Dogme babesti

[Dumitru73]

În prealabil postat de glykys

Dumitru 73, obiceiul acesta al oamenilor foarte bolnavi de a se aseza pe jos la Vohodul mare, sa treaca preotii peste ei, l-am prins si eu, tot acum mai bine de 15 ani, cand eram micuta. Dupa aceea a disparut, probabil ca din cajuza multor incidente de care ai mentionat si tu. Eu am citit candva la parintele Cleopa ca paractica aceasta ar avea la baza un anumit verset din NT, in care se spunea ca bolnavii se atingeau de hainele Apostolilor, pentru a lua vindecarea. Probabil e buna si referinta aceea cu femeia care s-a atins de haina Mantuitorului. Tot parintele Cleopa nu prea era de acord cu aceasta practica, pentru ca exista marele risc ca preotul sa se impiedice si sa verse cinstitele Taine si trebuie sa faca un canon greu pentru asta. Spunea ca in cazul in care i se intampla sa ii cada din potir Sfintele Taine la impartasanie (deci cand ele sunt prefacute deja in Trupul si Sangele Domnului), din punct de vedere canonic, nu mai poate sluji niciodata Sfanta Liturghie.

Iata si pozitia oficiala a Bisericii - http://www.ziarullumina.ro/articole;...ramentala.html

aceste exemple sunt cazuri exceptionale.
cine erau cei ce faceau asta? bolnavii fara speranta.
dar in bisericile noastre a devenit o practica obijnuita.

[glykys]

Trebuie însa să fim atenţi să apucam înainte şi să aprindem în sufletul nostru cât suntem în viaţă lumina lui Hristos, care este învăţătura cu poruncile Sale. După moarte poţi să dai sufletului o mie de lumânări; dacă nu ai aprinsa făclia din suflet tot la întuneric mergi, că numai Domnul Hristos este Lumina lumii. Faptul că cineva a murit fără lumânare este, în ciuda credinţelor băbeşti, nesemnificativ. Cu deosebita semnificaţie şi de mare importanţă este pentru cineva să moară spovedit şi împărtăşit. Aceste două Sfinte Taine ajută mult sufletelor noastre atât în această viaţă, cât şi după moarte.