Frica de Dumnezeu

Frica de Dumnezeu este incredintarea ca El exista. In al doile rand frica de Dumnezeu este incredintarea ca este pretutindeni. Ca este Facatorul a toate. Apoi este recunoasterea Atotputerniciei Lui. Astfel Il marturisim. Astfel ajungem la aflarea Adevarului si a Iubirii. Urmeaza caldura iubirii de Dumnezeu.

[George.m]

"Cel ce nu se teme de Domnul nu crede ca exista Dumnezeu. Dar cel ce crede ca exista se teme de El si pazeste poruncile Lui. Iar cel ce zice ca se teme de Dumnezeu, dar poruncile Lui nu le pazeste, mincinos este si frica de Dumnezeu nu este intr-insul. Caci unde este frica de Dumnezeu, este si pazirea poruncilor. Iar nefiind aceasta in noi si nici pazirea poruncilor, nu ne deosebim intru nimic de pagani si de necredinciosi.

Credinta si frica de Dumnezeu si pazirea poruncilor Lui ne rasplatesc pe masura curatirii noastre. Caci in masura in care ne curatim, ne ridicam de la frica de Dumnezeu la dragostea de El si inaintand ne mutam, asa-zicand, de la frica la iubirea de Dumnezeu. Si atunci auzim cuvantul Lui: Cel ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste "(Sfantul Simeon Noul Teolog).

[George.m]

Am citit un cuvant folositor al Parintelui Dorotei despre frica de Dumnezeu. Acesta mentioneaza ca frica este de doua feluri: una desavarsita, a celor ce au dobandit iubirea lui Dumnezeu, si alta nedesavarsita, a incepatorilor, a celor ce lupta cu patimile.
Avva face o precizare de luat in seama, de tinut minte, anume ca nu ajungem la frica desavarsita daca nu o dobandim mai intai pe cea incepatoare:

"Sunt doua frici: una incepatoare si una desavarsita; una este a incepatorilor, cum ar zice cineva, a cinstitorului de Dumnezeu; iar alta, a celor sfinti si desavarsiti, a celor ce au ajuns la masura iubirii.

De pilda, cineva face voia lui Dumnezeu din frica de chinuri. Acesta, cum am spus, e inca incepator. El nu face inca binele pentru el insusi, ci de frica batailor.
Altul face voia lui Dumnezeu, iubindu-L pe Dumnezeu Insusi, dorind in chip deosebit sa-I placa lui Dumnezeu. Acesta stie ce este binele insusi, acesta a cunoscut ce inseamna a fi cu Dumnezeu. Acesta e cel ce are iubirea adevarata pe care Sfantul Ioan o numeste desavarsita. Si aceasta iubire il duce pe el la frica desavarsita.

Unul ca acesta nu se mai teme si pazeste voia lui Dumnezeu, nu pentru batai, nu pentru a nu fi pedepsit, ci pentru ca a gustat din dulceata de a fi impreuna cu Dumnezeu. Ii e frica sa nu cada din ea, ii e frica sa nu fie lipsit de ea. Aceasta e frica desavarsita, care se naste din iubirea aceasta. Aceasta scoate afara frica incepatoare. Dar e cu neputinta a se ajunge la frica desavarsita, altfel decat prin cea incepatoare".

[Traditie1]

În prealabil postat de George.m

Unul ca acesta nu se mai teme si pazeste voia lui Dumnezeu, nu pentru batai, nu pentru a nu fi pedepsit, ci pentru ca a gustat din dulceata de a fi impreuna cu Dumnezeu. Ii e frica sa nu cada din ea, ii e frica sa nu fie lipsit de ea. Aceasta e frica desavarsita, care se naste din iubirea aceasta. Aceasta scoate afara frica incepatoare. Dar e cu neputinta a se ajunge la frica desavarsita, altfel decat prin cea incepatoare".

Nu mai credeți orice citiți, chiar dacă sunt din Scriptură sau din Părinți. Cine nu se teme de iad e iresponsabil, oricât de 'avansat' s-ar crede în cele duhovnicești.

În prealabil postat de Traditie1

Nu mai credeți orice citiți, chiar dacă sunt din Scriptură sau din Părinți. Cine nu se teme de iad e iresponsabil, oricât de 'avansat' s-ar crede în cele duhovnicești.

Nu cunosti sentimentul contrariului bucuriei absente
Oricum tot ce este etern in noi vine ca imprumut ci nu ca dar,frica de iad ar fi inutila pentru ca iadul nu depinde de propria forta,nu suntem noi in totalitate cei responsabili de starea noastra in eternitate

[George.m]

"Cel ce voieste sa scape de pacatul stricator si de pofta cea rea, sa dobandeasca frica de Dumnezeu.
Frica Domnului curata ramane in veacul veacului (Ps. 18,10).
Caci cel ce se gandeste pururea la moarte si la focul vesnic si la viermele cel neadormit si la intunericul cel mai dinafara, la plansul cel nemangaiat, la scrasnirea dintilor, la rusinea ce va ramane din fata scaunului infricosator al Judecatii lui Hristos, dinaintea ingerilor si oamenilor, topeste bucuria placerii si intoarce toata pofta spre Dumnezeu" (Cuviosul Isaia Pustnicul).

[tara tara vrem ostas]

Frica de a suferi e mai rea decat suferinta insasi,nici o inima n-a suferit cand a plecat in cautarea visurilor sale,fiindca orice clipa de cautare e o clipa de intalnire cu Dumnezeu si cu vesnicia. Paulo Coelho