Adevarul interior sau exterior omului; Realitate sau falsitate interioara a oamenilor

[Tangun]

Gandirea nu este esentiala pentru supravietuirea in aceasta lume. Mintea este un instrument, o unealta. Ea exista pentru a fi folosita intr-un anumit scop, iar, cand sarcina este indeplinita, lasati-o deoparte. Dar, dupa cum stau lucrurile, aproape 80 - 90 % din gandurile majoritatii oamenilor sunt nu numai repetitive si inutile, dar, prin natura lor disfunctionala si deseori negativa, mare parte sunt chiar daunatoare. Observati-va mintea si veti descoperi ca este adevarat. Ea duce la o pierdere importanta de energie vitala.
Acest gen de gandire compulsiva este in realitate o forma de dependenta. Prin ce se caracterizeaza dependenta? Pur si simplu prin faptul ca nu mai simtiti ca ati avea posibilitatea sa hotarati cand sa va opriti. Pare un lucru mai puternic decat voi, care va da un fals sentiment de placere, o placere care invariabil se transforma in durere.

De ce am fi dependenti de minte? Pentru ca va identificati cu ea - ceea ce considerati a fi identitatea voastra deriva din continutul si activitatea mintii. Vi se pare ca ati inceta sa existati daca nu ati mai gandi. Pe masura ce cresteti, va formati o imagine mentala despre cine sunteti, in baza conditionarii personale si culturale. Putem numi aceasta identitate fantomatica "sine fals". Sinele fals consta in activitatea mentala si nu poate fi mentinut in viata decat gandind permanent.

Pentru sinele fals, momentul prezent abia daca exista. Numai trecutul si viitorul sunt considerate importante. Aceasta inversare totala a adevarului este cauzata de faptul ca mintea nu functioneaza corect sub influienta sinelui fals. Este mereu preocupata de mentinerea in viata a trecutului, pentru ca, fara el, cine mai sunteti voi? Se proiecteaza constant in viitor pentru a-si asigura supravietuirea continua si a cauta acolo eliberarea sau implinirea. Mintea spune : "Intr-o zi , cand se va intampla cutare sau cutare lucru, ma voi simti bine, voi fi fericit si impacat." Chiar si atunci cand sinele fals pare preocupat de prezent, ceea ce vede nu este prezentul: acesta este perceput total gresit pentru ca este privit prin ochii trecutului. Sau readuce prezentul la un mijloc pentru atingerea unui scop, un obiectiv intotdeauna legat de viitorul proiectat de minte. Observati-va mintea si veti vedea ca asa functioneaza. Iluzia timpului ,binelui, raului, iadului, raiului inventate de minte.
Momentul prezent este cheia eliberarii. Dar nu puteti gasi momentul prezent atata timp cat va identificati cu mintea voastra.

Dominatia mintii nu este mai mult decat un stadiu in evolutia constiintei. Necesitatea de a trece la stadiul urmator a devenit o urgenta; altfel vom fi distrusi de minte, care s-a preschimbat intr-un monstru. Gandirea si constiinta nu sunt sinonime. Gandirea este numai un aspect limitat al constiintei. Gandul nu poate exista fara constiinta, dar constiinta nu are nevoie de ganduri.
Iluminarea inseamna depasirea gandului, evitarea intoarcerii la un nivel anterior gandului, acela de animal sau de planta. In starea de iluminare veti putea folosi gandirea ori de cate ori este necesar, dar intr-un mod mult mai eficient si cu mai multa concentrare decat inainte. O puteti folosi mai ales in scopuri practice, dar sunteti eliberati de dialogul interior involuntar, pastrandu-va linistea interioara. Cand va folositi mintea, si mai ales atunci cand aveti nevoie de o solutie creativa, alternati la fiecare cateva minute gandirea cu linistea, starea de activare a mintii cu aceea de linistire a ei. In afara mintii, constiinta exista fara gand. Numai astfel este posibila gandirea creativa, pentru ca numai asa gandul are o putere reala. Gandul singur, lipsit de conectarea la lumea vasta a constiintei, devine repede sterp, nebunesc, distructiv.

