Vorbirea in limbi la penticostali...

[Doriana]

În prealabil postat de bairstow

Treaba sta in felul urmator. Minunile protestantilor sunt false!

De unde stii? Cate minuni ai vazut si ai concluzionat ca sunt false? Uite ca eu, de exemplu, am vazut minuni adevarate si folositoare.
Facem declaratii gratuite si ne miram apoi ca nici altii nu considera reale minunile din BO.

În prealabil postat de bairstow

... foarte multi harismatici au ajuns la balamuc.

Ai intrat vreodata intr-un 'balamuc" sa-i intrebi pe cei de acolo ce confesiune au? Majoritatea sunt ortodocsi. Pentru ei de ce nu face nimeni nici o minune? Ne multumim sa aprindem lumina la Pasti si sa inversam cursul Iordanului, insa atatia frati ai nostri infunda "balamucurile" din lipsa unor adevarati slujitori ai lui Dumnezeu care sa-i ajute. Ajutorarea lor ar insemna o minune utila, ca tot vorbeai de minuni care nu ajuta pe nimeni...

Dacă un om se rătăceşte în junglă se poa­te să întâlnească pe cineva în cale care-i arată drumul. El crede că acela-i drumul şi, în cele din urmă, va ieşi din încurcătură. Dar, dacă un om se rătăceşte în el însuşi, în propriile-i ţesături mentale, în propriile sale credinţe, percepţii şi convingeri, jun­gla devine periculoasă. Dacă un om se rătăceşte în el însuşi şi-i apare pe drum Dumnezeu întrupat omul nu-L va re­cunoaşte.Il va privi îndelung, cu neîncredere, cu îndoială din perspec­ti­va gandurilor care l-au dus în rătăcire, apoi va spune: „Nu e adevărat că drumul pe care mi-l arăţi e bun. Eu ştiu câte experienţe am avut, care mi-au arătat că drumul frumos pe care mi-l arăţi e greşit. Ce-mi spui tu e o aiureală. Lumea-i rea, lumea nu iubeşte, nu primesc nimic bun de la lumea asta, e plină de suferinţă şi de ură”.

Când Iisus a fost crucificat, asta a fost problema oamenilor. Nu l-au re­cu­noscut. Nu l-au recunoscut preoţii şi cărturarii. Ne amintim că ei strigau către Iisus ca şi cum El ar fi fost un tâlhar. Ei aruncau cu pietre, în rând cu toţi neştiutorii obişnuiţi. Stră­lu­ci­rea lui Iisus n-a fost recunoscută, ei au spus – cum facem şi noi atunci când suntem scufundaţi în convingeri şi-n credinţe omeneşti, izvorâte din experienţele dureroase ale vieţii – că acela ce le arăta drumul trebuia ucis. „Nu ne arată drumul drept”, au crezut oamenii. Iar Iisus arătase pute­rea legii credinţei. Puterea legii iubirii. El dovedise prin propria-i existenţă, prin propriul exemplu că drumul care ne poate scoate din jungla interioară, din confuzie şi din eroare este un drum către iubire şi înţelegerea a aceea ce este, de fapt, credinţa. „Iartă-i, Doamne, căci nu ştiu ce fac”; iată şi mesajul prin care Iisus ne-a spus că suntem răpuşi de inconştienţa noastră. Că singura noastră vină pentru rătăcirea în care alunecăm este starea de inconştienţă. Ea este – poate – păcatul omului, făptuit doar pentru că el nu ştie că drumul de ieşire din inconştienţă este şi drumul către Dumnezeu. Ca un copil care „nu ştie”, nu ştie nici omul, iar Biblia ne spune că nu ştiau nici preoţii, nici cărturarii de seamă. Erau şi ei copii, acei copii care n-au recunoscut pe Dumnezeu în cel ce arăta drumul de ieşire din jungla în care se rătăciseră.

