Minciuna si viclenia

[EMANUELA]

Odată, doi zidari făceau un zid. Când erau gata să aşeze o cărămidă, unul dintre ei a observat că era mai groasă într-o parte. Tovarăşul său, Petru, l-a sfătuit să pună altă cărămidă.

- Dacă nu faci aşa, Ioane, zidul va ieşi rău!

- Ei, cum are să strice zidul un lucru aşa de nimic, care nici nu se observă. Tu, Petre, prea iei în serios toate.

Ion a construit în continuare şi seara au plecat împreună acasă. A doua zi au găsit zidul prăbuşit din cauza cărămizii rele care a făcut zidul să fie înclinat.

La fel se întâmplă şi cu minciuna în inimile noastre: la început este mică, dar creşte, şi creşte, până ce aduce peste noi ruşine.