Dar emotiile? Mintea, in felul in care este nu e compusa doar din ganduri. Ea include si emotiile, si tiparele mental-emotionale de reactie inconstienta. Emotia apare acolo unde mintea si corpul se intalnesc. Este reactia corpului la activitatea mintii - sau o reflectare a mintii in corp. De exemplu, gandul la un posibil atac sau un gand ostil va crea in corp o acumulare de energie, pe care noi o numim furie. Corpul se pregateste de lupta. Gandul ca sunteti amenintat, fizic sau psihologic, face corpul sa se contracte, iar aceasta este componenta fizica a ceea ce noi numim frica. Desigur, nu sunteti intotdeauna constienti de toate tiparele voastre de gandire si deseori numai observandu-va emotiile le puteti constientiza.

Cu cat va identificati mai mult cu gandirea, cu preferintele si cu aversiunile voastre, cu judecatile si cu interpretarile, cu alte cuvinte, cu cat sunteti mai putin prezent ca observator constient, cu atat incarcatura emotionala va fi mai puternica, indiferent daca sunteti constienti sau nu de acest lucru. Daca nu va puteti simti emotiile ca atare, daca sunteti despartit de ele, le veti trai la nivel pur fizic, ca pe o problema fizica sau ca pe un simptom. Un tipar inconstient puternic se poate manifesta si sub forma unui eveniment extern, care vi se intampla. De exemplu, am observat ca, in cazul oamenilor care au acumulat multa furie, fara sa o constientizeze si fara sa o exprime, exista o probabilitate mai mare de a fi atacati, verbal sau chiar fizic, de alte persoane furioase - deseori fara niciun motiv aparent. Ei emana un puternic iz de furie, pe care anumite persoane il detecteaza la nivel subliminal, fapt ce le declanseaza propria furie latenta. Daca aveti dificultati in a va simti emotiile ca atare, incepeti prin a va concentra atentia aupra campului energetic intern al propriului corp. Simtiti-va corpul din interior. Astfel veti intra in contact cu emotiile voastre.

[Tangun]

Conflictul dintre mintea care spune "nu" si emotia care spune "da" sau invers;

Daca vreti intr-adevar sa va cunoasteti mintea, corpul va va oferi intotdeauna o reflectare autentica, asa ca fiti atenti la emotie sau mai degraba simtiti-o in corp. Daca intre cele doua exista un conflict aparent, gandul va fi minciuna, iar emotia va fi adevarul. Nu va reprezenta adevarul ultim despre cine sunteti, ci adevarul relativ despre starea mintii voastre la momentul respectiv. Conflictul dintre gandurile de la suprafata si procesele mentale inconstiente (emotiile) este foarte frecvent. Poate ca nu sunteti capabil deocamdata sa aduceti activitatea mentala inconstienta in constiinta sub forma gandurilor, dar ea se poate reflecta mereu in corp sub forma emotiei, iar emotiile vi le puteti constientiza. A privi o emotie in acest fel este, in linii mari, ca si cum ai asculta sau privi un gand, lucru despre care am vorbit mai devreme. Singura diferenta este aceea ca, daca gandul exista in mintea voastra, o emotie are o puternica componenta fizica si, prin urmare, este simtita in primul rand in corp. Puteti lasa emotia sa existe acolo fara a fi controlati de ea. Numai sunteti emotia; sunteti martorul, prezenta observatoare. Daca exersati acest lucru, tot ceea ce este inconstient in voi va fi adus la lumina constiintei.

Faceti-va un obicei din a va intreba: "Ce se intampla in mine in acest moment?" Intrebarea va va indica directia corecta. Dar nu analizati, pur si simplu urmariti. Concentrati-va atentia in interior. Simtiti energia emotiei. Daca nu exista nicio emotie, indreptati-va atentia mai adanc, spre campul energetic interior al corpului. Aceasta este usa catre Fiinta.