Azi continuăm să-l crucificăm pe Hristos/iubirea în noi înşine când nu p­utem recunoaşte iubirea care ne în­con­joară. Una dintre problemele cele mai grele ale fiinţei umane nu este aceea că nu este iubită, cât aceea că ea nu poate recunoaşte iubirea şi, prin aceasta, se rătăceşte în sine ca într-o junglă deasă. Ea spune „lumea-i rea, nu există nici un strop de dragoste, nimeni nu face nimic pentru mine, sunt singur şi nefericit pe lume”. Dar omul nu poate vedea că cineva i-a zâmbit cu drag şi nu în­ţe­lege că nimeni nu-i obligat să-i zâmbească. El nu poate vedea iubirea din spatele zâmbetului altuia. El nu poate vedea iubirea care vine cu un cuvânt fru­mos pentru el şi nu vrea să ştie că ni­meni nu-i obligat nici măcar să-i spu­nă un cuvânt frumos. Nimeni nu-i obligat să-ţi dăruiască o floare, dar – dacă o primeşti – poţi fi recunoscător pentru că-n floarea aceea se ascunde un strop de iubire. În bunăvoinţa altui om este iubire. În efortul unui om de a-ţi spune ceva folositor e un cântec mic de iubire. Noi primim continuu dovezi de iubire. Lângă noi sunt zi de zi oameni care fac diferite lucruri pentru noi, dar mintea închisă în suferinţă nu le mai poate recunoaşte. Ea le primeşte ca şi cum i s-ar cuveni şi de aceea nu le preţuieşte, iar în acest fel de a primi sunt trufie, mândrie şi pricină de alunecare în ră­tă­ci­re. Să deschidem bine ochii şi să ne ascuţim auzurile, să ne punem inimi­le la lucru pentru a învăţa să ob­ser­văm cât de multă dragoste pri­mim. Poate nu primim de la mame şi de la taţi. Dar să ne oprim aşteptarea de a primi de la cineva anume, căci din această obsesie – ca să te iubească cineva anume – se trage incapacitatea de a vedea iubirea divină, care vine mereu prin alţi oameni.

Ne putem aminti că nimeni nu-i obligat să ne dea vreun capăt de aţă, dar cel ce ne dă fie un zâmbet, fie un cuvânt bun, fie o mână întinsă la nevoie nu face decât să-i permită spi­ritului divin să ne arate că iubirea există. Când vom observa pe Dumnezeu în fiecare gest de bunăvoinţă al oamenilor din jur şi vom aprecia asta, înseamnă că am ales să acceptăm că cel ce ne ghidează pentru a ieşi din jungla interioară este aici şi acum. Dumnezeu este aici, în viaţa fiecaruia, şi se exprimă chiar şi prin cele mai mărunte fapte de bunătate, de bunvoinţă şi de iubire, ca şi prin cele mai mari fapte, aparent aduse de hazard sau de noroc.

Dacă poţi recunoaşte asta, eşti în siguranţă, eşti pe drumul bun şi, fără îndoială, nu te vei rătăci niciodată, căci iubirea Lui este ghidul care te împiedică să te ră­tăceşti.

[Adriana3]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Dacă un om se rătăceşte în junglă se poa*te să întâlnească pe cineva în cale care-i arată drumul. El crede că acela-i drumul şi, în cele din urmă, va ieşi din încurcătură. Dar, dacă un om se rătăceşte în el însuşi, în propriile-i ţesături mentale, în propriile sale credinţe, percepţii şi convingeri, jun*gla devine periculoasă. Dacă un om se rătăceşte în el însuşi şi-i apare pe drum Dumnezeu întrupat omul nu-L va re*cunoaşte.Il va privi îndelung, cu neîncredere, cu îndoială din perspec*ti*va gandurilor care l-au dus în rătăcire, apoi va spune: „Nu e adevărat că drumul pe care mi-l arăţi e bun. Eu ştiu câte experienţe am avut, care mi-au arătat că drumul frumos pe care mi-l arăţi e greşit. Ce-mi spui tu e o aiureală. Lumea-i rea, lumea nu iubeşte, nu primesc nimic bun de la lumea asta, e plină de suferinţă şi de ură”.

Când Iisus a fost crucificat, asta a fost problema oamenilor. Nu l-au re*cu*noscut. Nu l-au recunoscut preoţii şi cărturarii. Ne amintim că ei strigau către Iisus ca şi cum El ar fi fost un tâlhar. Ei aruncau cu pietre, în rând cu toţi neştiutorii obişnuiţi. Stră*lu*ci*rea lui Iisus n-a fost recunoscută, ei au spus – cum facem şi noi atunci când suntem scufundaţi în convingeri şi-n credinţe omeneşti, izvorâte din experienţele dureroase ale vieţii – că acela ce le arăta drumul trebuia ucis. „Nu ne arată drumul drept”, au crezut oamenii. Iar Iisus arătase pute*rea legii credinţei. Puterea legii iubirii. El dovedise prin propria-i existenţă, prin propriul exemplu că drumul care ne poate scoate din jungla interioară, din confuzie şi din eroare este un drum către iubire şi înţelegerea a aceea ce este, de fapt, credinţa. „Iartă-i, Doamne, căci nu ştiu ce fac”; iată şi mesajul prin care Iisus ne-a spus că suntem răpuşi de inconştienţa noastră. Că singura noastră vină pentru rătăcirea în care alunecăm este starea de inconştienţă. Ea este – poate – păcatul omului, făptuit doar pentru că el nu ştie că drumul de ieşire din inconştienţă este şi drumul către Dumnezeu. Ca un copil care „nu ştie”, nu ştie nici omul, iar Biblia ne spune că nu ştiau nici preoţii, nici cărturarii de seamă. Erau şi ei copii, acei copii care n-au recunoscut pe Dumnezeu în cel ce arăta drumul de ieşire din jungla în care se rătăciseră.

