Vorbirea in limbi la penticostali...

[luciand]

În prealabil postat de catalin2

http://www.cbismo.com/index.php?mod=vijest&vijest=303

Cătălin, sigur e bună adresa asta? Eu n-o pot deschide, te rog verifică!

[luciand]

Gata, am reuşit!

[Erethorn]

În prealabil postat de catalin2

Adriana, am gasit articolul ( pe care il daduse un teolog catolic, dar nu-l mai gaseam unde e) in care teologii catolici spun de deosebiriel intre minunile adevarate si false si ce minuni poate face si ingerul cazut. Iata-l: http://www.cbismo.com/index.php?mod=vijest&vijest=303

Sunt enumerate minunile ce le pot face ingerii cazuti:
" But the devils can do the following:

(1) Produce corporeal or imaginative visions.

(2) Falsify ecstasy.

(3) Instantaneously cure sicknesses that have been caused by diabolical influence.

(4) Produce the stigmata.

(5) Simulate miracles and the phenomena of levitation and bilocation.

(6) Make people or objects seem to disappear by interfering with a person's sight or line of vision.

(7) Cause a person to hear sounds or voices.

(8) Cause a person to speak in tongues.

(9) Declare a fact which is hidden or distant."

Explica si cum poate face vindecari instantanee. Observi cum toate minunile catolice sau vorbitul in limbi al penticostalilor le poate face si vrajmasul. Nu spune ca le face doar vrajmasul, dar, cum spune si in articol, au fost sute de astfel de false aparitii si minuni in ultimii zeci de ani. Doar cateva au fost considerate divine de BC, restul inselari de la vrajmasul sau inchipuiri ale oamenilor. Criteriul dupa care unele erau declarate asa si altele invers este de obicei ca nu contrazice invatatura BC. Am dat un caz in care o calugarita inselata de vrajmasul avea minunile acestea (inclusiv stigmate) de cand era mica, pana dupa cativa ani cand a inceput sa aiba deviatii, manifestari ale posesiei si atunci au condamnat-o (desi pana atunci si papa a apreciat-o).

Sunt date si ce genuri de minuni poate face vrajmasul si ce nu poate. Facand mai mult magie, de exemplu sa para ca soarele se misca dar sa nu se miste de fapt, e evident ca nu poate face minunile mari din ortodoxie, ca venirea Luminii Sfinte la Ierusalim, intoarcerea raului Iordan, sfinte moaste (cu miros de mir si toate caracteristicile), etc.

Propozitia subliniata este falsa, deoarece enumerarea pe care ati gasit-o nu acopera toate minunile catolice. Dumneavoastra ati citat numai ceea ce v-a convenit. Iata si prima parte a textului:

What the devils can and cannot do. The devils cannot do the following:

(1) Produce any kind of truly supernatural phenomenon.

(2) Create a substance, since only God can create.

(3) Bring a dead person back to life, although they could produce the illusion of doing so.

(4) Make truly prophetic predictions, since only God knows the future absolutely, and those to whom He chooses to reveal a portion of it. However, the devil's intelligent conjecture about the future might appear to mere mortals a prophecy.

(5) Know the secrets of a person's mind and heart. However, their shrewd intelligence and observation may enable them to deduce many things about a person.

Un exemplu de minune care nu poate fi de la vrasmasul este invierea mortilor, deoarece diavolul nu poate da viata. In Biserica Catolica se regasesc astfel de miracole, in care sfintii, prin rugaciunile lor, au readus la viata oameni care murisera (la fel ca si in Faptele Apostolilor).

Pe de alta parte, enumerarea "minunilor" care pot fi si de la vrajmasul acopera majoritatea statistica a minunilor, atat catolice, cat si ortodoxe.

Spuneti-mi, ce parere aveti despre miracolele euharistice, in care, spre beneficiul unor preoti sau laici care aveau dubii in legatura cu Prezenta Reala, ostia sau vinul s-au prefacut in carne si sange, sau s-au aratat sub chipul Mantuitorului ? Sunt acestea specific catolice, specific ortodoxe, pot veni de la Dumnezeu sau de la satana ?

