Extremele smereniei

[cocorel]

În prealabil postat de VladCat

cea mai bună soluție cred că este să spunem o scurtă rugăciune în gând atunci când simțim că ne cuprinde un sentiment de autoapreciere : părintele Paisie Athonitul sugera ceva de genul : ”Doamne nimic nu am care să fie al meu și totuși mă mândresc...ajută-mă”....eu când simt că încep să mă umflu în pene spun doar : ”Doamne ajută-mă să nu mă mândresc”.

O altă metodă pe care o sugera și mitropolitul de Suroj este autoironia : nu mai știu ce exemple dădea el, dar replici spuse către sine, de genul ”Felicitări Cuvioșia Voastră, ai dat un leu unui sărac și deja te crezi văzător cu duhul” pot avea efectul dorit

Cred ca sunt metode frumoase si eficiente.Ultima m-a amuzat teribil

În prealabil postat de cocorel

cred ca sunt metode frumoase si eficiente.ultima m-a amuzat teribil

(zece caractere)

În prealabil postat de VladCat

(zece caractere)

e faina si asta!

[cocorel]

În prealabil postat de VladCat

(zece caractere)

e oare momentul s-o aplici...?

[Marimira]

Am cunoscut un parinte sporit duhovniceste( 18 ani de marturisire a credintei intru Hristos in inchisorile comuniste); el ne-a invatat o rugaciune foarte frumoasa, in cazul implinirii unor fapte bune sau rugaciuni mai deosebite, participare la slujbe ,etc.

"Dator am fost sa fac ceea ce am facut, nimic nu am facut din ceea ce trebuia sa fac, rob netrebnic sunt, vinovat sunt focului vesnic!"

Foarte mult mi-am asimilat aceste cuvinte, in sensul ca orice am face pe acest pamant "nimic nu plinim cum se cuvine"!

Macar de am avea mereu in minte aceste cuvinte, cred ca lumea ar fi mult, mult mai frumoasa si datorita noua!!!

În prealabil postat de cocorel

e oare momentul s-o aplici...?

...nu încă....deocamdată mă țin bine