Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

BĂTRÂNUL
de maior (r) Vasile Tomescu

Pe drumul cenuşiu şi prăfuit
Pe care soldaţii noştri au trecut
Doar un bătrân mai umblă gârbovit,
Visând la ţinutul pierdut.
Uneori de pe buzele-i pălite
Gemete se înalţă către cer
E regretul zilelor trecute
E povestea lui de om stingher.

Am vrut să ştiu povestea sa
Şi el mi-a spus-o printre lacrimi.
Ţine-o bine minte, n-o uita!
E a unei inimi simple, fără patimi.
Într-o dimineaţă, zise el, la şcoală,
Pe când cântam copiilor „Balada” la vioară,
Duşmanii în sat au dat năvală
Distrugând tot ca o hoardă barbară.

Lumea se ferea din faţa armelor lor
Roşii, vai, de sânge românesc.
Îndurerat, fără să-mi pese c-aş putea să mor,
I-am întâmpinat încercând să-i opresc.
„Cine eşti tu care ne sfidezi?”
Întrebă unul din ei trăgând în aer două salve,
„Sunt, după cum vezi,
Duşmanul popoarelor sclave!”

„Îţi baţi joc de noi bătrâne?! Cântă
Imnurile dragi tătucului Stalin
Şi fă-o cu patos, cu pasiune sfântă,
Altfel vei sfârşi în suferinţă şi chin.”
Am cântat, ce puteam să fac,
Însă nu ce-a zis el ci „Trei culori”.
Atunci mi-a spart vioara ca să tac
Apoi m-a lovit cu pumnul de câteva ori.

Mi-au spart vioara pradă mâniei,
Pentru că am suflet românesc
Şi pentru că, în ecourile câmpiei,
Am cântat un cântec ce toţi îl îndrăgesc.

10 iunie 1944