Nevoie de un sfat...

[AlinB]

În prealabil postat de Elenacluj

Vreau sa vb cu cineva, dar nu am cu cine. O sa va spun voua ce am pe suflet poate asa furtuna din interiorul meu se va pototli. Acum 3 luni logodnicul meu a decis sa ne separam, isi gasise pe altcineva. Dar nu despre el vreau sa va spun, ci despre mine. Am fost impreuna 6 ani, urma sa ne casatorim, s-a intimplat ce s-a intimplat, doar ca eu nu pot scapa de un profund sentiment de vina, ma macina gindurile cum ar fi fost daca...daca eu nu spuneam atunci aia, nu faceam atunci aialalta si tot asa. El e fericit acum, ma bucur pt el, merita asta, e un baiat bun. Eu ma consider complet responsabila de tot ce s-a intimplat si nu pot scapa de sentimentul asta. Nu ma pot impaca cu mine, nu ma pot ierta pe mine...m-am spovedit, ma rog la Dumnezeu sa ma ierte si sa ma ajute sa ma impac si eu cu mine. Mi-e teama ca sentimentul asta ma va insoti mereu, ca nu am stiut sa il tin aproape. Ma consider o ratata in momentul asta, cred ca merit tot ce mi se intimpla...si totusi trebuie sa traiesc cu sentimentul asta...si e greu. Poate e o intrebare banala, dar cum sa ma impac cu mine?

Nu stiu ce intelegeti prin "am fost impreuna 6 ani", ideea este ca relatiile "prea stranse" dar care nu au binecuvantare de la Dumnezeu nu sunt de durata.

In plus, cand v-ati despartit, v-a reprosat ceva anume sau doar a vrut sa "schimbe aerul"?
Daca este asa, spuneti ca el este inca fericit dupa 3 ani? Hm..asteptati sa mai treaca inca 3..

[Elenacluj]

Nu ne-am reprosat nimic, mi-a spus la o cafea ca a intilnit pe altcineva si de atunci nu l-am mai vazut.
Au trecut trei luni, nu trei ani...dar cred ca nici nu mai conteaza.

[I.Calin]

În prealabil postat de Elenacluj

Nu ne-am reprosat nimic, mi-a spus la o cafea ca a intilnit pe altcineva si de atunci nu l-am mai vazut.

Din punct de vedere "lumesc", toate sunt OK, băiatul a anunțat, și-a îndeplinit datoria, nu are remușcări, probabil că din punctul lui de vedere "nu vă lega nimic oficial", nu "ați perfectat un contract de căsătorie", a trecut la alta, probabil, că așa va face și cu actuala (se va întâlni, cândva, la o cafea, o va anunța senin, eventual și ceva de genul "ești bună, dar nu te merit") și va trece la viitoarea. Dumnezeu să-l binecuvânteze și să ne rugăm să-i "sporească mintea", adică să-l ajute să se maturizeze. (E un fapt cunoscut că bărbații se maturizează mai greu când e să gestioneze o relație, prea nu gândesc cu capul când ar trebui, sper să nu supăr pe nimeni.) Însă, din punctul meu de vedere, ar fi avut o datorie mult mai mare față de tine decât să stea la o cafea și să te anunțe nonșalant "sfârșitul" (și bănuiesc că și cu vreo două-trei regrete "de nu se mai poate", așa ca să cadreze bine cu evenimentul). Dar, mă rog, încă o dovadă în plus că el trece destul de ușor peste lucruri importante din viață.

În prealabil postat de Elenacluj

Au trecut trei luni, nu trei ani...dar cred ca nici nu mai conteaza.

Și vor trece și trei ani și într-adevăr, îți doresc din tot sufletul să nu conteze! Pomenește-l, doar, în rugăciunile tale, fără a încerca să-ți aduci aminte de altele. Iartă-l fără să i-o spui, dacă se poate... Fii demnă și nu uita de Domnul Iisus Hristos și Maica Sfântă, care, prin rugăciunile ei, tare multe poate.

Doamne ajută!

[Elenacluj]

I. Calin parca ai fost acolo cind s-a consumat momentul.

Multumesc

[AlinB]

În prealabil postat de Elenacluj

Nu ne-am reprosat nimic, mi-a spus la o cafea ca a intilnit pe altcineva si de atunci nu l-am mai vazut.
Au trecut trei luni, nu trei ani...dar cred ca nici nu mai conteaza.

Daca el n-are ce sa-ti reproseaze tu cu atat mai putin ai ce sa-ti reprosezi fatza de el.

Cum am mai spus, nu stiu cum a decurs relatia, dar fara un angajament ferm prea multa apropiere produce fenomenul exact opus, vizibil mai ales la barbati dar de care femeile nu sunt straine - repulsia.

Angajamentul ferm oricum nu este solutia magica daca nu este duplat si de o maturizare corespunzatoare a persoanei in cauza, altfel te trezesti ca te lasa balta mai tarziu cand e mult mai grav.

Multumeste-i lui Dumnezeu ca nu s-a intamplat asta dupa cativa ani de casnicie, eventual si cativa copii, etc.

Sansa este de partea ta sa gasesti ceva mai bun, cred ca macar acum realizezi ca persona in cauza a fost mult sub asteptarile tale si daca n-ai fi fost indragostita pana peste cap poate ai fi realizat asta mult mai repede.

[Doina97]

Femeile ,fiinte sensibile. Toate trecem mai devreme sau mai tarziu prin asemenea despartiri.Trei ani,sapte ani...nu mai conteaza.Conteaza amalgamul de sentimente care ne pun la propriu in pat.Poate avem si noi o parte de vina dar asta nu inseamna ca trebuie ne doboare. Scapa imediat de sentimentul de vina,fii barbata! O sa fii mult mai fericita decat ai fost.Ai pierdut un baiat bun,o sa gasesti unul extraordinar! Crede-ma! Capul sus! O sa -ti para o prostie suferinta ta de'acum....cam in 10 ani...
Eu personal,astept vesti de la tine.

[Pippo_]

În prealabil postat de Elenacluj

Nu ne-am reprosat nimic, mi-a spus la o cafea ca a intilnit pe altcineva si de atunci nu l-am mai vazut.
Au trecut trei luni, nu trei ani...dar cred ca nici nu mai conteaza.

Nu aduce anul ce aduce ceasul. Prezentul iti poate oferi lucruri minunate in fatza carora trecutul sa paleasca, astfel incat sa ajungi intr-un punct al vietii in care sa te minunezi si sa multumesti ca a fost asa.