Dumnezeu, Patrie, Famile

În prealabil postat de O p e t h

Ma sperie.Nu in halul asta trebuie sa ajunga femeia.Desi femeia a fost supusa unor cazuri istorice nu tocmai placute,farmecul ei este ca pastreaza daruirea de sine,inca mai isi tine umilinta,smerenia,care ii este sacra.Femeia este mai retrasa,se simte bine cu putin si isi ajunge siesi,astfel prezenta ei fara orgoliu ar face lumea mai buna,nu racnetul de a fi frumoasa si rebela..Cum am mai spus,prin existenta pur spirituala a femeii,ea devine portretul nostru,al masculinului,ne indruma spre adevarata noastra fiinta,ne regasim pe noi insine ,ele ne retuseaza spre a deveni ceea ce trebuie sa fim.Ea trebuie sa ocroteasca,sa ierte,sa poarte acel „voal” de care spunea Sfantul Pavel.Nu ii trebuie functii atribuite,ea prin dragostea fata de Dumnezeu si fata de oameni se simte bine doar ocrotind,asta este femeia adevarata.Sa ne-o imaginam pe Sfanta Maria,cat era ea de smerita...Desi pe planuri lumesti femeia este APARENT inferioara,din punctul de vedere a virtutii ,barbatul si femeia sunt egali,asta e cel mai important
Uneori femeile prin insusi faptul ca au fost smerite si nu s-au revoltat sa lupte odata or contra barbatului au dovedit chiar mai multa tarie (in ciuda naturii slabe) caci puterea lor vine din iubire si delasare de sine
Apoi sa nu uitam ca dincolo de moartea naturala nu vom fi intrebati daca am fost barbati sau femei ci cum am luptat impotriva pacatului nostru..nu impotriva sexelor..

Da, Opeth, acum inteleg ce spui si imi place...

[blackswan]

Ce este cu acest protest? Unele treburi nu se potrivesc cu feminismul.

Sa curga mai departe versurile!!!:))

[TINERI PENTRU ROMANIA]

O p e t h, blackswan, vintage, cristiboss56,

Vă mulţumesc că aţi postat aici.
Îngăduiţi-mi o remarcă. Ce afirmaţi se bazează pe ce consideraţi am fi vrut să spunem, nu pe ce am spus efectiv. Cu alte cuvinte ne faceţi, probabil involuntar, proces de intenţie.
Primiţi vă rog expresia întregului meu respect.

Mihail Gheorghe Bujor (Ghebu)

[TINERI PENTRU ROMANIA]

PRIETENI,

Tocmai am făcut o călătorie prin ţară.
Îngăduiţi-mi să v-o povestesc.
Simt încă mirosul pământului reavăn proaspăt despicat de fierul plugului şi al livezilor înflorite.
Vă aud vorbind, vă revăd zâmbetele.
România poartă şi numele noastre: Ion, Ioana, Gheorghe, Gherghina, Petre, Petra, Victor, Victoria...

Suntem unii pentru alţii insulă, comoară, izvor şi călăuză.
Tată, mamă, soră, frate, vecin, prieten, iubit, iubită, fiu, fiică.
Suntem o mare familie.
Râdem la fel, plângem la fel.
Avem aceleaşi vise şi iubim aceeaşi limbă.

Limba pe care o vorbeşte un popor e sufletul lui, e cheia libertăţii lui.
Limba e mai mult decât nişte cuvinte, e pământul şi marea, e portul şi nava.
Limba vorbeşte despre anotimpurile inimii: ruginiul octombrie, verdele aprilie.
Ea ia un lac drept ocean şi scânteile drept stele.

În prezent limba noastră are nevoie de mai mult spaţiu, de mai mult respect.
Are nevoie să ne batem pentru ea, are nevoie s-o iubim cu adevărat.
Româna trebuie să se conjuge la prezentul şi viitorul copiilor noştri.

Cu subiectele, cu predicatele şi cu complementele noastre creatorii noştri scriu, cântă şi-şi proiectează imaginile pe ecran.

Pentru ca arta să continue să ne jaloneze istoria trebuie să dăm creatorilor noştri mijlocul de a o transpune în lucrările lor.
Pentru că lucrările lor sunt ale noastre, ale tuturor şi pentru că un popor fără istorie e un popor fără speranţă.
Călătoria mea s-a terminat cu ce mai frumoasă dintre imagini.
22.000.000 de români stând alături, umăr la umăr.
22.000.000 de români stând în picioare fericiţi şi mândri că pot spune: aici e acasă!

Pârvu Ana Maria