[Adriana3]

În prealabil postat de luciand

Hristos a Înviat!
Revin, deşi nu am dorit iniţial asta. Din mai multe motive.
În primul rând, pentru ca să nu creadă cineva că m-am oprit din cauză că Ortodoxia nu mai are răspunsuri la întrebări. Ei, bine, Ortodoxia are răspunsuri la toate întrebările, puse sau nerostite încă! Şi nu neapărat printr-un om sau altul, ci prin Sfinţii Părinţi, care ne-au lăsat scris tot ceea ce ne era necesar şi suficient pentru ca să nu ne rătăcim în hăţişurile ereziilor. Dogmele formulate la cele şapte Sinoade Ecumenice, tocmai asta sunt: nişte borne care să ne arate nouă, celor neştiutori, limitele până la care ne putem întinde pentru a nu cădea în capcanale ereziilor. Pentru că ereziile sunt, de fapt, depărtarea de Hristos, ruperea de Credinţa cea Dreaptă - Orthodoxia - a cunoaşterii Dumnezeului celui Treimic - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Celălalt motiv este pentru că, deşi ai răstălmăcit ceea ce am scris în ultimul mesaj, văd că totuşi mai ai dorinţă de a rămâne pe calea cea dreaptă.
Iar ultimul este pentru că am observat că ultimele tale rânduri au fost scrise sub imperiul unei tulburări şi a unei puternice supărări şi nu vreau ca aceasta să fie ultima impresie.

În legătură cu exemplul din Pateric, ales, vreau să-ţi explic de ce nu este aşa cum ai zis tu.

Cele opt "gânduri ale răutăţiii", în tradiţia Ortodoxă sunt: lăcomia pântecelui – gastrimargia, desfrânarea – porneia, iubirea de arginţi – phylargyria, mânia – thymos, întristarea – lype, plictiseala – akedia, slava deşartă – kenodoxia şi mândria – hiperephania. Aceasta este o ordine ascetică, de luptă. Este o ordine crescătoare în raport cu greutăţile şi încercările vieţii monahale (monos = singur) şi se referă la cele trei faze prin care trece omul în progresul său duhovnicesc. Ea începe cu lupta patimilor celor mai materiale, cele trupeşti (lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginţi), pe măsură ce omul înaintează în urcuşul duhovnicesc, trece la faza a doua, la lupte cu patimile sufleteşti (mânia, întristarea, plictiseala), iar în ultima fază – atinsă doar de cei aproape de desăvârşire, de cei cunoscători, omul se luptă cu patimile spirituale subtile (slava deşartă şi mîndria). Această ultimă fază a luptei este, de fapt, o luptă cu gândurile, cu propriile nelinişti. Ei bine, în această fază a luptei, sufletul creştinului nu este încercat de afecţiunile pasionale rezultate din contactul cu lucrurile (faza întâi) şi cu oamenii (faza a doua), ci de reprezentările mentale, de gânduri activate în memorie de duhurile necurate. La acest gen de experienţe fac referire pildele Patericului (fie el Egiptean sau sinaitic) şi ale Limonariului. Aici se insinuează diavolul în lupta omului spre desăvârşire, iar aceşti monahi, anahoreţi, erau supuşi unor riscuri psihologice suplimentare datorită izolării şi singurătăţii îndelungate, datorită rutinei, datorită condiţiilor grele şi exceselor ascezei şi ale vieţii contemplative.
Ei bine, lista de luptă, ascetică a celor 8 încercări duhovniceşti din spiritualitatea Răsăriteană, rămasă Ortodoxă, în contact cu scolastica apuseană, a fost întoarsă pe dos şi restrâsă la 7 păcate capitale (slava deşartă – innanis gloria, invidia – invidia, intristarea – ira, avariţia – avaritia, lăcomia pântecelui – ventris inghivies şi desfrânarea – luxuria), toate pornind de la rădăcina (radix) păcatelor – mândria.
Astfel, dintr-o luptă cu patimile, cu gândurile, pentru dobândirea liniştii înterioare şi care avea ca finalitate viaţa de rugăciune şi contemplaţie a cunoaşterii lui Hristos, a rezultat o listă teoretică, care porneşte de sus în jos, dinspre spiritual spre carnal. „Gândurile” sunt înlocuite de „vicii” iar finalitatea, din duhovnicească (spirituală) devine socială. Prin intermediul scolasticilor, această abordare a pătruns în toată spiritualitatea creştină apuseană şi a intrat în toate catehismele. De aici au pătruns, din păcate, şi au viciat şi viziunea ortodoxă.
Iar noi, astăzi, datorită superficialităţii şi suficienţei în a ne cunoaşte adevărata credinţă şi adevărata Tradiţie, cădem în greşeli mult mai grave, până la a ne nega izvoarele şi fiinţa.

