Canonul Cel Mare

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Din lecturile pe aceasta tema, lecturi din cartile ziditoare in Biserica noastra, am desprins numeroase motive de oprire de la Sfanta Impartasanie si variate durate de timp pentru oprire. Pe de alta parte, un preot ortodox mi-a spus ca el nu vede motiv pentru a opri un om care cere sincer Sfanta Impartasanie. Eu doresc sincer si cu cutremur Sfanta Impartasanie dar sunt oprit mult timp conform canoanelor. Imi e greu sa astept, nevoia launtrica e reala, sunt nedumerit...

Iti inteleg durerea , dar toate sunt spre binele nostru ! Daca Duhovnicul te-a oprit te vei supune fara cartire , caci Sfanta Impartasanie o vei primi la timpul potrivit . Daca ai sa citesti din Parintele Cleopa , ai sa vezi ca Impartasania poate fi si prin rugaciune in BISERICA , prin participarea regulat la SFANTA LITURGHIE , dar ea nu poate sa fie inlocuita in nici un caz . Si eu am avut perioade cand am fost oprit , "m-am dat cu capul de pereti " , mi-am facut canonul , m-am trezit si m-am Impartasit ! Sunt oameni , chiar aici pe forum , care au fost opriti zece ani , si nu au disperat , nu au deznadajduit , ci au luptat si au INVINS ! Dumnezeu sa te lumineze in toate cele de trebuinta tie !

Va multumesc, oameni buni, pentru raspunsurile voastre! Datorita voua, ma simt acceptat si binevenit in comunitatea crestina in ciuda dificultatii pe care v-am impartasit-o. Nerabdarea si oarecum deruta mea sunt acum mai potolite, parca s-a imblinzit ceva aspru in mine si as dori sa verific daca am inteles bine mesajul vostru (culeg de la fiecare):
1. mai intai desprind luarea aminte la ASCULTARE; parintele duhovnic este cel in care imi pun nadejdea, nu ma abat dupa cum imi vine, nu cedez impulsului de a lua niste decizii arbitrare asa cum mi se pare mie, dupa bunul plac sau dupa propriile socoteli;
2. cadrul firesc (ca un cuibar germinativ) e rugaciunea, postul si spovedania; in afara lui nici nu are rost sa pun problema Sfintei Impartasanii, m-as afla in afara vietii crestine propriu-zise;
3. Domnul vegheaza si conduce tainic drumul meu, fiind deci suficient ca eu sa imi vad de partea mea (ascultare, marturisire, post si rugaciune) iar restul va veni atunci cand Domnul va binevoi.
Eu asa inteleg mesajul vostru, printre randuri, si cu speranta ca am priceput exact ce ati vrut sa imi transmiteti, marturisesc ca socotesc gandurile voastre cu adevarat fratesti, intelepte si de mare folos. Dumnezeu sa va binecuvinteze pentru ca v-ati gasit timp sa imi raspundeti si pentru ca ati facut-o in acest fel! Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Va multumesc din tot sufletul!

[glykys]

În prealabil postat de ioan cezar

1. mai intai desprind luarea aminte la ASCULTARE; parintele duhovnic este cel in care imi pun nadejdea, nu ma abat dupa cum imi vine, nu cedez impulsului de a lua niste decizii arbitrare asa cum mi se pare mie, dupa bunul plac sau dupa propriile socoteli;
2. cadrul firesc (ca un cuibar germinativ) e rugaciunea, postul si spovedania; in afara lui nici nu are rost sa pun problema Sfintei Impartasanii, m-as afla in afara vietii crestine propriu-zise;
3. Domnul vegheaza si conduce tainic drumul meu, fiind deci suficient ca eu sa imi vad de partea mea (ascultare, marturisire, post si rugaciune) iar restul va veni atunci cand Domnul va binevoi.

Eu sunt de acord cu tot ce ai scris aici, as mai avea o singura mentiune: sa nu uiti nici de milostenie! Postul are doua aripi: rugaciunea si milostenia. Daca poti sa dai de pomana o feliuta de paine, un pahar cu apa sau un banut, ar fi foarte bine. Dumnezeu sa te ajute si sa te intareasca. M-am bucurat foarte mult cand am citit mesajul tau si am vazut ca ai inteles atat de bine ce ai de facut. Acum mai ai si de implinit!