Azi continuăm să-l crucificăm pe Hristos/iubirea în noi înşine când nu p*utem recunoaşte iubirea care ne în*con*joară. Una dintre problemele cele mai grele ale fiinţei umane nu este aceea că nu este iubită, cât aceea că ea nu poate recunoaşte iubirea şi, prin aceasta, se rătăceşte în sine ca într-o junglă deasă. Ea spune „lumea-i rea, nu există nici un strop de dragoste, nimeni nu face nimic pentru mine, sunt singur şi nefericit pe lume”. Dar omul nu poate vedea că cineva i-a zâmbit cu drag şi nu în*ţe*lege că nimeni nu-i obligat să-i zâmbească. El nu poate vedea iubirea din spatele zâmbetului altuia. El nu poate vedea iubirea care vine cu un cuvânt fru*mos pentru el şi nu vrea să ştie că ni*meni nu-i obligat nici măcar să-i spu*nă un cuvânt frumos. Nimeni nu-i obligat să-ţi dăruiască o floare, dar – dacă o primeşti – poţi fi recunoscător pentru că-n floarea aceea se ascunde un strop de iubire. În bunăvoinţa altui om este iubire. În efortul unui om de a-ţi spune ceva folositor e un cântec mic de iubire. Noi primim continuu dovezi de iubire. Lângă noi sunt zi de zi oameni care fac diferite lucruri pentru noi, dar mintea închisă în suferinţă nu le mai poate recunoaşte. Ea le primeşte ca şi cum i s-ar cuveni şi de aceea nu le preţuieşte, iar în acest fel de a primi sunt trufie, mândrie şi pricină de alunecare în ră*tă*ci*re. Să deschidem bine ochii şi să ne ascuţim auzurile, să ne punem inimi*le la lucru pentru a învăţa să ob*ser*văm cât de multă dragoste pri*mim. Poate nu primim de la mame şi de la taţi. Dar să ne oprim aşteptarea de a primi de la cineva anume, căci din această obsesie – ca să te iubească cineva anume – se trage incapacitatea de a vedea iubirea divină, care vine mereu prin alţi oameni.

Ne putem aminti că nimeni nu-i obligat să ne dea vreun capăt de aţă, dar cel ce ne dă fie un zâmbet, fie un cuvânt bun, fie o mână întinsă la nevoie nu face decât să-i permită spi*ritului divin să ne arate că iubirea există. Când vom observa pe Dumnezeu în fiecare gest de bunăvoinţă al oamenilor din jur şi vom aprecia asta, înseamnă că am ales să acceptăm că cel ce ne ghidează pentru a ieşi din jungla interioară este aici şi acum. Dumnezeu este aici, în viaţa fiecaruia, şi se exprimă chiar şi prin cele mai mărunte fapte de bunătate, de bunvoinţă şi de iubire, ca şi prin cele mai mari fapte, aparent aduse de hazard sau de noroc.

Dacă poţi recunoaşte asta, eşti în siguranţă, eşti pe drumul bun şi, fără îndoială, nu te vei rătăci niciodată, căci iubirea Lui este ghidul care te împiedică să te ră*tăceşti.

Cred ca este postarea cea mai frumoasa pe care am citit-o pana acum pe site. Daca traiesti pe propria piele ceea ce ai scris aici, esti cu adevarat fericit.
Imi permiti sa trimit si la prieteni acest mesaj al tau?