PS
În legătură cu discuţia despre Papa Teofil a bisericii Copte, trebuie făcută o precizare. Discuţia nu are obiect pentru simplul fapt că biserica Coptă nu este Ortodoxă (ca şi biserica Armeană şi cea Maronită, de altfel). Mai mult, biserica Coptă este schismatică şi eretică, chiar dinainte de Marea Schismă din 1054. Ea face parte dintre bisericile necalcedoneene, adică cele care nu au acceptat hotărârile Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon din anul 451, prin care a fost combătută erezia monofizită a lui Eutihie. El propovăduia că în Hristos există doar firea dumnezeiască, învăţătură greşită şi neadevărată deoarece Hristos este o singură Persoană în care coexistă cele două firi: cea Dumnezeiască şi cea omenească, după cum mărturisim în Crezul niceeo-constantinopolitan!

Lucian,
In explicatiile pe care le-ai dat despre exemplul din Pateric nu ai facut decat sa confirmi ceea ce spusesem si eu in legatura cu greselile calugarilor care nu sunt dogmatice, ci tin de fapte, ganduri etc, iar tu nu ai facut altceva decat sa le detaliezi pe acestea si sa le ierarhizezi.
Cine il cunoaste pe Dumnezeu stie sa cunoasca copacul dupa roade. Daca roadele sunt bune, copacul este bun, daca insa sunt rele, copacul este rau. Insa pentru asta inima omului trebuie sa fie buna pentru ca altfel risca sa ia raul drept bun daca inima sa este rea.


Cat despre raspunsurile pe care le are Ortodoxia cu privire la cele dogmatice, vad ca singurul pe care il dai este infailibilitatea primelor 7 Sinoade si negarea altor sinoade de dupa. Daca raspunsurile Ortodoxiei este infailibilitatea, atunci din punctul meu de vedere subiectul este inchis. Nu vad nici o diferenta fata de oricare alta religie care face exact la fel, cere credinta in infailibilitatea unor oameni in numele lui Dumnezeu.

Biserica copta este ortodoxa. Pe teritoriul Israelului, si mai ales la Ierusalim, sunt multe biserici crestine, iar cine vorbeste despre Biserica Ortodoxa trebuie sa specifice care, de exemplu ortodocsii romani trebuie sa spuna Biserica Greco-Ortodoxa, in timp ce coptii au Biserica Ortodoxa Copta si Biserica Catolica Copta. Cine spune simplu Biserica ortodoxa ramane neinteles. In Romania este evident despre care Biserica Ortodoxa vorbind avand in vedere ca nu exista decat cea greco-ortodoxa pe teritoriul nostru, nu la fel insa este situatia in Ierusalim unde sunt reprezentate toate Bisericile crestine, asa ca acolo nu se mai poate vorbi doar de Biserica Ortodoxa si Biserica catolica, ci greco-ortodoxa, ortodoxa copta, armeniana, catolica latina, greco-catolica, catolica maronita (melchita) etc.

[Adriana3]

În prealabil postat de luciand

Intervin şi eu, fără să am pretenţia că am epuizat subiectul şi fără să încerc să mă substitui lui Cătălin
Vreau doar să te avertizez cu privire la faptul că Martorii lui Iehova nu este o denominaţie creştină: ei sunt o facţiune de factură iudaică, un fel de sectă mozaică. Faptul că nu se adrezează divinităţii decât cu apelativul Domn-Adonai (în Sepuaginta), cu sau fără majuscule, este urmare a reţinerii iudeilor de a pronunţa numele lui Dumnezeu (foloseau doar tetragrama IAHV care doar se scria, nu se pronunţa). În rest Îl apelau prin acest Domnul.
Cu privire la pasajele în care se spune explicit că Hristos este Fiul lui Dumnezezeu, deci şi Dumnezeu adevărat, sunt cele trei pasaje privitoare la Bozetul lui Hristos de către Ioan Înaintemergătorul: Sfânta Evangelie după Marcu, cap. I, 9-12, Sfânta Evangelie după Luca, cap. III, 15-22 şi Sfânta Evangelie după Ioan, cap. I, 19-36.

