt iti spun ca nu trebuie sa te scuzi dar sa fii atent la ton...In rest deh, si eu am zile mai putin bune...
|
|
#8
|
||||
|
||||
|
Modelele din vechime ale idealului monastic creștin sunt nazireii și profeții lui Israel. Un nazireu era o persoană care urma un fel de viață distinct, pentru Dumnezeu, ca urmare a unui jurământ special.
"Vorbește fiilor lui Israel și zi către ei: Dacă bărbat sau femeie va hotărî să dea făgăduință de nazireu, ca să se afierosească nazireu Domnului, să se ferească de vin și de sicheră; oțet de vin și oțet de sicheră să nu bea și nimic din cele făcute din struguri să nu bea; nici struguri proaspeți sau uscați să nu mănânce. În toate zilele, cât va fi nazireu, să nu mănânce, nici să bea vreo băutură făcută din struguri, de la sâmbure până la pielită. În toate zilele făgăduinței sale de nazireu să nu treacă brici pe capul său; până la împlinirea zilelor, câte a afierosit Domnului, este sfânt și trebuie să crească părul pe capul lui. În toate zilele, pentru care s-a afierosit pe sine să fie nazireul Domnului, să nu se apropie de trup mort: Când va muri tatăl său, sau mama sa, sau fratele său, sau sora sa, să nu se spurce prin atingerea de ei, pentru că afierosirea lui Dumnezeu este pe capul lui. În toate zilele cât va fi nazireu, este sfântul Domnului. (Numeri 6,2-8) Profeții (proorocii) lui Israel erau închinați Domnului ca semn de pocăință. Unii din ei trăiau în condiții foarte grele, despărțindu-se ei înșiși sau fiind siliți să se despartă de oameni din pricina poverii mesajului pe care îl purtau. Alți prooroci trăiau ca membri ai comunităților, ai unor școli amintite de câteva ori în Scriptură dar despre care s-au făcut multe speculații, dar despre care se știe în realitate foarte puțin. Proorocii dinainte de Avraam, Enoh și Melchisedec, iar dintre profeții evrei în special Ilie și ucenicul acestuia, Elisei sunt importanți pentru tradiția monastică creștină. Cel mai frecvent citat ca "model" al vieții monastice (și în special pustnicești), închinat Domnului este Sfântul Ioan Botezătorul, mazireu și prooroc în același timp. Și Ioan a avut ucenici care stăteau împreună cu el și pe care se presupune că îi învăța să adopte un mod de viață asemănător cu al său: n zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii, spunând: Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui". Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, și cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste și miere sălbatică. Atunci a ieșit la el Ierusalimul și toată Iudeea și toată împrejurimea Iordanului. Și erau botezați de către el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele. (Matei 3,1-6) Modelele feminine ale monahismului sunt Maica Domnului și cele patru fecioare, fiicele Sfântului Diacon Filip (din cei șapte) : Iar noi, sfârșind călătoria noastră pe apă, de la Tir am venit la Ptolemaida și, îmbrățișând pe frați, am rămas la ei o zi. Iar a doua zi, ieșind, am venit la Cezareea. Și intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei șapte (diaconi), am rămas la el. Și acesta avea patru fiice, fecioare, care prooroceau. (Fapte 21,7-9) Idealul monahal se bazează și pe modelul Sfântului Apostol Pavel, despre care se crede că nu s-a căsătorit și care, pentru a se întreține, făcea corturi: Eu voiesc ca toți oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul așa, altul într-alt fel. Celor ce sunt necăsătoriți și văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca și mine. (I Corinteni 7,7-8) Dar adevăratul model al monahismului creștin, de obște sau pustnicesc,este Iisus Hristos: Gândul acesta să fie în voi care era și în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce. (Filipeni 2,5-8) În plus, și Biserica primară era un model pentru viața monahală. Primii creștini trăiau în comun, împărțind tot ce aveau, după cum se arată în Faptele Apostolilor.
