Animalele au suflet?

[calator prin ploaie]

Catalin 2 ....AU suflet animalele dar NU precum cel omenesc....Iar asta nu o consacra budistii sau hindusii...Insa budistii de ex , au un respect deosebit pt orice forma de viata....Daca ai citi, ai sti...Fti buni si blanzi si iubiti animalutele ca sunt si ele vietati !

[catalin2]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Catalin 2 ....AU suflet animalele dar NU precum cel omenesc....Iar asta nu o consacra budistii sau hindusii...Insa budistii de ex , au un respect deosebit pt orice forma de viata....Daca ai citi, ai sti...Fti buni si blanzi si iubiti animalutele ca sunt si ele vietati !

Probabil tu te referi la suflare de viata, deci ai dreptate. Sufletul e altceva, il are doar omul, e nemuritor si are constiinta si mai multe calitati.
Si noi iubim animalele, desi mancam din ele. Nu inteleg de ce un animal e mai presus de altul, si vaca sau porcul pe care il mancam e tot un animal.

[Erethorn]

1. Animalele nu au suflet nemuritor precum omul, nu sunt alcatuite dupa asemanarea lui Dumnezeu, deci nu se mantuie si nu se osandesc. Aceasta este dogma Bisericii.

2. Pentru cei care isi iubesc animalele si isi doresc sa le revada pe lumea cealalta, dogma nu spune ca Dumnezeu, in mare mila si dragostea Sa, nu ar putea sa invie sau sa recreeze animalul iubit.

Voi detinatori ai Adevarului stiti totul!

[cocorel]

E cam nedrept fata de animale sa NU fie si ele cu suflet.Mie mi se par mult mai blande si mai smerite decat oamenii.Si preotul nostru a zis ca au suflet chiar daca nu au atata minte ca si noi.

[mishi55]

În prealabil postat de cristinadaciana

Voi detinatori ai Adevarului stiti totul!

O data, un monah, vazand pe un alt monah facand un lucru, l-a judecat in sinea sa. Cand s-a dus la chilia sa, nu putea intra, fiindca in usa statea un inger. Monahul i-a facut plecaciune si l-a rugat sa-l lase sa intre. Iar ingerul a zis: "Dumnezeu m-a trimis sa te intreb: ce poruncesti sa facem cu fratele pe care l-ai judecat?" Iar monahul, in clipa aceea s-a si smerit si s-a rugat de iertare...

Cat de lesne putem judeca pe altul... De ce? numai pentru ca nu judeca la fel ca noi?

Sfintii parinti spun ca trebuie sa iubim si sa respectam intreaga creatie a lui Dumnezeu - fie ca vorbim de un cal, o pisica, un caine, sau vorbim de ape, munti, paduri, flori etc. Erau sfinti care se intristau daca din nebagare de seama striveau o insecta, ca si aceea avea viata ei, de la Dumnezeu. Cititi despre sfantul Paisie Aghioritul, despre sfantul Serafim de Sarov, despre cuviosul Porfirie Cavsocalivitul, despre sfantul Gherasim...
Trebuie sa iubim si sa respectam toata zidirea lui Dumnezeu. Nu sa facem discutii sterile, false probleme, tot felul de teorii, ipoteze.

Spunea un intelept ca lumea trebuie s-o privim nu ca pe o mostenire primita de la parintii nostri, ci ca pe un bun imprumutat de la copiii nostri...

Bine ar fi sa putem pastra echilibrul - nici animale chinuite, batute, infometate, dar nici animale din care sa ne facem "idoli" pe care sa-i slujim. Personal, iubesc toate animalele, si mi-e mila de toate, cu deosebire de cele fara stapan. Personal, dezagreez ideea de circ (menajerie), sau gradina zoologica... In acelasi timp, mi-s dragi florile, pomii, natura...

Bine ar fi ca, in loc sa ne judecam si sa ne infruntam, irosind si timp si putere, bine ar fi sa avem dragoste. Sa nu ne lasam antrenati in provocari inutile. Sa fim dragoste.