Deja am citit o parte din cartea pe care mi-a dat-o sambata cadou, cu viata lui Iisus, asa cum este prezentata la ei si nici vorba sa se tina de iudaism dimpotriva, legea iudaica este abolita pentru ei. Ceea ce respecta ei este Noul Testament asa cum il inteleg ei. Pe Dumnezeu il numesc Yehova (care vine de la evreiescul IAHV) sau DOMN, iar pe Iisus il numesc Domn, insa nu exista nimic altceva iudaic. Si la alti protestanti am vazut ca il numesc pe Dumnezeu Adonai, si nu vad nimic gresit in asta. Noul Testament nu a anulat Vechiul Testament ci l-a desavarsit. Numele date anterior lui Dumnezeu de catre evrei raman valabile. Legea evreiasca insa a fost desavarsita in Noul Testament si ei pe asta o tin din cate am citit pana acum.
Problema este alta, recunoasterea lui Iisus ca Dumnezeu. Pasajele date de tine nu sunt deloc folositoare, sunt exact pasajele de care se servesc si ei pentru a arata ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, pentru care a dat marturie insusi Dumnezeu. Nu aici este problema, ei recunosc faptul ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, dar nu recunosc ca Iisus este si El Dumnezeu. Si noi, oamenii, suntem fii lui Dumnezeu, vezi de exemplu parabola cu fiul ratacitor, rugaciunea Tatal Nostru si altele de acest gen, dar asta nu inseamna ca si noi suntem Dumnezei. Ei, la ei, in sensul asta este si Iisus Fiul lui Dumnezeu, in sensul in care suntem si noi, fii doar din punct de vedere spiritual, prin Har, singura diferenta dintre Iisus si noi fiind aceea ca Iisus era un spirit superior oamenilor si ingerilor, spirit care a fost creat/nascut inaintea omului, care la randul sau a creat si restul in colaborare cu Dumnezeu si care s-a dat Jertfa pentru iertarea pacatelor noastre, El fiind fara greseala. Ca atare singurul argument valabil ar putea fi pasajele in care sa scrie clar ca Iisus este si El Dumnezeu, nu doar un fiu spiritual (duhovnicesc) ca si noi. Singurul pasaj de genul asta pe care il stiu este cel de la Ioan unde zice ca Cuvantul era la Dumnezeu si Cuvantul este Dumnezeu. Incurca doar formularea "la inceput" pentru ca Dumnezeu nu are inceput. Dar sper sa se rezolve cu alfa si omega.

[Adriana3]

În prealabil postat de MariS_

Draga Adriana3, nu vei putea sa-i "demonstrezi" colegei iehoviste ca Hristos este si Dumnezeu adevarat, din simplul motiv ca Biblia nu este un tratat despre Adevar. Biblia este o calauza spre Adevar. Diferenta e esentiala! Tratatul da formule pe care le poti memora in minte sau pe stick, mai nou e la moda stickul. Dogmatica este un asemenea tratat, dar Biblia nu. Iisus a evitat cat a putut formulari dogmatice stiind bine natura umana care ajunge sa se inchine dogmei, literei, in locul Fiintei si Duhului. Fariseii si carturarii au confirmat acest lucru cu prisosinta. Au ajuns chiar sa omoare Fiinta si Adevarul in numele literei Scripturii si tipiconului de inchinare. Crestinul adevarat trebuie sa-si improprieze Adevarul, nu sa-L memorizeze. Trebuie sa-L caute, nu sa-L recite sau declame. Trebuie sa-L "manance", "mestece" si "digereze", nu sa-L inghita ca pe o pastila de algocalmin. Ai nevoie de Har, nu de citate, pentru asta. Si colega la fel, fara Har nu va putea intelege, mesteca si digera Adevarul. Adevarul se naste, nu se invata, El este Fiinta, nu stiinta, si se naste doar din iubire, adica din Har, nu din formule sau citate.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Sunt si nu sunt deacord. Este adevarat ca doar Duhul Sfant trimis de Tatal poate lamuri, dar in acelasi timp Sf. Ap. Pavel a dedicat mult din timpul sau predicarii zicand ca, credinta vine prin ascultarea cuvantului. Asa ca nu a interzis predicarea celor rataciti, ci a aratat doar ca, daca dupa primele incercari omul nu se convinge, nu trebuie insistat. Asa ca eu sunt optimista deocamdata.