__________________
Sunt împotriva: avortului, homosexualității, sectelor, ateismului, masoneriei, păgânătății, ereziilor, ecumenismului, băncilor, cipurilor și actelor cu cip, politicianismului și a părăsirii patriei. Să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu și atât! Viitoarele legi și acțiuni statale nu vor duce decât la compromiterea noastră ca ființe dumnezeiești și la pierderea libertății. Noi nu suntem legați de aceste rânduieli lumești deșarte și satanice, ci doar de voia Domnului! |
|
#9
|
||||
|
||||
|
Întemeierea monahismului creștin s-a făcut în deșert, în Egiptul secolului al IV-lea, ca un alt mod de a trăi mucenicia. Există voci care atribuie apariția monahismului în această perioadă schimbărilor care au avut loc în Imperiul Roman la nivelul societății ca urmare a convertirii sfântului împărat Constantin cel Mare la creștinism si al transformării creștinismului în religie tolerată pe teritoriul Imperiului. Aceasta a pus capăt persecuției creștinilor și poziției lor de grup religios mic, persecutat, ducând totodată la creșterea numărului "creștinilor cu numele" în Biserică. Ca reacție la aceasta, mulți dintre cei care doreau să păstreze intensitatea vieții duhovnicești a creștinismului primelor secole au fugit în deșert pentru a-și petrece viața în post și rugăciune, eliberați de influența și tulburarea lumii exterioare. Sfârșitul persecuțiilor a însemnat și că mucenicia devenea mai puțin probabilă, astfel că asceza a început să devină un mod de viață distinct.
Sfinții Antonie cel Mare și Pahomie cel Mare au fost întemeietorii timpurii ai monahismului egiptean, deși primul creștin despre care se știe că a trăit ca monah a fost Sfântul Pavel Tebeul. Ortodoxia îl consideră și pe Sfântul Vasile cel Mare ca fondator al regulilor monahale, urmând și exemplul Părinților Deșertului. Sfântul Benedict de Nursia, a cărui Regulă se bazează pe cea a Sf. Vasile, este adesea considerat întemeietorul monahismului apusean. Încă de timpuriu au existat probabil persoane care și-au trăit viața în izolare - eremiți -, după exemplul celor patruzeci de zile petrecute de Hristos în deșert. Nu există mărturii arheologice confirmate ale acestora, și mărturiile scrise cuprind doar aluzii. Sf. Antonie cel Mare a trăit ca eremit (sihastru sau pustnic), urmat fiind de alții, care trăiau în apropiere, dar nu în același loc cu el. Pe de altă parte, Sfântul Pavel Tebeul trăia nu foarte departe de avva Antonie, în singurătate absolută, iar avva Antonie îl considera a fi un monah desăvârșit.(După ce l-a întâlnit pentru prima dată, avva Antonie, întorcându-se, le-a zis ucenicilor: "Vai mie, fiilor, că sunt călugăr păcătos și mincinos, sunt călugăr doar cu numele ! L-am văzut pe Ilie, l-am văzut pe Ioan Botezătorul în deșert și l-am văzut pe Pavel - în Rai!"). Acest fel de monahism se numește eremitic ("după felul eremitic") sau, în limbajul bisericesc ortodox românesc, pustnicie (sau sihăstrie). Sfântul Pahomie cel Mare, un ucenic al avvei Antonie, a ales să îi adune pe monahi într-o comunitate în care monahii trăiau în colibe - sau chilii (din grecescul κελλια) - individuale, dar munceau în comun, mâncau în comun și participau la slujbe comune. Acest fel de organizare monastică se numește rânduială cenobitică (bazată pe o comunitate) sau, în limbajul bisericesc, viață de obște. Cea mai mare parte a mănăstirilor urmează rânduiala cenobitică. Capul unei mănăstiri a luat numele siriac de Abba ("Părinte"), în română avva. În cele din urmă, s-a format obiceiul ca unii monahi, puțini la număr, deja formați în viața comună, să părăsească viața de obște și să urmeze calea vieții pustnicești. A încerca acest lucru fără a fi fost format duhovnicește în viața de obște era văzut ca un gest de sinucidere spirituală, ce ducea adesea la căderea în înșelare sau amăgire spirituală.
__________________
Sunt împotriva: avortului, homosexualității, sectelor, ateismului, masoneriei, păgânătății, ereziilor, ecumenismului, băncilor, cipurilor și actelor cu cip, politicianismului și a părăsirii patriei. Să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu și atât! Viitoarele legi și acțiuni statale nu vor duce decât la compromiterea noastră ca ființe dumnezeiești și la pierderea libertății. Noi nu suntem legați de aceste rânduieli lumești deșarte și satanice, ci doar de voia Domnului! |
|
|