Ce se intampla cu sufletul nostru ?

[dobrin7m]

În prealabil postat de O p e t h

Da,insa nimic nu este mai frumos si mai dulce ca ea

Draga Opeth

``Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui`` Cuviosul Siluan Athonitul

``Ceea ce conteaza în aceasta; comparatie sunt mai putin termenii propriu-zisi ai frazei, cât legatura care îi uneste: pe de-o parte suferinta, iadul, moartea - tine mintea ta în iad - pe de alta parte fericirea, nadejdea, învierea - nu deznadajdui. Legatura asemanatoare botezului nostru - moartea omului vechi si învierea omului nou în Hristos, si de asemenea ascezei, prin care noi actualizam si facem sa rodeasca harul aceluiasi botez. Asceza care, în sensul ei profund, nu este decât un mod de a urma lui Hristos, Care ne-a aratat ca drumul catre înviere, catre viata vesnica, trece prin cruce si iad.

În acest sens ceea ce indica acest cuvânt nu este altceva decât calea pocaintei: "Nu poate cineva ajunge în Împaratia cerurilor unde nimic necurat nu intra, decât prin mari suferinte, curatit prin multimea lacrimilor", scrie staretul Siluan. Cu alte cuvinte nu se ajunge la Înviere, decât prin moarte, la adevarata lumina decât prin întuneric (abandonul falselor lumini), la bucurie decât prin suferinta. Dupa cum Hristos S-a golit pe Sine de dumnezeirea Sa pentru a lua conditia de sclav, asa si noi trebuie sa ne golim pe noi însine, sa ne curatim de patimile noastre pentru a face din inima noastra un loc în care harul Sfântului Duh va putea sa traiasca, sa manifeste prezenta sa.Dar ceea ce este în noi si este un obstacol în calea harului, este, dupa cum îi spune Hristos cuviosului Siluan, mândria. Nici mai mult nici mai putin decât radacina oricarui rau, izvor al tuturor necazurilor, care a facut sa cada Adam si Eva, trezind în ei dorinta de a fi ca niste dumnezei.

"Nu deznadajdui", adica sa nu cazi în marea patima a disperarii, care nu este decât o alta forma, extrem de subtila, a mândriei, a dragostei de sine, a egoismului închis în sine însusi. Asa cum spune Cuviosul Siluan: "Eu as fi cazut sub greutatea pacatelor mele si deja de mult timp as fi fost în iad, daca Domnul si Maica Domnului nu se milostiveau spre mine... Eu as fi deznadajduit de mântuirea mea daca Domnul nu mi-ar fi dat harul Sfântului Duh. Trebuie ca sufletul sa se condamne pe sine însusi, dar sa nu deznadajduiasca de bunatatea si dragostea dumnezeiasca."

http://www.nistea.com/egger_siluan.htm

http://www.ortho-logia.com/Romanian/...xime_egger.htm

Dar cum sa luptam împotriva mândriei, cum sa vindecam aceasta boala? Nu exista decât un mijloc , care de altfel este scopul ascezei: dobândirea smereniei. Pentru staretul Siluan smerenia este usa mântuirii, cheia luptei spirituale, izvorul libertatii "lumina în care noi putem vedea Lumina". Modelul acestei smerenii este evident Hristos, si de asemenea Fecioara Maria, care a stiut sa renunte la vointa sa proprie pentru a trai dupa vointa lui Dumnezeu