[catalin2]

În prealabil postat de Erethorn

Propozitia subliniata este falsa, deoarece enumerarea pe care ati gasit-o nu acopera toate minunile catolice. Dumneavoastra ati citat numai ceea ce v-a convenit. Iata si prima parte a textului:

What the devils can and cannot do. The devils cannot do the following:

(1) Produce any kind of truly supernatural phenomenon.

(2) Create a substance, since only God can create.

(3) Bring a dead person back to life, although they could produce the illusion of doing so.

(4) Make truly prophetic predictions, since only God knows the future absolutely, and those to whom He chooses to reveal a portion of it. However, the devil's intelligent conjecture about the future might appear to mere mortals a prophecy.

(5) Know the secrets of a person's mind and heart. However, their shrewd intelligence and observation may enable them to deduce many things about a person.

Un exemplu de minune care nu poate fi de la vrasmasul este invierea mortilor, deoarece diavolul nu poate da viata. In Biserica Catolica se regasesc astfel de miracole, in care sfintii, prin rugaciunile lor, au readus la viata oameni care murisera (la fel ca si in Faptele Apostolilor).

Pe de alta parte, enumerarea "minunilor" care pot fi si de la vrajmasul acopera majoritatea statistica a minunilor, atat catolice, cat si ortodoxe.

Spuneti-mi, ce parere aveti despre miracolele euharistice, in care, spre beneficiul unor preoti sau laici care aveau dubii in legatura cu Prezenta Reala, ostia sau vinul s-au prefacut in carne si sange, sau s-au aratat sub chipul Mantuitorului ? Sunt acestea specific catolice, specific ortodoxe, pot veni de la Dumnezeu sau de la satana ?

Eu am dat ceea ce era relevant in discutia cu Adriana, ca exista si minuni de la vrajmasul. Dar tot articolul e interesant, nu puteam sa-l redau pe tot.
Am citit si partea cu invierea mortilor, daca observati ca scrie in completare ca poate da iluzia ca face asta. Lazar inviat de Iisus a trait un timp dupa aceea, era galben la fata (din cauza ca fusese mort un timp si corpul se schimbase) si iudeii veneau sa-l vada (daca imi amintesc chiar ar fi vrut sa-l ucida pentru ca multi iudei credeau in minune).

In crestinism si ortodoxie nu avem minuni ca bilocatia, stigmate, foarte rar levitatie (doar la doi sfinti am citit, si o levitatie doar deasupra pamantului, in schimb cunosc levitatia din minunile catolice). De asemenea, starile de extaz se pot deosebi, pentru ca stari de extaz provoaca si drogurile, de exemplu, ca si ceea ce se intampla la penticostali. Nu intalnim asa ceva in crestinismul din primul mileniu si in ortodoxie. In schimb viziunile sunt mai greu de deosebit, iar vindecari pot fi din ambele parti.
In legatura cu miracolele euharistice, acestea pot fi si o iluzie creata de vrajmasul, si o minune reala. In articolul dat pot fi si punctul 1. de la ceea ce poate face vrajmasul (Produce corporeal or imaginative visions) sau punctul 2. de la ceea ce nu poate face (Create a substance, since only God can create). Am scris despre false minuni cate ceva aici: http://www.forum-catolic.cnet.ro/vie...hp?f=18&t=2821

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Adriana, pentru tine cunoasterea adversarului nu e importanta? Sau "rezolvi" problema ocolind subiectul?
In cazul in care te intereseaza in ce fel ii lupta diavolii pe oameni in general si pe crestini in special, iti recomand o carte de curand aparuta la Editura Humanitas: "Testamentul lui Solomon". Citind cartea te vei lamuri asupra multor lucruri.
Diavolul este viclean si in stare de toate relele, dar in fata lui Dumnezeu, sau a oamenilor care au harul de la Dumnezeu, acesta spune adevarul, fortat fiind de puterea lui Dumnezeu, nu de buna voie.

