Parintele Themi, ateul devenit preot misionar in Africa

[Traditie1]

În prealabil postat de dianagroza

Cat de frumos... ceva pentru suflet!
Pentru cei care nu au vazut articolul....

http://www.crestinortodox.ro/parinti...ca-123601.html

Noi ne bucurăm în mod egoist când un ateu sau alt necredincioș se convertește, pentru că crește influența cultului nostru. Dar dacă ne-ar păsa de mântuirea respectivului, nu am mai fi atât de bucuroși.

Convertirea nu are nici o importanță, importantă este curățirea sufletului de păcat, ceea ce nu prea are loc. E drept că învățătura ortodoxă e singura care ajută la curățirea de păcat, dar cărțile care vorbesc despre asta sunt puține la număr și puțin sau deloc cunoscute de marea masă a credincioșilor. De fapt și această majoritate a credincioșilor nu ajunge la curățirea de păcat, care necesită viață de înfrânare care să atragă iluminarea Duhului Sfânt și vederea păcatelor proprii.

Vederea păcatului este darul cel mai mare al lui Dumnezeu. Prin forțe proprii noi nu ne putem vedea păcatul, oricât de bine intenționați am fi și orice am face. Asta pentru că prin păcat am căzut dintr-un plan de existență și conștiință, conștiința noastră a murit și numai Dumnezeu ne poate arăta ce s-a petrecut. Și Dumnezeu nu face asta cu una cu două, fiindcă omul s-ar obișnui să păcătuiască știind că Dumnezeu îl iartă. Pot trece mulți ani până când Dumnezeu să aducă în conștiință natura intimă a unui păcat.

Iată de ce convertirea este un act fără importanță. Importantă e ieșirea din moartea adusă de păcat, un lucru care se întâmplă la puțini oameni. Ateismul nu e o joacă. Prin împotrivirea la adevăr, sufletul ateului moare în mod real și veșnic, nu în sensul încetării de a exista ci în sensul pierderii nivelului de conștiință din perioada purității inițiale. Ateii care se întorc la credință sunt, ca și ateii necredincioși, niște oameni morți sufletește și chiar intelectual, pentru că ateismul, prin adoptarea negației, aduce mutații distructive inclusiv asupra minții. De aceea se observă la acești atei fixisme în gândire, sau desensibilizare emoțională.

Deci să nu fim așa bucuroși când se întoarce un necredincios la Ortodoxie fiindcă această bucurie e drăcească, e bucuria lumească pentru obținerea de putere iar sufletul acelui nefericit nu e aproape cu nimic mai bine decât anterior.