Iubirea prin ura de sine

În prealabil postat de Traditie1

Văd că-ți imaginezi despre mine că aș fi un soi de monstru, care nu simte nimic pentru alții. Felul ăsta de a demoniza pe alții dovedește cât de departe ești de înțelegerea altora.

Sentimentele de milă pe care le simțim devin de cele mai multe ori un prilej de încântare de sine, de mândrie în care ne bălăcim cu desfătare, crezându-ne plini de bunătate.


Deci ție ți se pare că niște senzații fără fapte și însoțite de închipuire de sine sunt iubire și că ele sunt superioare faptelor. Eu am o părere opusă.



Cine-L iubește pe Dumnezeu se smerește și se supune Lui. Restul sunt impresiile noastre iluzorii. Smerenia poate începe chiar prin renunțarea la iluzia că-l iubim pe Dumnezeu. Încearcă să înțelegi ce spun: mândria este cea care ne face să credem că suntem buni, că iubim etc.


Și impresia că nu te crezi bună tot închipuire de sine e. Mândria are nenumărate fețe și de aceea virtutea principală e smerenia.

Referirea la persoană arată slăbiciune. Aici discutăm principii. Și da, cred că cine nu se smerește și nu își taie voia nu se mântuiește.


Am scos din text ceea ce mi s-a părut util. Nu înghit la pachet întreg conținutul unei scrieri. Și nu repet lucruri arhicunoscute. Oricine înțelege că Dumnezeu e bunătate, că bunătatea e mântuitoare. Dar de aici până la vorbi abstract și obsesiv despre iubire în timp ce faptele noastre dovedesc egoismul, e cale lungă.

Am facut niste bolduiri in text.Imi vine sa rad da`mi vine si sa plang...

Incerc sa fiu telegrafica,urmarind ideile evidentiate in ordine:
- eu iti spun ca iubirea vine din inima si nu din ratiune,incercand sa-ti dau un exemplu concret ca sa te dezmeticesti odata si tu te victimizezi acum,spunand ca te demonizez???Pai este frumos ce faci?

- sentimentele de afectiune sunt pornite din iubire si NU AU NIMIC COMUN CU MILA...In exemplul dat de mine, NU era vorba de MILA, CI DE AFECTIUNE! Nici macar asta nu poti intelege..

-intre IUBIRE si FAPTE, NU EXISTA un raport de INFERIORITATE/SUPERIORITATE cum crezi tu,ci de CORESPONDENTA!Sunt legate,nu le poti desparti. Faci fapte pe masura iubirii pe care o ai in tine! Iubirea genereaza faptele,nu faptele iubirea!

-gogomania asta "Smerenia poate începe chiar prin renunțarea la iluzia că-l iubim pe Dumnezeu.",nici n-o comentez...Dar ma intreb,cum de-ti trece prin cap asa ceva?

-impresia ca nu ma cred buna,tot inchipuire de sine e?:-))) Ce tare..Crezi ca-s plina de impresii..Pai daca eu spun clar, ca inca "trec pe rosu", adica nu ma opresc la "semaforul" ortodox de multe ori,cateodata cu buna stiinta chiar,tu imi spui ca am impresii si figuri in cap?:-))Pai mai Traditie,mi-ai spus ca ma cred buna,si n-o fost bine...Acum spun eu ca nu sunt buna,si tat nu-i bine...Amu cum o fi bine?:-))

-tu ai scos din text ceea ce ti s-a parut util, dar nu te-ai gandit ca intreg contextul INSEMNA ALTCEVA????

-vorbesc abstract si obsesiv despre iubire?? ..:-))...No bine ca vorbesti tu concret si detasat despre ura...