De data asta ai pus punctul pe "i", diavolul doar daca este fortat spune adevarul, nu stand la taclale cu omul. In timpul unei exorcizari de exemplu poate fi fortat sa spuna adevarul, asa cum apare si in Biblie. Cine insa sta de bunavoie la taclale cu diavolul si ii pune intrebari ca si cum ar fi detinatorul adevarului, nu poate afla decat minciuni.
Ceea ce observ eu este faptul ca voi pe toate le cam amestecati, nu faceti diferenta intre manifestarea diavolului si cea a lui Dumnezeu, intre ceea ce face diavolul de buna voie ca sa insele si ce face atunci cand este fortat prin puterea lui Iisus manifestata in cei care il au pe Domnul cu ei, la voi toate pot veni si de la diavol si de la Dumnezeu fara sa puteti distinge una de alta, si la fel pentru voi diavolul inseala nu numai spunand minciuni dar inseala si cu adevaruri spuse de bunavoie tocmai cu scopul de a insela. Pe toate le amestecati si de aceea nu va dati seama cat de evidenta este inselarea diavolului. In nici una din pildele pe care le-am citit nu am gasit ceva care sa poata intr-adevar insela pe un crestin care il cunoaste pe Dumnezeu, intotdeauna mi-a fost clar unde a fost diavolul si unde nu, si mi-a fost confirmat mereu de deznodamantul povestilor, insa vad ca pentru voi este totul atat de confuz si ati avea si voi nevoie de un Avva care sa va lamureasca cand este diavolul si cand nu. Asta doar pentru ca Avva il cunoaste pe Dumnezeu si voi nu. Adevarul este Iisus Hristos, iar tot ceea ce este opus lui Hristos este adversarul. Cunoscandu-l pe Hristos cunosti implicit si adversarul pentru ca acest adversar este exact opusul lui Hristos. Cand insa Hristos nu este cunoscut, pai nu-i de mirare ca nici adversarul nu il cunoasteti ci faceti un intreg amalgam.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Adriana, am gasit articolul ( pe care il daduse un teolog catolic, dar nu-l mai gaseam unde e) in care teologii catolici spun de deosebiriel intre minunile adevarate si false si ce minuni poate face si ingerul cazut. Iata-l: http://www.cbismo.com/index.php?mod=vijest&vijest=303

Sunt enumerate minunile ce le pot face ingerii cazuti:
" But the devils can do the following:

(1) Produce corporeal or imaginative visions.

(2) Falsify ecstasy.

(3) Instantaneously cure sicknesses that have been caused by diabolical influence.

(4) Produce the stigmata.

(5) Simulate miracles and the phenomena of levitation and bilocation.

(6) Make people or objects seem to disappear by interfering with a person's sight or line of vision.

(7) Cause a person to hear sounds or voices.

(8) Cause a person to speak in tongues.

(9) Declare a fact which is hidden or distant."

Explica si cum poate face vindecari instantanee. Observi cum toate minunile catolice sau vorbitul in limbi al penticostalilor le poate face si vrajmasul. Nu spune ca le face doar vrajmasul, dar, cum spune si in articol, au fost sute de astfel de false aparitii si minuni in ultimii zeci de ani. Doar cateva au fost considerate divine de BC, restul inselari de la vrajmasul sau inchipuiri ale oamenilor. Criteriul dupa care unele erau declarate asa si altele invers este de obicei ca nu contrazice invatatura BC. Am dat un caz in care o calugarita inselata de vrajmasul avea minunile acestea (inclusiv stigmate) de cand era mica, pana dupa cativa ani cand a inceput sa aiba deviatii, manifestari ale posesiei si atunci au condamnat-o (desi pana atunci si papa a apreciat-o).

Sunt date si ce genuri de minuni poate face vrajmasul si ce nu poate. Facand mai mult magie, de exemplu sa para ca soarele se misca dar sa nu se miste de fapt, e evident ca nu poate face minunile mari din ortodoxie, ca venirea Luminii Sfinte la Ierusalim, intoarcerea raului Iordan, sfinte moaste (cu miros de mir si toate caracteristicile), etc.