[assiris]

Am aruncat o privire spre mai multe religii si am constatat că binele pe care îl aduc oamenilor este mult mai mic decât răul, de aceea apar frecvent fluctuații ale unor oameni. În ce mă privește, m-am născut Ortodox și așa voi rămâne dar mă conduc după învățăturile Lui Iisus iar iubirea față de aproape este felul meu principal de a fi.
Știu că mulți dintre dvs. poate mă veți condamna pentru părerile mele dar așa sunt. Merg prin viață în deplină relație cu Dumnezeu, prietenul meu cel mai apropiat, cu care stau de multe ori de vorbă. Și știți care este marea diferență între mine și mulți care cred în Dumnezeu, spunând despre credința lor și celorlalți? Eu cred fiind convins de existența și prezența Lui, pe când mulți cred pentru că așa li s-a spus de acasă/așa au învățat la școală/așa le-a spus alții etc.
Ceea ce nu-mi place la toate religiile este faptul că fiecare susține cu tărie că are dreptate, că ADEVĂRUL este la ei.
Adevărul este unul singur și este la Dumnezeu. Noi ceilalți încercăm să ne apropiem de adevăr iar pentru aceasta trebuie să fim uniți nu dezbinați, trebuie să ne iubim și ajutăm unii pe alții și nu să ne urâm și să ne batem pentru asta. Câți nu au murit din cauză că au existat disensiuni pe teme religioase, li s-a inoculat ura și disprețul doar pentru că nu împărtășea aceeași credință.
Suntem în săptămâna dinaintea Paștelui și asta trebuie să ne adune să împărtășim unii altora bucuria triumfului vieții asupra morții, Învierea lui Iisus și să ne transmitem unii altora cu zâmbet și bucurie mesajul că Hristos a Înviat!

[bairstow]

Nu stiu ce carte arata ca minunile catolice ar fi false! Fratilor sa nu dam crezarea oricarui duh! Adica cartile ortodoxe fara aprobarea sfantului Sinod nu au nici o putere si trebuie evitate. Cat despre cartea despre Paisie imi pare de doi lei. Am citito si nu stiu daca are aprobarea Sfantului Sinod sau cu binecuvantare. Dar stiu ca Paisie daca avea o astfel de putere nu se lauda cu ea si nu cerea prin rugaciune asa cum o fac harismaticii , puterea Duhului Sfant!Cat despre minunile protestante ganditi-va logic daca ele ar fi adevarate de ce nu ar fi si la alte religii minuni adevarate? Sunt mai multi Dumnezei?Da, Benii hil(sau cumil cheama) arunca cu prosopul asupra unei persoane si aceasta cade pe spate semn clar de minune deoarece nimeni nu are curajul sa cada asa pe spate nici daca stie ca in spatele lui e o piscina. Dar minunile de insanatosire sau dovedit a fi false! Apoi nu poti sa fi ortodoxa dar sa nu crezi in puterea preotilor in puterea slujbei! Draga mea Dorina la Balaceanca nebunii daca tinem seama de proportii sunt mai multi protestanti! Miscarea harismatica a fost semnalata in Franta ca fiind o miscare periculoasa asa cum e si yoga, pentru mintea oamenilor care este pusa in pericol!(normal tot diavolul lucreaza din spate).
Pai ce in Balaceanca sunt mai multi ortodocsi decat cei care practica yoga?
Apoi intr-o vorbire cu un adventist acesta la un moment dat nu a mai dat replica deoarece s-a pierdut si te intreb doamna protestanta (protestezi impotriva bisericii care va fi in toate zilele) ai voie sa participi la razboaie?

[Adriana3]

În prealabil postat de bairstow

Nu stiu ce carte arata ca minunile catolice ar fi false! Fratilor sa nu dam crezarea oricarui duh! Adica cartile ortodoxe fara aprobarea sfantului Sinod nu au nici o putere si trebuie evitate. Cat despre cartea despre Paisie imi pare de doi lei. Am citito si nu stiu daca are aprobarea Sfantului Sinod sau cu binecuvantare. Dar stiu ca Paisie daca avea o astfel de putere nu se lauda cu ea si nu cerea prin rugaciune asa cum o fac harismaticii , puterea Duhului Sfant!Cat despre minunile protestante ganditi-va logic daca ele ar fi adevarate de ce nu ar fi si la alte religii minuni adevarate? Sunt mai multi Dumnezei?Da, Benii hil(sau cumil cheama) arunca cu prosopul asupra unei persoane si aceasta cade pe spate semn clar de minune deoarece nimeni nu are curajul sa cada asa pe spate nici daca stie ca in spatele lui e o piscina. Dar minunile de insanatosire sau dovedit a fi false! Apoi nu poti sa fi ortodoxa dar sa nu crezi in puterea preotilor in puterea slujbei! Draga mea Dorina la Balaceanca nebunii daca tinem seama de proportii sunt mai multi protestanti! Miscarea harismatica a fost semnalata in Franta ca fiind o miscare periculoasa asa cum e si yoga, pentru mintea oamenilor care este pusa in pericol!(normal tot diavolul lucreaza din spate).
Pai ce in Balaceanca sunt mai multi ortodocsi decat cei care practica yoga?
Apoi intr-o vorbire cu un adventist acesta la un moment dat nu a mai dat replica deoarece s-a pierdut si te intreb doamna protestanta (protestezi impotriva bisericii care va fi in toate zilele) ai voie sa participi la razboaie?

