Un suflet trist...

În prealabil postat de ladyanda

Sunt un suflet trist
Va scriu cu lacrimi in ochi, pentru ca ma simt cea mai slaba fiinta...

De multe ori in viata Dumnezeu imi arata ca poate nu trebuie sa pun suflet, inima, pentru persoanele care nu ma merita,dar eu ma tot incapatez sa cred in miracole... Dumnezeu poate imi arata ca degeaba tin la o persoana, caci aceea persoana nu merita dar eu ma ghidez dupa "iubeste, iubeste,iubeste"....
Tuta de mine crede ca prin credinta, speranta poate sa conceapa un miracol.. Tuta de mine crede ca prin iubire, devotiune pot sa fac ceva ce Dumnezeu poate nu-si doreste...
Dumnezeu poate nu vrea ca eu sa ofer ceva cuiva care nu merita, dar eu tuta de mine il contrazic si spun "Doamne, merita!" si Dumnzeu pe urma imi zice "Bine!" si imi da o palma peste ceafa aratandu-mi "vezi ca nu a meritat, uite ce ti-a facut!acum degeaba te bocesti!"
Si atunci discut cu Dumnezeu si il intreb "Doamne daca tu spui sa fim buni, iertatori, sa speram, sa iubim, de ce trebuie sa fim asa doar fata de persoanele care merita si de ce trebuie sa ajungem sa cautam si sa alegem doar acele persoane care merita iubirea noastra?"
Chiar asa vrea Dumnezeu sa fac selectii intre cine merita si ce nu merita..sa ma leg de orice chichita si sa zic "pai nu merita, e prea asa, prea asa.."
De ce ma lasa Dumnezeu sa ma las afectata de fiecare gest urat primit, de fiecare cuvant? Sa-mi rada in nas ca sunt proasta? Pentru asta?
De ce nu am forta sa fiu dura , rece?
Dar poate Dumnezeu vrea sa-mi arate ca nu este bine sa fii bun, sa iubesti ca daca o faci vei fi ranit...poate trebuie sa iubesti doar anumite persoane, anumite evenimente...

,,Blestemat este cel care-si pune nadejdea in om!" -se spune undeva in Biblie. Un parinte spunea ca acest citat inseamna ca nu trebuie sa ne facem idoli din fiinta iubita. Mult mai bine este sa ne rugam sa indeparteze Dumnezeu de la ea ispitele pe care n-ar fi in stare sa le suporte. Sfantul Lavrentie de Cernigov de asemenea insista asupra ispitelor pe care le au oamenii.

Oricine poate cadea intre talharii patimilor. Unii sunt mai puternici in lupta cu patimile si cu ispitele, altii sunt mai slabi. Iar daca sunt mai slabi, ce sa le facem? Poate ca prin ei Dumnezeu ne cheama la rugaciune pur si simplu. Poate ca si ei au nevoie de un samarinean milostiv care sa-i ajute prin exemplul propriu si prin rugaciune sa fie mai buni crestini.

Intr-o lume plina de ura si rautatea, iertarea celor care ne gresesc este cel mai eficient medicament antistres si anticancerigen, spunea un medic. Iar Iisus, de asemenea spune ca vom fi iertati in masura in care iertam.

Din pricina mandriei, oamenii fac multe greseli. Si noi si cei pe care-i numim prieteni sau dusmani. ,,Cel mai mare, in fata lui Dumnezeu, este cel care cere iertare'', spunea un sfant.

[ladyanda]

Chiar asa de ce sa ne pese de cei din jur? Sa facem in viata doar sa ne fie noua bine sa facem in viata tot ce credem ca ne este bine fara sa ne uitam la consecinte, daca mie imi este bine ma doare in fix de cel de langa mine...
Si atunci nu suntem egoisti?
Dar daca intr-o zi rolurile se vor schimba, de ce ne lamentam si spunem "viata este nedreapta!" ... Bun aruncam cu cuvinte, cu insulte in oameni (caci asa vrem- ne place sa facem rau, simtim satisfactie) dar daca maine ti se intampla chiar tie cum este?

Aici se poate compara cu o intamplare si noi romanii suntem experti... Daca vedem pe strada de exemplu o femeie batuta de un barbat avem urmatoare atitudine " bine ca-i da una, cine stie ce a facut!" "precis si-o merita"...

Aceasta atitudine o avem si in viata si in toate sectoarele vietii... aceea de nepasare fata de cel de langa noi...

Bun sa zicem ca alegem sa facem rau, sa jignim (si asta e o alegere) bun... ca nu esti tu, poate sa fie altul..si aici apare un alt egoism "ce ma intereseaza pe cine jigneste sau cui face rau daca nu sunt eu aceea..." parca avem tendinta sa spunem "dar da-i mai tare"...
Deci daca alegem sa facem rau in viata, sa nu ne intrebam sa nu judecam sa nu plangem de ce maine totul se va intoarce impotriva noastra!

[ladyanda]

fara sa fiu cinica stiu ca nu-i va fii bine...mi-a mai facut un lucru urat si acum plateste acest lucru..sigur nu mi-am dorit sa plateasca dar nu o sa fiu responsabila pentru ce i se poate intampla maine...
El nu realizeaza ca facandu-mi rau, viata ii va da una tare..deja a inceput sa-i dea..nu ca am zis eu ca mi-am dorit..dar el traieste acum exact un lucru pe care mi l-a facut el mie, doar ca de 10 ori mai dur(nu prea este constient de acest lucru, se simte bine in siguranta), dar va spun ca ajunge un singur gest din partea altei persoane ca viata lui sa ajunga rau..

Am fost trista cand am aflat prin ce a trecut, dar in acelas timp am stiut ca este pedeapsa primita si continuand asa cine stie...
Nu va ganditi ca eu imi doresc sa-i fie rau dar exista un lucru..
Dar orice fapta are si rasplata..orice actiune are si o consecinta...
vrem nu vrem maine platim pentru cele facute....
bineinteles ca poate nu ar trebui sa ne intereseze fiecare cu plata lui in viitor...

Poate in viata ar trebui sa ne ghidim "asta e mama, azi eu maine tu..."

[glykys]

Iarta-l si roaga-te pentru el, asta e cel mai bun lucru pe care il poti face.
Pr. Teofil avea o vorba: sa nu adaugam la suferinta noastra (din ce pricini ar fi ea, pentru pacatele noastre sau ca incercare) suferinta de a ne crede nedreptatiti.