In principiu, toate emotiile sunt modificari ale unei emotii primordiale si nediferentiate, care isi are originea in pierderea constiintei de sine, dincolo de orice nume si forma.

Trebuie sa va constientizati in intregime emotiile si sa fiti capabili sa le simtiti, inainte de a putea simti ceea ce se afla in spatele lor. Emotie inseamna adliteram "tulburare". Iubirea, bucuria si pacea sunt stari profunde ale Fiintei sau, mai curand, trei aspecte ale starii de conectare interioara cu Fiinta. Prin urmare, nu au un antonim, deoarece vin din afara mintii. Emotiile, pe de alta parte, prin faptul ca apartin mintii dualiste, sunt supuse legii contrariilor. Aceasta inseamna ca nu puteti avea parte de ceva bun fara ceva rau. Ca urmare, in lipsa iluminarii, in starea de identificare cu mintea, ceea ce este numit in mod gresit bucurie reprezinta, de obicei, scurta placere din ciclul alternantei continue intre placere si durere. Placerea deriva intotdeauna dintr-un aspect exterior, in timp ce bucuria vine din interior. Acelasi lucru care astazi va produce placere maine va va produce durere sau va va parasi, si astfel absenta sa va va cauza durerea. Si ceea ce deseori numim dragoste poate fi placut si incitant pentru un timp, dar reprezinta un atasament rezultat din dependenta, o stare de nevoie extrema, ce se poate transforma in contrariul ei cat ai clipi. Multe relatii de "iubire" oscileaza intre "iubire" si ura, atractie si agresiune, dupa ce euforia initiala a trecut.
Iubirea reala nu va face sa suferiti. Cum ar putea? Ea nu se transforma brusc in ura, asa cum bucuria autentica nu se transforma in durere.

Toate dorintele intense sunt incercari ale mintii de a-si gasi salvarea sau implinirea in lucruri exterioare si in viitor, ca substitut pentru bucuria Fiintei. Atata timp cat eu sunt totuna cu mintea mea, ma identific cu aceste dorinte intense, cu aceste nevoi, pofte, atasamente si aversiuni; iar in afara lor nu mai exista niciun "eu", decat ca simpla posibilitate, ca potential neimplinit, o samanta care nu a dat inca roade. Nu incercati sa va eliberati de dorinte sau sa "atingeti" iluminarea. Deveniti prezent. Fiti aici ca observator al mintii. In loc sa-l citati pe Buddha, deveniti Buddha, deveniti "cel iluminat", adica ceea ce inseamna cuvantul buddha. Ca o paranteza, putini stiu ca Buddha este Iisus. Aceeasi Fiinta.

Oamenii se afla in ghearele durerii de milioane de ani, de cand au zazut din starea de gratie si au intrat in lumea timpului si a mintii, pierzand constiinta Fiintei. Din acel moment, au inceput sa se perceapa ce fragmente lipsite de sens intr-un univers strain, neconectate la Sursa sau unele cu altele. Durerea este inevitabila atat timp cat va identificati cu mintea, adica atata timp cat sunteti inconstienti din punct de vedere spiritual. Durerea emotionala, care este si prima cauza a durerilor si a bolilor fizice. Resentimentul, ura, autocompatimirea, vinovatia, furia, deprimarea, gelozia s.a.m.d., chiar si cel mai slab sentiment de iritare - toate sunt forme ale durerii. Si fiecare placere sau exaltare contine in ea samanta durerii: contrariul sau inseparabil, care se va manifesta in timp. Privite dintr-o perspectiva superioara, atat polul pozitiv, cat si cel negativ sunt fete ale aceleasi monede, fac amandoua parte din durerea fundamentala, inseparabila de starea identificarii cu mintea.