Cartea se numeste:
"Noul catehism catolic contra credintei Sfintilor Parinti". Citeste-o mai intai si apoi spune-mi daca are sau nu aprobarea sfantului Sinod, pentru ca este vorba de parerea sfintilor parinti, si nu a cine stie cui. Si chiar as vrea si eu o lista cu cartile aprobate de Sfantul Sinod.

Cat despre cartea grecului este parerea ta ca ar fi de doi lei. Ceea ce scrie acolo este cat se poate de adevarat. Iar calugarul Paisie nu este singurul calugar harismatic din Muntele Athos ba chiar dimpotriva.
Si uite si un sfant care s-a rugat mereu sa primeasca Duhul Sfant si inca a invatat ca asta trebuie sa cerem si noi: Sfantul Serafim de Sarov.
Si un alt sfant care vorbea mult de Duhul Sfant: Sfantul Siluan Athonitul.

Dumnezeu este unul singur, iar daca ai fi citit postarile si ai fi citit cu atentie cartea grecului, ai fi vazut citatul de la Ap. Pavel care zice ca Darurile sunt felurite, insa este un singur Dumnezeu, un singur Duh Sfant, un singur Domn. Nu toti ortodocsii au darurile Duhului Sfant pe care le avea calugarul Paisie. Nici macar preotii nostrii nu au astfel de daruri. Asta nu inseamna ca nu ar fi acelasi Dumnezeu, si nu inseamna ca Sfintele Taine nu ar avea putere si nu ar fi adevarate. Ci explicatia este cu totul alta. Gandeste-te putin de ce Iisus nu a putut sa faca aproape nici o minune in locurile sale natale desi nu era un alt Iisus, ci era tot acelasi. Iisus este Dumnezeu si totusi in locurile Sale natale nu a putut face aproape nici o minune. De ce? Tocmai pentru ca oamenii nu credeau ca El ar putea face minuni, ca ar putea fi Mesia. Asa ca, in lipsa credintei oamenilor, Iisus nu a putut face nimic desi era acelasi Iisus, era Dumnezeu in persoana. La fel si cu minunile de astazi, au loc doar acolo unde oamenii cred ca Dumnezeu poate sa le faca. La cei care sunt convinsi ca vorbirea in limbi a incetat prin secolul al 3-lea nu o sa apara niciodata vorbirea in limbi din cauza necredintei lor. Asta nu inseamna ca vorbirea in limbi a incetat cu adevarat, ci ea exista, dar la cei care au credinta in aceasta putere a Duhului Sfant. Si la fel si cu minunile de vindecare si cu toate celelalte minuni. Bine se intreba Iisus daca va mai gasi credinta la a doua Sa venire, pentru ca pe vremea apostolilor era atata credinta incat bolnavii se vindecau si daca trecea peste ei umbra Sfantului Ap. Petru, in timp ce astazi, din lipsa de credinta se ajunge sa se zica ca ori nu exista vindecare miraculoasa ori ca ea nu vine de la Dumnezeu ci de la Satana... Sfantul Petru nu avea putere de vindecare mai mare ca Iisus, ci doar credinta oamenilor a sporit dupa Invierea Domnului, de aceea se faceau minuni atat de mari. Astazi insa, din lipsa de credinta, le este atat de teama la oameni de minuni, ca nu numai ca nu le accepta, dar ajung sa le puna pe socoteala necuratului... Astazi credinta la ortodocsi a ajuns sa se limiteaze doar la credinta in Sfintele Taine, de asta doar Sfintele Taine inca mai au efect. Credinta in minuni insa a cam disparut, de asta au cam disparut si minunile.

