Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat ajung sa iubesc mai mult animalele

[calator prin ploaie]

Asa este....Toate animalutele au fost create de Domnul si sunt niste prieteni necuvantatori perfecti....Eu ma feresc in general de cei ce nu agreaza animalele...De obicei sunt firi dificile si cu probleme...

Am auzit o vorba:
Inainte de a avea grija de altul, invata sa ai grija de tine.
Iar pentru a avea grija de tine, invata mai intai sa ai grija de o floare... Daca floarea traieste cu ajutorul tau, poti trece la urmatoarea etapa.
Pe de alta parte, iubesc eu toata zidirea lui Dumnezeu, nu zic ba. Si nu uit totusi ca mantuirea mea depinde de dragostea mea fata de semeni.
Aici e lupta: mai aproape de om, pentru care, aflam din Facerea, Dumnezeu a creat toata natura si tot cosmosul. Nu vreau sa schimb ierarhia pe care insusi Dumnezeu a pus-o in lumea Lui.
Sunt sigur ca mantuirea mea nu depinde mai mult de dragostea mea pentru natura decat de dragostea mea pentru tot semenul meu.
Numai de bine!

Mantuirea nu este un premiu sau o rasplata, ci este un dar.
Daca iti iubesti semenii nu inseamna ca ai atins perfectiunea, dar esti pe drumul cel bun. Iubeste toata Creatia lui Dumnezeu ! Si ajuta peste tot acolo unde simti ca ai chemare. Celui care iubeste mult, mult i se si iarta. Doamne ajuta !

În prealabil postat de mirelat

Mantuirea nu este un premiu sau o rasplata, ci este un dar.
Daca iti iubesti semenii nu inseamna ca ai atins perfectiunea, dar esti pe drumul cel bun. Iubeste toata Creatia lui Dumnezeu ! Si ajuta peste tot acolo unde simti ca ai chemare. Celui care iubeste mult, mult i se si iarta. Doamne ajuta !

Ma cam pui in incurcatura cu distinctia premiu/rasplata/dar....
Pai daca e doar dar, fara a lua in calcul rasplata pentru nevointe (uite Postul, acum), ce motivatie mai avem pentru durerile lepadarii de sine, pentru lectiile suferintei fara de care nu poate fi vorba de crestinism?

Motivatia este ascultarea, acel prim pas catre Dumnezeu.

PS: Cred ca esti totusi de acord cu mine ca nu ii putem pune conditii lui Dumnezeu. Daca vrea, ne da. Daca nu, nu.

[heaven]

Cu siguranta avem de invatat multe de la animalutze,care,in acelasi timp aduc si multa veselie si energie pozitiva in vietile noastre.
Cu toate acestea e bine sa ne ferim sa cadem in extrema in care ne-am putea indeparta de oameni in favoarea animalelor si sa pastram totul intr-o armonie si echilibru.

[Marius22]

Chiar daca intreaga creatie este afectata de pacat, animalele isi traiesc totusi viata potrivit firii, in timp ce omul alege sa traiasca nefiresc. Este trist ca am ajuns, in calitate de oameni, sa invatam de la animale.

Eu nu spun sa iubim mai mult animalele sau mai mult oamenii, ci sa tindem spre a iubi fiecare faptura potrivit ratiunilor sadite de Dumnezeu in ea.

În prealabil postat de heaven

Cu toate acestea e bine sa ne ferim sa cadem in extrema in care ne-am putea indeparta de oameni in favoarea animalelor si sa pastram totul intr-o armonie si echilibru.

Da, da, da. Ai spus tu simplu si frumos, ceea ce incercam eu mai devreme.
Uite, cunosc un om cazut in extreme, iubeste la nebunie cainii si scrisneste din dinti cand vede un om, e mereu ursuz si gata da cearta.
Probabil si-a mutat dragostea fireasca pentru semeni (sau macar exercitiul permanent si uneori dificil pentru deprinderea iubirii de aproapele) in patima iubirii cainilor. pe caini ii mangaie si ii pupa, pe oameni ii injura, preamareste animalul si detesta omul.
E mai usor sa iubesti pe cel ce nu iti contrazice niciodata afirmatiile si care te linge mereu pe picioare...
Eu numesc asta vanitate.
Caninofilia e izvorata, cred, din egofilie.
In fine, un iubitor de oameni va iubi si animalele, dar reciproca nu imi pare valabila ...