Catalin,
Daca prin boala intelegi tintuirea unui om la pat de catre diavol asa cum este descris in cartea cu yoghinii, atunci intr-adevar diavolul il poate ridica pe "bolnav" din pat.
Daca insa intelegi oameni intr-adevar bolnavi, orbi, surzi, paralitici, cu cancer etc, pai nici vorba sa vindece ceva satana.
Tu le amesteci pe toate si de asta ti se pare ca diavolul poate vindeca.
Tu nu faci deloc diferenta intre magie si minuni, de asta te ratacesti, le pui pe toate intr-o oala. Totul incepe de la cunoasterea lui Dumnezeu, de la motivatia cu care Dumnezeu face minunile, motivatie care este opusul diavolului. Minunile lui Dumnezeu aduc vindecare, pace, credinta etc, cele de la diavol exact contrariul. Cand vei ajunge sa intelegi modul de a actiona a lui Dumnezeu si motivatia Lui, de a ii aduce pe oameni la El, nu vei mai face confuzii.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Nu m-am putut loga ieri sa raspund. Hristos a inviat! Scuze ca iti spun eu, ceea ce scrii e cam gresit, e mai mult o interpretare neoprotestanta decat ortodoxa. Trebuie sa fim atenti la ce idei preluam, sa le selectam si sa vedem de unde provin. In general ideile ecumeniste sunt neoprotestante sau, in caz si mai rau, new-age (new-age ar insemna in interpretarea mea conceptia ca toate religiile sunt bune, imbinata cu paranormal).
Neoprotestantii cred ca toti se mantuiesc dupa ce se boteaza la ei, deci toti sunt sfinti. Asa ca nu acorda prea mare importanta sfintilor, doar si ei sunt tot sfinti, pot oricand sa-i contrazica. De asemenea, avand atatea mii de denominatiuni e normal sa spuna ca nu are importanta dogma, ar fi mii de dogme diferite. Asta la un neoprotestant ecumenist, ca altfel ei spun ca doar cei din cultul lor se pot mantui. Asadar ecumenismul nu ridica pe toti la nivelul cel mai inalt, adica ortodoxia, ci coboara pe toti la nivelul cel mai scazut dintre cultele ce participa la ecumenism, adica neoprotestantismul si chiar new-age.

Sunt cateva neintelegeri, ar trebui sa ne lamurim ce inseamna dogma, erezie, adevar, etc.
Toate dogmele sunt cele din Sfanta Scriptura. Dogma este adevarul de credinta, adevarul revelat. Adevarul este revelat de Duhul Sfant, de aceea orice neadevar este si un pacat impotriva Duhului Sant, Duhul Adevarului.
Sfintii chiar numeau asa erezia, hula impotriva Duhului Sfant, blasfemie.
Daca spunem ca dogmele nu au importanta inseamna ca ii contrazicem pe toti sfintii, ei au luptat impotriva ereziilor. Duhul Sfant spune doar adevarul, iar cine are har vede adevarul. Ar fi ilogic sa spunem ca noi am avea mai mult har decat sfintii, care l-au capatat in urma eliberarii de patimi. Am spune doar din mandrie, ca noi ne consideram mai mari decat ei, ca vedem mai bine adevarul, ca intelegem mai bine si ce e dragostea.
Cred ca e bine sa deosebim duhurile lumesti de Duhul Sfant.

Daca dogmele sunt cele din Sfanta Scriptura inseamna ca Sola Scriptura este ceva foarte bun.

Iisus a zis ca pacatul impotriva Duhului Sfant nu se iarta niciodata, si a zis asta dupa ce a facut o alta afirmatie: daca omul vorbeste rau impotriva lui Iisus se iarta. Deci nu negarea adevarului revelat este hula impotriva Duhului Sfant avand in vedere ca Adevarul este insusi Iisus, ci hula impotriva Duhului Sfant este exact ceea ce a zis Adevarul, adica ceea ce a zis Iisus: a pune pe seama diavolului operele Duhului Sfant. Poate intr-o buna zi, cand nu vei mai considera infailibila opinia umana, o vei accepta pe cea a lui Iisus.