[bairstow]

Bine se intreba Iisus daca va mai gasi credinta la a doua Sa venire... Pai lasa ca-i avem pe protestantii care se inmultuesc ca ciupercile dupa ploaie. Faci iar o confuzie apoi eu spun ca ori nu ai nici o treaba cu credinta ori te prefaci! Ce imi dai cu puterea preotilor cand spui ca ei si-au luat niste nume de la sine?!?Confuzia e urmatoare. Noi trebuie sa ne umplem mereu cu Sfantul Duh dar nu trebuie sa cerem aceasta putere cum a facut Simion! Sau la cerere! Ci printr-o viata cat mai crestina. Crestina ortodoxa sau catolica! Orice carte care nu are aprobarea Sfantului Sinod nu e ortodoxa decat in parte. Cartea depsre Paisie e copilareasca ea nu contrazice invatatura ortodoxa dar e greu de crezut! Locurile citate nu sunt clare ...Cartea de care vorbesti nu vad sa aiba binecuvantarea sinodului!

[Adriana3]

În prealabil postat de bairstow

Bine se intreba Iisus daca va mai gasi credinta la a doua Sa venire... Pai lasa ca-i avem pe protestantii care se inmultuesc ca ciupercile dupa ploaie. Faci iar o confuzie apoi eu spun ca ori nu ai nici o treaba cu credinta ori te prefaci! Ce imi dai cu puterea preotilor cand spui ca ei si-au luat niste nume de la sine?!?Confuzia e urmatoare. Noi trebuie sa ne umplem mereu cu Sfantul Duh dar nu trebuie sa cerem aceasta putere cum a facut Simion! Sau la cerere! Ci printr-o viata cat mai crestina. Crestina ortodoxa sau catolica! Orice carte care nu are aprobarea Sfantului Sinod nu e ortodoxa decat in parte. Cartea depsre Paisie e copilareasca ea nu contrazice invatatura ortodoxa dar e greu de crezut! Locurile citate nu sunt clare ...Cartea de care vorbesti nu vad sa aiba binecuvantarea sinodului!

Dar cartea de care ai spus tu, are binecuvantarea sinodului? Care carti au aceasta binecuvantare? Vreau sa vad si eu lista.

Si am o intrebare: ce zice Sinodul despre Tainele din Biserica catolica, sunt ele adevarate sau nu? Daca nu, discutia se incheie aici. Daca da, urmeaza o alta intrebare: avand in vedere ca sunt Taine valide, si ca atare si ei se Impartasesc cu Trupul si Sangele Domnului, au voie ortodocsii sa ia aceasta Impartasanie? Daca nu, explica de ce, din moment ce tainele sunt adevarate. Daca da, sa imi arati si mie unde a zis Sinodul asa ceva.

Iar faptul ca preotii si-au luat un nume nu are de a face cu puterea lor, pentru ca puterea lor nu tine de numele pe care il poarta, ci tine de credinta in Iisus, atat a lor cat si a credinciosilor.

Si sa nu uit, ca tot vorbeai despre Franta care este exact tara in care traiesc, si am prietene care sunt implicate in miscarea harismatica catolica: aceasta miscare nu este dupa capul ei, ci este recunoscuta si aprobata de Papa. Asa ca informeaza-te mai bine atunci cand vorbesti cate ceva cu care nu ai tangenta in mod direct.

[bairstow]

Catolicii nu au tainele noastre complete dar minuni exista si la ei! Si ei au primit hirotonia! Sunt urmasii apostolilor!
Intrebarea care era :Pai ce in Balaceanca sunt mai multi ortodocsi decat cei care practica yoga? . Aceasta intrebare era o intrebare capcana! Deoarece sunt mai multi ortodocsi la balamuc decat yoghini deoarece yoghini sunt 0,1 sau nu stiu cat la suta iar ortodocsi probabil peste 80 la suta! Apoi intrebarea era separata! Deci tu cand zici ca la balamuc sunt mai multi ortodocsi decat protestanti e posibil sa ai dreptate aici in Romania unde noi suntem mult mai multi!
Cat despre cartile aprobate de Sfantul Sinod acest lucru se vede din primele pagini daca au sau nu aprobarea acestuia!

[bairstow]

În prealabil postat de Adriana3

Iar faptul ca preotii si-au luat un nume nu are de a face cu puterea lor, pentru ca puterea lor nu tine de numele pe care il poarta, ci tine de credinta in Iisus, atat a lor cat si a credinciosilor.

Asta nu e credinta ortodoxa! E ca si cum as zice ca sunt crestin ortodox si prezint credinta in Mahomed! (ca un exemplu)