Despre judecarea aproapelui

[calator prin ploaie]

Traditie1
Senior Member

Data înregistrării: 10.10.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.745

Defularea asta prin visări poetice, relaxări muzicale şi vorbe 'profunde' mi se pare că nu este altceva decât manifestarea narcisismului, a unui suflet care nu caută să se smerească şi să se cureţe de patimi ci dimpotrivă, să se înalţe şi să se tăvălească în senzaţii.

Mândria sau iubirea trupească de sine este sursa tuturor păcatelor şi ea se manifestează prin închipuirea de sine, atracţia spre plăceri lumeşti. Ea este opusul iubirii lui Dumnezeu şi a aproapelui.
__________________

Un crestin adevarat...NU judeca...Si asta mai ales emitand teorii ieftine despre alcatuirea sufletului celuilalt , pe care-l "cunoaste"...dupa ureche(si de regula cel ce judeca este afon...)...NIMENI nu are cum stii despre modul de pocainta a celui de langa el...nici despre nivelul de pocainta....al acestuia....
DUMNEZEU iubeste pe cel ce se daruieste celorlalti, care imparte bucura proprie cu a celorlalti....care se pastreaza asa cum este , fara ipocrizie , total diferit de cel ce urla tavalindu-si sacul intolerantei la ce nu intelege.....
MANDRU, LIPSIT DE SMERENIE si de IUBIRE , deci DEPARTE de Domnul este cel care MEREU cauta PRICINA ....crezand ca poate dauna oricarei farame de inocent frumos....intr-un colt in care se poate vorbi si in afara de religie...desi darurile eu una le fac din iubire pentru toti si intai pentru EL....
Iti iert neputinta Traditie....atat de departe aflat totusi, de traditia crestinului autentic si de frumos...Pace tie!